Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 542/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZI A Nr. 542/ DOSAR Nr -
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI B împotriva sentinței civile nr.138 din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "litigii Curtea de Conturi" (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 138/12.02.2009, Tribunalul Covasna -Secția civilă a respins sesizarea formulată prin Încheierea nr 41/16.12.2008 de către Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi a jud C împotriva pârâților și - ca inadmisibilă.
Prin această sesizarea fost înaintată Încheierea nr. 41 din 16.12.2008 pronunțată de completul constituit în temeiul art. 31 din Legea Curții de Conturi a României, cu toate documentele însoțitoare, asupra constatărilor stabilite ca urmare a verificării bilanțului contabil și a contului de execuție pe anul 2007 la Primăria Comunei prin Raportul intermediar de control nr. 999/28.10.2008 în vederea stabilirii răspunderii materiale în sarcina pârâților, în calitate de primar și -, în calitate de referent și persoană desemnată în exercitarea controlului financiar preventiv, pentru prejudicierea bugetului acestei instituții cu suma de 290.594,29 lei la care se adaugă majorările de întârziere aferente în sumă de 79,332 lei.
S-a avut în vedere că prin încheierea mai sus menționată s- reținut, în esență, că nu s-au respectat prevederile HCL nr.4/30.01.2007 privind perceperea unei taxe speciale pentru întreținerea drumurilor forestiere, că în contractele de închiriere sau concesiune spații comerciale nu s-au prevăzut clauze referitoare la perceperea majorărilor de întârziere/penalități și că nu au fost respectate prevederile art. 58 alin 1 din Legea nr.273/2006.
Din cuprinsul întâmpinării depuse de pârâți, prima instanță a avut în vedere poziția acestora în sensul respingerea sesizării ca fiind fără temei legal, motivată de faptul că dispozițiile legale în baza cărora a fost sesizată instanța, au fost abrogate.
Considerentele pentru care prima instanță a respins ca inadmisibilă sesizarea Curții de Conturi, au fost următoarele:
- art 29 și următoarele din Legea nr 94/1992 prevedeau modalitatea de verificare a conturilor și descărcarea de gestiune precum și cea de sesizare colegiului jurisdicțional și soluționarea cauzelor respective;
- OUG nr 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești a prevăzut la art 1 că "până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești ordinare". Ca urmare a modificărilor respective, conform art 2 alin 1 lit a, dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă camerele de conturi au fost preluate de tribunale;
- conform art 4 alin 1 din aceeași ordonanță, "după intrarea în vigoare prezentei ordonanțe, învestirea instanțelor judecătorești competente potrivit art 2 alin 1, se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul curții de conturi precum și prin alte modalități prevăzute de lege"; s-a apreciat astfel că, preluând practic atribuțiile colegului jurisdicțional, în baza actului de sesizare, tribunalul a stabilit persoanele vinovate de producerea unor prejudicii precum și sumele de achitat cu titlu de despăgubiri;
- prin Legea nr 217/24.10.2008 s-au abrogat dispozițiile art 37-39, 40-88 din Legea nr.94/1992; de asemenea, art 31 suferit modificări, acesta prevăzând o altă modalitate de valorificare rapoartelor de audit ( a actelor de control ) precum și de stabilire a răspunderii pentru prejudiciile produse și recuperarea lor; de asemenea, s-a avut în vedere că textul legal, respectiv art 71 din Legea nr 94/1992 care reglementa sesizarea colegiului jurisdicțional, iar ulterior a tribunalului, a fost abrogat.
S-a reținut astfel că nu mai există un temei legal pentru sesizarea instanței, de către completul din cadrul curții de conturi pentru stabilirea răspunderii juridice în forma existentă până la modificarea Legii nr.92/1992 prin Legea nr.217/2008 și că, în urma apariției Legii nr 217/2008, valorificarea actelor de control urmează regimul prevăzut la art 31.
A mai fost avute în vedere data sesizării tribunalului, ulterioară celei de 17.12.2008 ( intrarea în vigoare a Legii nr 217/2008 ) precum și faptul că aspectele care reglementează competența și modul de soluționare a unui litigiu fiind de ordin procedural, dispozițiile legale în acest sens sunt de imediată aplicare.
Referitor la prevederile pct I din Instrucțiunile nr 2851/NV/12.11.2008 privind valorificarea actelor de control întocmite în trimestrul IV 2008, emise de Președintele Curții de Conturi, instanța de fond, ținând cont și de ierarhia și puterea actelor normative, nu le-a avut în vedere, apreciind că acestea contravin prevederilor legale expuse în considerente.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Curtea de Conturi a României care a criticat-o sub aspectul nelegalității, invocându-se dispozițiile art 304/ și 304 pct 9 cod procedură civilă.
