Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 539/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZI A Nr. 539/ DOSAR Nr-
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B împotriva sentinței nr.362/CA din 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când părțile au lipsit. Încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 326/31.03.2009, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Direcția și Protecției Sociale B și, în consecință a anulat Hotărârea nr 106/24.07.2008 emisă de pârâtă. A obligat pârâtul să emită hotărâre în sensul constatării calității reclamantei de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și a faptului că beneficiază de drepturile prevăzute în OUG nr 6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr 341/2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că prin cererea introductivă reclamanta a formulat contestație împotriva Hotărârii nr 106/24.07.2008 emisă de pârâta Direcția și Protecției Sociale solicitând ca aceasta să fie obligată la emiterea unei hotărâri de admitere a cererii sale.
Din cuprinsul cererii s-au reținut motivele formulării acestei, respectiv că reclamantei i-a fost respinsă cererea înregistrată la pârâtă, deși a avut domiciliul obligatoriu în perioada 02.08.1988-05.06.1989 în B, ca urmare a participării tatălui său G la evenimentele din 15.11.1987.
Au fost analizate și înscrisurile depuse la dosar, respectiv hotărârea contestată, certificat de naștere și de căsătorie, adresa nr.2687/11.04.1994 emisă de Inspectoratul Județean de Poliție B, adeverințele nr.44/07.02.2001 eliberată de Șc cu clasele I-IV B, nr 101/27.03.1995 eliberată de Sc nr 22 B, nr.59/24.03.1995 eliberată de Șc nr 5 B, certificat de participare la evenimentele din 15 1987 eliberat de Tribunalul Județean B pentru G și s-a procedat la audierea martorului.
Modul de soluționare a acțiunii formulate de reclamantă a fost întemeiat pe următoarele considerente:
- la data de 29.02.2008 reclamanta a formulat cerere către pârâta Direcția și Protecției Sociale B în vederea recunoașterii calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile OUG nr 6/2008;
- prin Hotărârea nr.106/24.07.2008 pârâta a respins cererea reclamantei, cu motivarea că "din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petentul a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări și astfel nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art 19 alin 2 din OUG nr 6/2008."
- reclamanta a contestat această hotărâre, motivând că a beneficiat de drepturile conferite de D-L nr 118/1990, drepturi ce i-au fost recunoscute prin sentința civilă nr 278/14.06.1994 a Tribunalului Brașov, îndreptată prin încheierea din 25.05.1995;
- urmare a coroborării acestei hotărâri cu celelalte înscrisuri de la dosar, prima instanță a reținut că tatăl reclamantei, numitul Gaf ost condamnat cu executare la locul de muncă și strămutat în B, pentru participarea la revolta de la B din 15.11.1987 și că în perioada 7.06.1988 -12.06.1990 petenta a avut domiciliul obligatoriu în B;
- din interpretarea coroborată a dispozițiilor art 18 din Legea nr 341/2004 și art 19 al 1 și 2 din OUG nr 6/2008, instanța de fond a reținut că drepturile prevăzute de acest act normativ special se acordă fie persoanelor care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 prin privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut drept consecințe stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea, fie soțului persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, fie urmașilor persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987;
- s-a reținut că pârâta nu a analizat dacă reclamanta nu se încadrează în dispozițiile art. 18 lit. a) sau b) din Legea nr. 341/2004, modificată, și s-a apreciat că acest act trebuie interpretat și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării; cu privire la acest aspect, opinia exprimată de instanță de fond a fost în sensul că drepturile solicitate de reclamantă în temeiul Legii nr. 341/2004, modificată, sunt drepturi patrimoniale în sensul art 1 din Protocolul nr 1 la CEDO, reclamanta având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora;
