Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 635/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr.635
Ședința publică din data de 22 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor formulate de pârâțiiPrimăria Orașului S,cu sediul în-, județul P, prin reprezentații săi legali, -, domiciliată în S,-,. 18,. 9, județul,domiciliat în S,-, județul P și,domiciliată în S,-, județul P, împotriva sentinței nr. 558 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantaCurtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24,sectorul 1 și pârâtul, cu domiciliul ales la Primăria orașului S,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a studia actele și lucrările dosarului instanța a amânat pronunțarea pentru data de 22 aprilie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Prin sesizarea înregistrata la ribunalul Prahova sub nr- Curtea de Conturi a României -Camera de Conturi Pas esizat Tribunalul Prahova prin încheierea nr. 46/1.09.2008 in vederea stabilirii răspunderii juridice pentru prejudiciile constatate prin raportul de control intermediar nr. 793/1.07.2008 întocmit ca urmare a verificării contului de execuție si a bilanțului contabil pe anul 2007 la Primăria orașului S,astfel:
-109.824,49 lei amenzi si despăgubiri stabilite printr-o sentința judecătoreasca in sarcina primarului, ca urmare a neexecutării de către autoritatea publica a obligației emiterii in termen a unui act administrativ pentru care au fost calculate dobânzi in suma de 3399,50 lei răspunderea revenind consilierului juridic - si primarului;
-191.432 lei înregistrata la titlul II "bunuri si servicii" art.20.01.30 "alte bunuri si servicii pentru întreținere si funcționare" pentru care s-au stabilit foloase nerealizate de 12695 lei, răspunderea revenind primarului;
-11865 lei si dobânzi in suma de 1192 lei pentru lucrări de coșărit decontate făra documente justificative, răspunderea revenind coordonatorului departamentului de gospodărie comunala si administrare a fondului locativ si numitului care a acordat viza si a ordonat plata făra existenta unor documente justificative.
Prin aceeași încheiere se solicita sesizarea acestei instanțe in vederea obligării instituției la virarea pe destinații legale a TVA in suma de - lei si majorări de întârziere in suma de 37772 lei,răspunderea revenind ordonatorului de credite in calitate de primar.
In motivarea sesizării, reclamanta a arătat ca au fost efectuate achiziții cu "taxare inversa" pentru lucrări de construcții-montaj pentru care Primăria nu a calculat si înregistrat TVA conform prevederilor art.160 din Codul fiscal si nici nu a analizat deductibilitatea TVA potrivit art.60 pct.82 (6,7) din HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii 571/2003.
Pentru necalcularea, neînregistrarea si nevirarea in contul bugetului de stat la termenele scadente a TVA in suma de - lei, au fost calculate majorări de întârziere de 37772 lei.
De asemenea, prin sentința civila nr.8 din 22.05.2007 pronunțata in Camera de Consiliu de Secția Comerciala si de Contencios Administrativ-a Tribunalul Prahova, Primarul Orașului Saf ost sancționat cu amenda in cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere începând cu 10.05.2006 pana la data punerii in executare a sentinței nr.1/2006 a Tribunalului Prahova. Primarul Orașului Saf ost obligat sa plătească reclamantului despăgubiri de întârziere in suma de 150 lei / fiecare zi, întârziere începând cu data punerii in executare a hotărârii judecătorești definitive si irevocabile, respingând ca neîntemeiata acțiunea față de parata Primăria Orașului
Paratul Primarul Orasului Saf ost obligat sa plateasca reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 300 lei.
Prin încheierea de ședința din Camera de Consiliu din 12.09.2007 s-a admis si cererea de completare dispozitiv sentința civila 8/22.05.2007 in sensul modificării alin.3 astfel: "obliga Primarul Orașului S sa plătească reclamantului despăgubiri de întârziere in suma de 150 lei/zi, întârziere începând cu 10.05.2006 pana la data punerii in executare a sentinței civile 1/9.01.2006.
La cererea reclamantului, BEJ " " a emis către Primarul Orașului S somație din data de 4.07.2007, iar consilierul juridic - a apreciat ca obligativitatea de plata revine Primarului Orașului S, ca instituție, fapt ce rezulta din referatul nr.17043/16.07.2007.
Astfel, Primăria Orașului Saa chitat in întregime sumele rezultate din executarea sentinței.
Aceste sume, arata reclamanta, cădeau în sarcina Primarului Orașului S ca persoana fizica si nu a Primăriei Orașului S ori a unitații administrativ teritoriale, fiind încălcate prevederile art.14(3) din Legea 273/2006, art.4(3) din Legea 243/2006, art.24 si art.26 din Legea 554/2004.