Criticând întregul ansamblu al considerentelor sentinței civile, punctual, prin cererea de recurs, au fost invocate următoarele:
1.raportat la dispozițiile art 140 din Constituția României revizuită coroborate cu cele ale art 1 din OUG nr 117/2003 aprobată prin Legea nr 49/2004, potrivit cu care până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi nu se mai soluționează de instanțele Curții de Conturi, ci au fost preluate spre competentă soluționare de instanțele judecătorești ordinare prevăzute de art 2 din aceeași lege, s-a apreciat că este prevăzută de lege competența materială și teritorială a tribunalelor în ceea ce privește soluționarea litigiilor născute din activitatea Curții de Conturi a României;
2.raportat la modificarea art 31 din Legea n 94/1992 prin art I pct 39 din Legea nr 217/2008 și la conținutul art 12 din acest nou act normativ, s-a arătat că, având în vedere procesul elaborării unui regulament privind noua procedură de valorificare a rapoartelor de audit, Curtea de Conturi a adoptat Hotărârea nr 22/19.11.2008 prin care s-a stabilit, drept soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia;
3.dispozițiile art 4 din OUG nr 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești nu a fost abrogată prin Legea nr 217/2008, constituind fundamentul legal al investirii instanțelor de judecată de către completele constituite în cadrul camerelor de conturi județene;
4.controlul legalității modului în care banii publici din resursele financiare ale statului sau sectorului public reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi cât și pentru instanțele de judecată; s-a invocat ultraactivitatea legii civile în sensul că legea civilă veche trebuie să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că prezentul recurs are ca obiect admisibilitatea sesizării instanței printr-o încheiere Curții de Conturi.
Modificările legislative succesive suferite de Legea nr 94/1992 sunt în mod corect expuse atât de prima instanță cât și de recurenta Curtea de Conturi, problema supusă divergenței de opinii și care, de altfel face obiectul prezentului recurs, constituind-o efectele în plan procedural ale modificării art 31 al legii menționate, prin Legea nr 217/2008 publicată în Monitorul Oficial al României din 24 octombrie 2008.
Astfel, art 31 din Legea nr 94/1992 a fost modificat în următoarea formă:
(1) Activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2).
(2) În situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate.
(3) În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
(4) În situațiile în care în rapoartele de audit se constată existența unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, conducătorul departamentului sesizează organele în drept pentru asigurarea valorificării constatării și informează entitatea auditată.
(5) Atunci când se constată imposibilitatea întocmirii unui raport de audit, se dispune entității auditate completarea și/sau refacerea conturilor verificate."
S-a înlocuit astfel forma de valorificare a controalelor efectuate de Curtea de Conturi, fără a mai exista un obiect al sesizării instanței de către această instituție, indiferent prin care dintre organismele sale. Valorificarea activității Curții de Conturi reglementată de art 31 fost prevăzută de art 12 modificat prin Legea nr 217/2008, potrivit cu care coordonarea activităților desfășurate în cadrul departamentelor și al camerelor de conturi județene și a municipiului B se realizează de către consilierii de conturi și directorii camerelor de conturi, în condițiile normelor și procedurilor stabilite de plenul Curții de Conturi, iar organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi, în temeiul prezentei legi, regulament ce se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
Legea nr 217/2008 nu prevede norme tranzitorii cu privire la modul de finalizare a controalele demarate de Curtea de Conturi potrivit dispozițiilor Legii nr 94/1992 anterioare modificărilor aduse prin legea în discuție.
În prezenta cauză încheierea completului jurisdicțional este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr 217/2008, astfel încât însăși încheierea ce stă la baza sesizării instanței nu are un suport legal, în lipsa normelor tranzitorii.
Valorificarea actelor de control începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr 217/2008 nu se poate realiza prin Instrucțiuni emise de Curtea de Conturi, întrucât pentru rezolvarea conflictelor în timp ale acestor norme legale se pornește de la clasificarea normelor de drept în funcție de obiectul lor de reglementare.
Legea nr 217/2008 lipsește, în primul rând, de suport juridic, în condițiile noii forme de desfășurare a activității de control de către Curtea de Conturi, sesizarea directă a instanței de către Curtea de Conturi, căpătând din acest punct de vedere, caracterul unei norme de procedură care este de imediată aplicare, potrivit art 15 al 2 din Constituție și art 725 din codul d e procedură civilă.
În ierarhia normativă, Instrucțiunile nr 2851/NV/12.11.2008 emise de Curtea de Conturi în temeiul art 12 al 2 și 122 lit j din Legea nr 94/1992 nu pot înlocui sau completa o lege.
De asemenea, aceste instrucțiuni nu pot modifica sau completa o lege nici sub aspectul reglementării unei situații uitată de legiuitor la momentul ivirii unui conflict în timp al dispozițiilor legale ( în speță, privind activitatea unei instituții publice ), singurul în măsură să dispună prin măsuri tranzitorii în acest sens.
Astfel, chiar dacă, potrivit susținerilor recurentei, dispozițiile art 4 din OUG nr 117/2003 nu au fost abrogate prin Legea nr 217/2008, lipsa dispozițiilor care să permită emiterea unei încheierii a completului din cadrul Curții de Conturi, și care, de altfel, să prevadă continuitatea funcționării acestor complete, lipsesc de fundament legal și sesizarea instanței de judecată.
Imposibilitatea sesizării instanței în această manieră nu lipsește Curtea de Conturi de posibilitatea de relua controlul început în condițiile stabilite de noile reglementări ale Legii nr 94/1994.
Ca urmare, neexistând în cauză o sesizare legală a instanței de către Curtea de Conturi, în mod corect prima instanță a respins-o ca inadmisibilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 al 1 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 138/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna -Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.06.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Pt. -
aflată în concediu de odihnă
semnează
Grefier șef secție
Red.: LB/ 20.07.2009
Dact: MD/CC - 2 ex./ 21.07.09
Jud.fond:
01 Iulie 2009
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