- tot sub aspectul aplicabilității art 14 din Convenție, prima instanță constatat că prin hotărârea contestată, reclamanta a fost exclusă de la acordarea drepturilor solicitate, deși acesta s-a aflat într-o situație similară cu mama sa (fapt stabilit prin sentința nr 278/14.06.1994 a Tribunalului Brașov, îndreptată prin încheierea din 25.05.1995, descrisă mai sus), existând prin urmare o diferență de tratament între reclamantă și alte persoane aflate într-o situație similară cu a lor; de asemenea, din același punct de vedere, s-a mai apreciat că stabilirea unui tratament diferit între membrii aceleiași familii cu același domiciliu, care au avut un autor comun condamnat penal și obligat să execute pedeapsa la un loc de muncă situat într-o altă localitate, respectiv excluderea copiilor de la acordarea drepturilor speciale, în condițiile în care presiunile exercitate de regimul comunist asupra tatălui și mamei lor au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a acestora, este nu numai inechitabilă, dar și discriminatorie, fiind contrară art. 14 din CEDO și s-a făcut referire în acest sens la Cauza Beian împotriva României;
- a fost constatată și îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege, respectiv reclamanta nu a făcut parte din structurile de represiune comuniste și în privința sa a fost emis avizul consultativ al Asociației "15 1987", instanța a constat incidența în cauză a dispozițiilor art 18 lit a din Legea nr. 341/2004, modificată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B care a criticat-o sub aspectul admiterii acțiunii arătându-se că, potrivit art 19 al 2 din OUG nr 6/2008, persoana interesată trebuie să probeze cu înscrisuri oficiale eliberate de organele competente, privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una drept consecințe stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea.
De asemenea, s-a mai invocat, în susținerea recursului, faptul că reclamanta era minoră la data evenimentelor din 15 1987, neputându-se aplica asupra acesteia măsuri de cercetare penală și arest preventiv.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare cu ocazia judecării recursului, prin care a criticat modul în care recurenta înțelege să interpreteze dispozițiile legale și a apreciat întemeiată soluția primei instanțe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Cererea formulată de reclamanta a privit obținerea drepturilor prevăzute de art 19 al 2 din OUG nr 6/2008, ca urmare a faptului că în perioada02.08.1988-05.06.1989 a avut domiciliu obligatoriu în localitatea B ca urmare a faptului că tatăl sau Gap articipat la evenimentele din 15 1987.
Această cerere a fost respinsă de Comisia de aplicare a DL nr 118/1990 din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială B, prin Hotărârea nr 106/24.07.2008, apreciindu-se că din actele depuse nu a rezultat faptul că reclamanta a fost privată de libertate pentru efectuarea de cercetări și, ca urmare, că nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art 119 al 2 din OUG nr 6/2008.
La dosarul cauzei există o serie de înscrisuri din care rezultă următoarele: Inspectoratul Județean de Poliție Bac onfirmat printr-o adresă emisă numitei, mama reclamantei, faptul că în timpul anchetei, desfășurării procesului și ulterior, fostele organe de partid, miliție și securitate, au supus familia acesteia la verificări, cercetări și audieri și că s-a încercat prin organele abilitate, îndepărtarea din unitățile unde și-a desfășurat activitatea, cu mențiunea că domiciliul familiei a fost schimbat de patru ori în localitatea B și că, în anii 1987-1989, potrivit ordinelor instituie de fosta conducere a Inspectoratului General al, lucrătorii acestei instituții au efectuat verificări asupra respectării adresantei și soțului acesteia a măsurilor luate asupra lor; reclamanta a efectuat anii școlari 1987-1989 în B; tatăl reclamantei, Gaf ost condamnat de Tribunalul Județean B la 1 n și 56 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru evenimentele petrecute în B la 15 1987 reclamanta beneficiază de avizul Asociației 15 1987 emis în vederea constatării calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 15 1987; potrivit Hotărârii nr 278/14.06.1994 a Tribunalului Brașov, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de prevederile DL nr 118/1999 întrucât în perioada 7.06.1998-12.06.1990 a avut domiciliu obligatoriu; dovada domiciliului obligatoriu este întărită și de depoziția martorului.
Dispozițiile legale la care face referire pârâta în hotărârea de respingere a contestației formulată de reclamantă sunt cele prevăzute de art 19 al 2 din OUG nr 6/2008, potrivit cu care dovada calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări. Care a avut drept consecințe stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea.