In continuare, mai arata reclamanta Primăria Orașului Sae fectuat in anul 2007 plăti in suma totala de - lei înregistrate la titlul II "bunuri si servicii ", art.20.01.30 "alte bunuri si servicii pentru întreținere si funcționare" care in fapt nu au avut caracterul unor cheltuieli materiale ci au reprezentat drepturi salariale suplimentare acordate in anul 2007 salariaților în baza unor prevederi din CCM încheiat in anul 2005.
Au fost acordate - lei ajutoare financiare de Paste si de C si 88.932 lei contravaloare masa calda aferenta semestrul II care a fost decontata catre SC -CO.
Pentru plățile nelegale de - lei s-au calculat dobânzi în suma totala de 7313 lei, iar pentru plățile in suma de 88932 lei s-au calculat dobânzi in suma de 5382 lei.
Mai susține reclamanta prin sesizarea depusa ca in anul 2007 fost plătita suma de 36019 lei pentru servicii de curățare a coșurilor către PFA in baza facturilor fara TVA întocmite de acesta, însa, parata nu a precizat cantitățile, nr.de coșuri si metrii liniari, tipul de combustibili folosit si preturile unitare odată cu emiterea de comenzi.
Nu s-a procedat la verificarea in teren a stării coșurilor de fum, la identificarea celor care trebuie curățate, urmate de întocmirea unor note justificative de către personalul de specialitate din departamentul de protecție civila, nerecepționându-se serviciile de coșarit din punct de vedere calitativ si cantitativ.
Astfel, s-au făcut plăti nejustificate in suma de 11865 lei la care au fost calculate dobânzi in suma de 1192 lei.
Urmarea soluționării cauzei, prin sentința nr. 55 din data de 9.12.2008 Tribunalul Prahovaa admis sesizarea formulata de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, împotriva pârâtilor, si PRIMARIA ORASULUI
A stabilit răspunderea juridica a pârâtilor - si pentru suma de 109.824,49 lei reprezentând amenzi si despăgubiri si 3.399,50 lei dobânda aferenta și ii obligă pe aceștia la plata sumelor către bugetul local.
De asemenea a stabilit răspunderea juridica a pârâtului pentru suma de 191.432 lei reprezentând plăti nelegale si pentru suma de 12.695 lei dobânzi pe care îl obligă la plata sumelor menționate către bugetul local.
Stabilește răspunderea juridica a pârâților si pentru suma de 11.865 lei reprezentând lucrări de coșărit decontate făra documente justificative si pentru suma de 1.192 lei, reprezentând dobânzi si îi obliga pe aceștia la plata sumelor menționate către bugetul local.
A obligat pârâta Primăria Orașului S la plata pe destinații legale către bugetul de stat a sumei de 105.896 lei reprezentând TVA si 37.772 lei cu titlu de majorări de întârziere și a stabilit răspunderea juridica a pâratului cu privire la aceste sume pe care îl obliga la plată.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut în ceea ce privește răspunderea juridica a pârâtilor -, in calitate de consilier juridic si, primarul orașului S, pentru suma de -,49 si 3399,50 dobânzile aferente că prin sentința civila nr.8/22.05.2007 a Secției Comerciale si de Contencios Administrativ a Tribunalului Prahova, primarul Orașului Saf ost sancționat cu amenda in cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 10.05.2006 pana la data punerii in executare a hotărârii judecătorești nr.1/2006 a Tribunalului Prahova, definitiva si irevocabila prin nerecurare.
La data de 12.09.2007 aceeași instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședința în Camera de Consiliu in sensul completării dispozitivului sentinței civile nr.8/2007, in sensul modificării alin.3, astfel încât obliga Primarul Orașului S sa plătească reclamantului despăgubiri de întârziere în suma de 150 lei/zi întârziere, începând cu 10.05.2006 pana la data punerii în executare a sentinței civile 1/9.01.2006.
Prin referatul nr.17043/16.07.2007 a Departamentului Juridic, aprobat de Primarul, consilier juridic -, preciza ca prin sentința nr.8/2007 s-a admis acțiunea promovata de si s-au stabilit cheltuieli de executare în suma de 5050 lei si ca, în conformitate cu disp.art.577 si 580 ind.3 Cod pr.civila, cheltuielile de executare cad in sarcina debitorului.
Prin aprobarea referatului la data de 17.07.2007 Primăria Orașului Saa chitat sumele ce au rezultat din punerea in executare a sentinței nr. 8/2007.
Așa cum rezulta din sentința civila 8/2007, obligația plătii despăgubirilor ca urmare a neexecutării sentinței civile nr.1/9.01.2006 definitiva si irevocabila,retine instanța de fond, revenea primarului-persoana fizica, întrucât este evident ca nu instituția în sine nu a procedat la respectarea unei hotărâri judecătorești, ci însăși primarul.
In caz contrar, bugetul local ar fi prejudiciat din pricina autoritații executive prin identificarea primarului cu instituția publica.
In mod eronat a procedat și consilier juridic - care, alături de primar, a comunicat BEJ, prin adresa nr.24493/5.10.2007 ca obligația executării este în sarcina primarului ca autoritate publica si nu a persoanei fizice în condițiile în care, așa cum s-a arătat, refuzul executării hotărârii judecătorești reprezintă fapta proprie a primarului ca persoana fizica, neputând angaja răspunderea autorității administrative prejudiciind astfel bugetul local.
Potrivit art.24 din Legea 554/2004, daca în urma admiterii acțiunii autoritatea publica este obligata sa încheie, sa înlocuiască sau să modifice actul administrativ, sa elibereze un înscris sau sa efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii se face in termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau in cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Daca termenul nu este respectat, se aplica conducătorului autorității publice sau persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Potrivit art.26 din Legea 554/2004, conducătorul autorității publice, se poate îndrepta cu acțiune împotriva celor vinovați de neexecutarea hotărârii potrivit dreptului comun.
Ori, raportat la disp. Legii 50/1991, însăși primarul este persoana vinovata de neexecutarea hotărârii.
Nu in ultimul rând, tribunalul retine ca art.24 alin.3 vorbește si despre existenta infracțiunii de neexecutare sau nerespectarea hotărârii judecătorești pronunțata de instanța de contencios administrativ, fiind in mod evident ca revine calitatea de inculpat persoanei fizice si nu instituției.
Pentru aceste considerente, tribunalul a stabilit răspunderea juridica a pârâților - si pentru suma de -,49 lei, reprezentând amenzi si 3399,50 lei dobânzi pe care i- a obligat la plata către bugetul local.
In ceea ce privește suma de - lei pentru care s-au stabilit foloase nerealizate, respectiv dobânzi în suma de 12695 lei, tribunalul retine următoarele: Prin contractul colectiv de munca încheiat în anul 2005 art.2 alin.2 s-a stipulat:" daca nici una dintre parți nu denunța contractul cu 30 de zile înaintea expirării perioadei, valabilitatea acestuia se prelungește pâna la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni ".
Astfel, prin actele adiționale nr.22232/22.11.2006 si 27317/5.11.2007 s-a prelungit durata contractului de munca pe perioade de cate un an.
In aceasta situație, s-au efectuat plați reprezentând drepturi salariale suplimentare in anul 2007 in baza contractului colectiv de munca încheiat în anul 2005.
Aceste plăti au fost înregistrate la titlul II "bunuri si servicii" art.20.01.30 "alte bunuri si servicii pentru întreținere și funcționare " în condițiile în care aceste plăti nu au caracterul unor cheltuieli materiale.
Tribunalul retine ca în contractul colectiv de munca încheiat între Consiliul Local si Sindicatul Liber Independent al salariaților din cadrul Primăriei S, s-a stipulat la cap.V alin.5 următoarele: " salariații beneficiază de câte un ajutor de sărbători pentru C si Paște care va fi echivalentul a cate un salariu mediu brut pe instituție /.7 din același CCM stipulează ca " în vederea obținerii unui randament cat mai ridicat la locul de munca, angajatorul în funcție de prevederile bugetare poate asigura in fiecare zi lucrătoare pentru fiecare salariat prezent, o masa calda servita in incinta instituției, în cuantumul aprobat prin HG prin tichetele de masa.
In măsura în care aceasta obligație nu va putea fi îndeplinită in natura, angajatorul va plăti fiecărui angajat pentru fiecare zi lucrătoare lucrata in cursul lunii anterioare, contravaloarea legala a unui tichet de masa, suportata din cheltuieli materiale.
Au fost astfel încălcate dispoziții legale raportat la plata acestor drepturi salariale suplimentare către funcționarii publici in anul 2007, respectiv, art.31 alin.1 si alin.2 din Legea 188/1999, art.22-30 din OG 6/2007 si art.12 alin.1 din Legea 130/1996 rep.
In ceea ce privește acordarea drepturilor salariale suplimentare in anul 2007 pentru personalul contractual, au fost încălcate următoarele prevederi legale: disp.art.12 alin.1 din OUG 24/2000 si OG 10/2007 privind costurile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OUG 24/2007.
Răspunderea pentru efectuarea acestor plăți nelegale revine ordonatorului de credite - Primarul ce a încălcat disp.art.14 alin.3 din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale.