Potrivit art 18 din același act normativ, de acordarea de drepturi potrivit OUG nr 6/2008 beneficiază, potrivit al 1 lit a, persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 15 1987, fiind incluși în această categorie și copii acestor persoane, întrucât soțul persoanei în viață precum și urmașii acestor persoane sunt prevăzuți în mod expres în dispozițiile art 18 al 1 lit b și
O altă interpretare a acestor dispoziții legale nu poate fi primită întrucât ar conduce la o discriminare între copii persoanelor în viață și cei ai persoanelor decedate, cu atât mai mult cu cât este vorba despre persoane care, în perioada suportării consecințelor participării părinților la revolta anticomunistă, fiind minori, au trăit alături de restul familiei, consecințele abuzurilor săvârșite de autorități, printre care și cele trei situații prevăzute de art 19 al 2 din OUG nr 6/2008.
Astfel că, această categorie de beneficiari al OUG nr 6/2008, constituită din copii ai persoanelor care au avut de suferit în urma revoltei anticomuniste, sunt la rândul lor, persoane care au avut de suferit, reclamanta din prezenta cauză aflându-se în situația de a fi obligată să se mute, cu întreaga familie, la un domiciliu obligatoriu, într-o altă localitate și să fie alături de părinții săi care, potrivit adeverinței eliberate de IPJ B, au fost supuși verificărilor, cercetărilor, audierilor și controlului respectării măsurilor luate asupra întregii familii.
Totalitatea argumentelor aduse de prima instanță în legătură cu includerea acestei categorii în rândul celor care beneficiază de actul normativ menționat, sunt pertinente și converg către aceiași concluzie în spiritul principiilor prevăzute de art 2 din legea nr 341/2004 modificată prin OUG nr 6/2008, printre care și "echitate în acordarea drepturilor prevăzute de prezenta lege".
Ca urmare, având în vedere că reclamanta întrunește toate condițiile prevăzute de OUG nr 6/2008, în mod corect prima instanță a admis acțiunea formulată în contencios administrativ împotriva hotărârii pârâtei, de respingere a cererii.
Văzând însă dispozițiile art 18 al 1 din Legea nr 554/2008, potrivit cu care instanța, soluționând cererea poate, după caz, sa anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, Curtea constată că, obligația emisă de instanță în sarcina pârâtei, referitor la emiterea unei noi hotărâri, nu este suficient de concisă, în sensul că nu conține toate datele necesare în vederea stabilirii prin hotărâre a datelor necesare acordării drepturilor prevăzute de Legea nr 341/2004 modificată prin OUG nr 6/2008.
Ca urmare, constatând că prin modificarea hotărârii atacate în sensul precizării exacte a calității recunoscută reclamantei, a perioadei în care aceasta a avut domiciliu obligatoriu și a datei de la care i se cuvine acordarea drepturilor prevăzute de lege, nu de aduce atingere principiului prevăzut de art 315 al 4 rap la art 296 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B și va proceda în sensul arătat mai sus, cu precizarea dispozițiilor legale care îi conferă reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr 341/2004 modificată prin OUG nr 6/2008, perioada domiciliului obligatoriu, astfel cum a fost solicitată și care se încadrează în perioada dovedită de actele dosarului, precum și a datei de 1.03.2008, ca dată a formulării cererii de la care i se cuvin reclamantei drepturile prevăzute de lege.
Va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 362/CA/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B să emită o nouă hotărâre pe numele reclamantei prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art 18 al 1 lit a și art 19 al 2 lit a din OUG 6/2008 pentru perioada cuprinsă între 2.08.1988 și 5.06.1989, cu acordarea drepturilor prevăzute de lege începând cu data de 1.03.2008.
Menține dispozițiile alineatelor întâi și al doilea din hotărârea atacată.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 Iunie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
-
Pt. aflată în concediu de odihnă
Semnează
Grefier șef secție
Red. LB/17.07.2009
Dact: MD/ - 3 ex.
Jud.fond:
01 Iulie 2009
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.539/din30.03.2009pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.362/CAdin31.03.2009pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