Referitor la suma de 11865 lei reprezentând lucrări coșărit si 1192 lei reprezentând dobânzi, tribunalul retine următoarele:
In anul 2007 fost plătita suma de 36.019 lei pentru servicii de curățare a coșurilor către PFA in baza facturilor fara TVA, întocmite de acesta.
Așa cum rezulta din anexele 66-69 lucrările de curățare a coșurilor efectuate de PFA au fost angajate de coordonatorul departamentului gospodărie comunala si administrare a fondului imobiliar, prin emitere de comenzi făra precizarea cantităților, numărului de coșuri, si metrii liniari, tip combustibil folosit si preturi unitare.
De asemenea, nu rezulta din documentele existente la dosar efectuarea verificării în teren a stării coșurilor de fum, identificarea celor care trebuie curățate, nu exista note justificative întocmite de personalul de specialitate din departamentul protecție civila.
Aceste servicii nu au fost recepționate din punct de vedere calitativ.
La momentul controlului, nu au putut fi prezentate de către pârâtii si, documentele menționate mai sus.
Astfel, au fost încălcate disp.art.19 din OUG 34/2006, având în vedere valoarea estimata a lucrărilor în cuantum de 10700 euro, de plafonul maxim admis de 10000 euro pentru achiziționarea directa a produselor, serviciilor sau lucrărilor.
Față de încălcarea obligației de către in calitatea sa de coordonator departament de gospodărie comunala si administrare fond locativ si de către care a acordat viza de făra verificarea documentelor justificative, s-a constatat un prejudiciu de 11865 lei cu titlu de c/valoare prestații si 1192 lei dobânzi,sume ce urmează a fi suportate de către persoanele responsabile mai sus enunțate.
Referitor la suma de - lei TVA si majorări de întârziere în cuantum de 37772 lei, tribunalul retine următoarele:
Pentru factura nr.-/25.06.2007 in cuantum de -,75 lei si factura nr.-/3.05.2007 in cuantum de -,32 lei emise de SC SRL pentru lucrări de reabilitare Școala 2 - -, având în vedere disp.art.160 Cod fiscal si art.160 pct.82 (6,7) din HG 44/2004, exista obligativitatea calculării si înregistrării TVA in suma de 105.896 lei in evidenta contabila si in decontul de TVA
Potrivit art.160 pct.82(7) din HG 44/2004, TVA urma a fi dedusa in decontul de TVA in limitele si in condițiile stabilite de art.145, 146 si 147 din Codul Fiscal.
Potrivit prev.art.82(9) din HG 44/2004, neaplicarea masurilor de simplificare, va fi sancționata de organele fiscale prin obligarea furnizorilor/prestatorilor si a beneficiarilor la rectificarea operațiunilor si aplicarea taxării inverse.
Termenul scadent al plătii TVA a fost de 25.06.2007 pentru TVA de 65969 lei si 25.07.2007 pentru TVA in suma de 39937 lei.
Răspunderea juridica pentru neîndeplinirea obligațiilor mai sus arătate,retine instanța de fond, revine ordonatorului de credite in calitatea sa de primar, tribunalul urmând a dispune obligarea instituției la virarea pe destinații legale a sumei de - lei TVA si majorări de întârziere în suma de 37772 lei.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova au declarat recurs pârâții -, si Primăria Orașului S, criticând-o pentru nelegalizate si netemeinicie.
Prin recursul declarat parata - solicita modificarea în tot a sentinței si pe fond respingerea sesizării Curții de Conturi.
Astfel recurenta arata ca instanța de fond prin sentința pronunțata a încălcat dispozițiile art. 21 alin 5 raportat la art. 61 din Legea 215/2001 în raport cu care Primarul îndeplinește o funcție de autoritate publica si reprezintă unitatea administrativ teritoriala, astfel încât despăgubirile stabilite in sarcina acestuia nu pot fi suportate de primar ca persoana fizică, ci de autoritatea publica care o reprezintă si in final din bugetul local așa cum s-a procedat atunci când s-a pus in executare sentința nr 8/2007 pronunțata de Tribunalul Prahova.
Plata despăgubirilor stabilite prin sentința nr. 8/2007 din bugetul local, mai susține recurenta, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art 20 lit. h si 21 alin 2 din Legea 273/2006, in raport cu care primarii sunt ordonatori principali de credite si responsabili de angajarea,lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare aprobate și a veniturilor bugetare posibil de încasat.
Recurenta mai susține ca în calitatea sa de consilier juridic nu poate fi obligata la plata de despăgubiri,deoarece aceasta a avizat nu a dispus plata sumei stabilita prin sentința nr. 8/2007 pusa in executare de beneficiar,avizul fiind unul consultativ.
La rândul său paratul critica sentința instanței de fond pe aspect de nelegalitate și solicita modificarea in tot a acesteia si pe fond respingerea sesizării Curții de Conturi.
In susținerea recursului paratul critica sentința recurata pe aspectul greșitei interpretări si aplicării a dispozițiilor care reglementează răspunderea juridica a primarului.
Se susține de către recurent,ca prin sentința civila nr 8/2007 a fost obligat la plata unor despăgubiri (gresit calculate ), Primarul Orașului S si nu persoana fizica.
Greșit s-a reținut de instanța de fond si Curtea de Conturi,arata recurentul ca s-au făcut plăți nelegale către salariații primăriei constând în ajutoare materiale de Paste si de si tichete de masa.Drepturile respective salariale s-au acordat, arata recurentul in baza contractului colectiv de munca si a dispozițiilor Legii 142/1998,HG 5/1999,OUG 154/2007,OUG 79/2001 si HG 1364/2006.
Mai mult, susține recurentul,chiar daca plățile ar fi fost unele nelegale răspunderea ar fi trebuit să aparțină departamentului financiar contabil care are atribuția de a verifica legalitatea plăților in acest sens.
Reținerea răspunderii sale juridice cu privire la suma de 105.896 lei reprezentând TVA si 37.772 lei majorări de întârziere,obligarea sa la plata acestei sume către bugetul de stat este nefondata,deoarece aceste sume au fost deja plătite cu OP 1939/15.07.2008 si respectiv OP 2605/02.10.2008.
Si cu privire la aceste sume,recurentul arata ca chiar daca ar exista vreo vinovăție aceasta aparține departamentului financiar contabil,care are atribuții de a urmări și efectua aceste plăti.
Recurentul critica sentința instanței de fond si pe aspectul stabilirii ca prejudiciu a sumelor de 11.895 lei si respectiv 1,192 lei,reprezentând lucrări de coșărit reținut a fi decontate făra documente legale.
Constatările făcute de Curtea de Conturi, arata recurentul, sunt nefondate întrucât prestațiile s-au executat pe baza unor contracte unde sunt specificate adresele de executare a lucrărilor,cuantumul acestora,numărul de coșuri si metri liniari -date care rezulta si din facturile fiscale emise de executant si acceptate la plata de departamentul financiar -contabil,documente care existau la data efectuării controlului.
La rândul sau pârata, critica sentința pe aspect de netemeinicie si nelegalitate, sub aspectul greșitei reținerii a răspunderii sale juridice cu privire la plata sumei de 11.895lei si respectiv 1192 lei, reprezentând lucrări de coșărit.
Aceste lucrări arata recurenta au fost plătite in baza unor documente justificative existente la autoritatea publica la data efectuării controlului,documente din care rezulta ce anume lucrări s-au efectuat,unde ca adresa si în ce cantități.
Mai arata recurenta ca instanța de fond a soluționat cauza in lipsa sa care a fost greșit citată, fiind astfel pusă in imposibilitatea de a se apăra.
Primăria Orașului S critica sentința instanței de fond pe aspectul greșitei rețineri a răspunderii juridice a primarului orașului cu privire la plata sumei reprezentând despăgubiri potrivit Sentinței 8/2007,arătând ca suma trebuie suportata din bugetul local al autorității publice împotriva căreia s-a si făcut executarea,si nu de către persoana fizica.
Critica vizează si legalitatea plății drepturilor bănești către salariații primăriei. Aceste drepturi arata recurenta au avut ca temei dispoziții legale in materie si contractul colectiv de munca.
Referitor la plătile către bugetul de stat a sumelor reprezentând TVA,arata recurenta, ca deja plătile au fost făcute înainte ca instanța de fond sa se pronunțe asupra sesizării făcuta de Curtea de Conturi,si ca atare aceasta obligație a ramas făra obiect.
Și lucrările de coșărit au fost greșit imputate personalului salarial al Primăriei,întrucât plățile, susține recurenta au fost unele legale făcute in temeiul unor documente justificative.
Curtea,analizând sentința pronunțata de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurenți, având în vedere actele dosarului si dispozițiile legale in materie, constată ca recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente.
Analizând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a sesizării promovata de Curtea de Conturi, invocata de către recurenta - din interpretarea dispozițiilor legale în materie se constata ca aceasta este nefondată, urmând a fi respinsa pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 31 alin 3 din Legea 94/1992 privind organizarea si funcționarea Curții de Conturi, asa cum a fost modificata prin legea 217/24.octombrie 2008 - In situațiile in care se constata existenta unor abateri de la legalitate si regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunica conducerii entității publice auditate aceasta stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
In temeiul acestei dispoziții legale recurenta invoca excepția inadmisibilității sesizării Curții de Conturi a instanței de fond, in a stabili răspunderea juridica a persoanelor considerate vinovate de producerea prejudiciilor constatate,competenta aparținând in accepțiunea recurentei conducerii entității auditate. Dar, având în vedere ca la data intrării în vigoare a legii 217/24 octombrie 2008 (intrata in vigoare la data de 27 octombrie 2008), Tribunalul Prahova era deja investit cu soluționarea prezentei cauze si anume la data de 09 septembrie 2008,caz in care aplicabilitate au dispozițiile art 725 alin 2.Pr.Civ în raport cu care "Procesele in curs de judecata la data schimbării competentei instanțelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele instante; In caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competenta sunt pe deplin aplicabile".
de dispozițiile legale mai sus enunțate excepția de inadmisibilitate urmează a fi respinsa ca nefondata.
Cu privire la recursurile declarate,având în vedere ca motivele invocate de către recurenți sunt comune in raport de sumele la care au fost obligați la plata si obiectul acestora,recursurile urmează a fi analizate grupat.
Prin sentința pronunțata de instanța de fond s- stabilit răspunderea juridica a pârâților - si pentru suma de 109.824,49 lei, reprezentând amenzi si despăgubiri si 3.399,50 lei cu titlu de dobânzi,pe care îi obliga la plata către bugetul local.
Cu privire la acest aspect ambii pârâți,inclusiv Primăria Orașului S au criticat aceasta hotărâre, solicitând modificarea acesteia si respingerea sesizării Curții de Conturi.
Curtea, analizând sentința instanței de fond sub acest aspect in raport de motivele invocate de recurenti, constata ca recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente.
Astfel se retine ca prin sentința nr 8/2007, pronunțata de Tribunalul Prahova care a generat plata de către autoritatea publica in cauza a sumei 109.824,49 lei, reprezentând amenzi si despăgubiri si 3.399,50 lei cu titlu de dobânzi,obligat la plata a fost Primarul orașului
Or,potrivit art. 121 alin 1 din Constituția României si art 61 alin 1 din Legea 215/2001 privind administrația publica locala,primarul unei localității nu poate fi confundat cu persoana fizica care la un moment dat ocupa aceasta funcție.
Aceasta rezulta din dispozițiile suscitate care prevăd în mod expres (art 121 alin 1 din Constitutie ) ca - Autoritățile administratiei publice, prin care se realizează autonomia local în comune si în orase, sunt consiliile locale alese si primarii alesi, în conditiile legii,si că, Primarul îndeplinește o funcție de autoritate publica.(art 61 alin 1 din legea 215/2001)
In aceasta calitate de autoritate publica si de ordonator principal de credite al bugetului local potrivit art 21 alin 2 si 24 alin 2 si 3 din legea 273/2006,plata despăgubirilor stabilite prin sentința nr 8/2007,in mod corect a fost ordonat a fi făcută din bugetul local.
De altfel, chiar Curtea de Conturi prin sesizarea depusa la ribunalul Prahova încalcă dispozitivul sentinței nr. 8 /2007,in sensul ca sesizarea se face împotriva numitului ca persoana fizica si nu al Primarului localității
In cauza nu poate fi stabilita nici răspunderea juridica a recurentei -, deoarece in calitatea sa de consilier juridic a avizat plata si nicidecum nu a dispus acest lucru.Avizul acesteia fiind consultativ potrivit art 40 alin 2 din Statutul Profesiei de consilier juridic -2004-.
Dar nimic nu se opune ca in situatia in care in urma unei verificări,recurentul,primarul localității in calitate de autoritate publică, sa stabilească eventual persoana sau persoanele vinovate de neexecutarea hotărârii civile in cauza care a dus la plata de despăgubiri si sa dispună antrenarea răspunderii civile a funcționarului vinovat potrivit art 84 din legea 188/1999, republicată, in care se prevede in mod expres că -Raspunderea civila a funcționarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovătie patrimoniului autoritătii sau instituției publice in care funcționează sau
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publica, in calitate de comitent, unor terțe persoane, in temeiul unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile.
Ca atare de dispozițiile legale mai sus enunțate si considerentele expuse, Curtea constată ca prin sentința instanței de fond s-a stabilit greșit răspunderea juridica a recurenților si -, în ceea ce privește obligarea lor la plata sumei de 109.824,49 lei, reprezentând amenzi si despăgubiri si 3.399,50 dobânzile aferente acestei sume.
Cu privire la stabilirea răspunderii juridice a recurentului privind sumele de 191.432 lei, plăți salariale nelegale si 12.695 lei dobânzile aferente,criticile aduse sentinței instanței de fond pe acest aspect,invocate atât de recurentul cat si prin recursul declarat de Primăria orașului S sunt întemeiate.
Prin încheierea de sesizare a Curții de Conturi s-a reținut la pct 4 ca Primăria Orașului Sae fectuat in anul 2007 plati in suma totala de 191.432 lei sub forma de ajutoare financiare de Paste si C si c/valoare masa caldă.
Prin aceste plati, se arata in încheierea de sesizare -susținere reținuta si de instanța de fond prin sentința recurata au fost incălcate disp. art 31 alin1 si 2 din legea 188/1999,art 22-30 din OG 6/2007 si art 12 alin 1 din Legea 130/1996,reținându-se in esența, ca funcționarii publici au dreptul la un salariu si beneficiază de prime si alte drepturi salariale numai in condițiile legii,prin contractele colective de munca nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
făcute însa,către salariații Primăriei Orașului S,atât către cei cu statut de funcționari publici cat si personal contractual,au fost legale,temeiul acestora se regăsește, așa cum se retine si de Curtea de Conturi si instanța de fond, în contractul colectiv de munca încheiat in anul 2005, prelungit prin acte adiționale respectiv nr 27317/05.11,2007 pentru anul 2007
Așa cum rezulta din contractul colectiv de munca nr 19488/22.11.2005,înregistrat la sub nr 16275/29.11.2005-fara obiecțiuni, acesta se aplica deopotrivă personalului contractual si funcționarilor publici,la capitolul privind protecția muncii este prevăzuta obligația angajatorului de a acorda salariaților ajutor de sărbători C si Paste precum si o masa calda in cuantumul aprobat prin hotărâre de Guvern pentru tichetele de masa
Se arata in continuare in contractul colectiv de munca, ca in masura in care aceasta obligatie nu va putea fi indeplinita in natura, angajatorul va plati c/valoarea a unui tichet de masa suportat din cheltuielile materiale.
facute in temeiul acestui contract colectiv de munca,nu pot fi considerate nelegale producătoare de prejudicii,atâta timp cât art 30 din legea 130/1996 republicata, arata că, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parți. Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage răspunderea parților care se fac vinovate de aceasta.
Cu privire, la alocația de hrana sub forma tichetelor de masa si ICCJ B prin considerentele Decizia pronunțata in Secțiile Unite nr 14/18 februarie 2008 chiar daca privește o alta categorie de salariați,a reținut in principiu, ca acestea pot fi acordate, numai dacă:
-există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat);
- angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă;
-există clauze stabilite pentru contracte colective de muncă referitoare la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.
In cauza toate aceste condiții se regăsesc prin clauzele contractului colectiv de munca,care așa cum s-a arătat mai sus sunt obligatorii pentru partile contractante.
In raport de toate considerentele reținute,stabilirea răspunderii juridice a recurentului cu privire la sumele reprezentând drepturi salariale acordate personalului Primăriei Orașului S este o măsura nefondata,criticile recurenților se constate a fi întemeiate,motiv pentru care recursurile urmează a fi admise.
Stabilirea răspunderii juridice in sarcina recurentului, constând in suma de 105.896 lei, reprezentând TVA si 37.772 lei dobânzi,pe care îl obliga la plata de bugetul de stat,critica recurentului este întemeiata.
Din documentele de plata depuse la dosar filele 303 -309 dosar recurs,rezulta ca aceste plati au fost făcute către bugetul de stat cu titlu de TVA si majorările aferente,astfel ca nu mai poate subzista aceasta obligație.
Si in aceasta situație, Primarul Orașului S,in calitate de autoritate publica si ordonator principal de credite,in cazul in care considera existenta culpei vreunui angajat,care avea responsabilitatea platii in termen a sumei principale, reprezentând TVA, de neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, poate dispune declanșarea procedurilor necesare atragerii răspunderii civile a acestuia pentru majorările platite.
In cauza insa,având in vedere înscrisurile depuse la dosar cu ocazia soluționării recursului de unde rezulta ca platile către bugetul de stat cu titlu de TVA si majorări au fost plătite,stabilirea răspunderii juridice in sarcina recurentului la plata acestor sume este nefondata,recursul urmând a fi admis si din acest punct de vedere.
Cu privire la recursul declarat de parata,din analiza înscrisurilor depuse la dosar, rezulta că instanța de fond in mod greșit a admis sesizarea Curții de Conturi, obligând-o la plata sumei de 11.865 lei in solidar cu, reprezentând lucrări de cosarit decontate fara documente justificative.
Din actele depuse la dosar -filele 281-302 rezulta ca aceste lucrări -prestări de servicii au fost efectuate in baza unor comenzi iar platile au fost făcute in baza facturilor emise de prestator din conținutul cărora rezulta cantitatea de lucrări executate in m/l,prețul unitar,locul (adresa )unde s-a executat lucrarea,facturi acceptate la plata fara obiecțiuni.
Cum plațile au fost efectuate in baza unor documente justificative,acestea au fost unele legale,neexistând temei pentru stabilirea răspunderii juridice a recurentei care a aproba plata,motiv pentru care recursul paratei urmează a fi admis.
In ceea ce privește însa, critica recurentei cu privire la încalcarea dreptului la apărare,pe considerentul ca instanța de fond a pășit la soluționarea cauzei in lipsa sa, care nu a fost legal citata,este nefondata.
Din verificarea actelor dosarului,fila 34 dosar fond rezulta ca procedura de citare cu recurenta pentru data de 02 decembrie 2008 când cauza s-a soluționat in fond, a fost legal îndeplinita,aceasta fiind citata la adresa din S-,adresa menționata si in cererea sa de recurs.
Faptul ca nu s-a prezentat in instanța si nici nu a depus concluzii scrise,instanța de fond amânând cauza in acest scop, nu poate duce la nulitatea sentinței prin invocarea încalcarii dreptului la apărare.
Ca atare de toate considerentele reținute,in raport cu actele depuse la dosarul de fond si cele depuse de parti cu ocazia judecării recursului,si dispozițiile legale aplicabile in cauză, exemplificate în analiza recursurilor,Curtea in raport cu art. 312 alin 3 raportat la art. 304 pct 9.Pr.Civ va admite recursurile pârâtilor, va modifica in tot sentința instanței de fond si pe fond va respinge sesizarea Curții de Conturi a României - Camera de Conturi P, nr. 46/01.09.2008.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâțiiPrimăria Orașului S,cu sediul în-, județul P, prin reprezentații săi legali, -, domiciliată în S,-,. 18,. 9, județul,domiciliat în S,-, județul P și,domiciliată în S,-, județul P, împotriva sentinței nr. 558 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantaCurtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24,sectorul 1 și pârâtul, cu domiciliul ales la Primăria orașului S,-, județul
Modifică în tot sentința nr. 558/9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond respinge încheierea de sesizare emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi
Respinge excepția inadmisibilității sesizării promovata de Curtea de Conturi, invocata de către recurenta -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Cu opinie separată
GREFIER,
- -
red AU
dact
3 ex/5.05.2009
]- al Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
OPINIE SEPARATĂ
Formulată de judecător - -
Față de probele administrate în fața instanței de fond și spunem aceasta deoarece in instanței de recurs nu s-au administrat probe noi recursurile formulate împotriva sentinței nr. 558/2008 a Tribunalului Prahova trebuiau respinse ca nefondate.
S-a arătat că Primarul unei localități îndeplinind o funcție de autoritate publică nu trebuie confundat cu persoana fizica investită in aceasta funcție la un moment dat in timp, însă consider ca opinia este greșită pentru că nu poate exista o răspundere in general, adică intr-un "general" care să conducă la repararea unei greșeli comise de o persoană fizică printr-un efort comun al unei colectivități și spun aceasta întrucât despăgubirile stabilite în sarcina primarului au fost totuși plătite din banii contribuabililor.
În legătura cu stabilirea răspunderii patrimoniale a celorlalți angajați ai Primăriei S, este evident ca prin neîndeplinirea sau prin îndeplinirea defectuoasa a atribuțiilor de serviciu, aceștia respectiv -, si au contribuit la cheltuirea unor sume de bani ale comunității in scopul reparării unor greșeli comise de niște persoane fizice precis stabilite.
Consider că nu e cazul sa detaliez atribuțiile de serviciu ale persoanelor fizice numite mai sus, întrucât aceasta s-a făcut cu prisosința atât in actul de control al Curții de Conturi cât si de judecătorul fondului.
În concluzie si cu referire specială la calitatea de primar al unei localități, conducător al unei autorități publice nu se poate afirma că există o răspundere a funcției fără nicio legătură cu persoana fizică care a comis greșeala, la un moment dat și care a condus la plata unor daune, întrucât aceasta ar conduce la niște consecințe juridice departe de spiritul legii și departe de principiul după care cel dovedit că a greșit trebuie să și răspundă pentru aceasta.
JUDECĂTOR,
- -
Red. NV
Dact. /2 ex. 03.06.2009
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu
