Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 70/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 70/
Ședința publică din 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței nr. 348 din 29.06.2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av., pentru intimatul Consiliul Local al Municipiului Târgu M, av. pentru intimatul, av. pentru intimații, și, lipsă fiind recurenta Curtea de Conturi a României.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și scutit de plata taxei de timbru.
Reprezentanții intimaților declară că nu au cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Consiliului local Târgu M, Av. solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru considerentele expuse detaliat în întâmpinare.
Pentru intimatul, av., solicită respingerea recursului, menținerea în tot a sentinței recurate pentru motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosar, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Pentru intimații, și, av. de asemenea, a pus concluzii pentru respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
CURTEA,
Prin sentința nr.348 din 29.06.2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- s-au respins excepțiile invocate de persoanele răspunzătoare, s-a respins încheierea nr. 1 din 9 ianuarie 2007, Camerei de Conturi M, privind partea prejudiciată Consiliul local al Municipiului Tg.-M, pentru stabilirea răspunderii juridice în sarcina persoanelor răspunzătoare, și, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepțiile invocate:
În ședința publică din 20.03.2007, instanța a precizat că nu Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi jud.M are personalitate juridică, aceasta este doar o structură de control, iar calitate procesuală are Curtea de Conturi a României, cauza soluționându-se în contradictoriu cu această instituție.
Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă în aceeași ședință de judecată. Decizia nr.288/R/13.04.2006 a Curții de Apel Tg.-M, prin care a fost admis recursul procurorului financiar împotriva sentinței nr.180/08.02.2005 a Tribunalului Mureș, se referă la o altă încheiere de sesizare și la stabilirea altor răspunderi.
Pârâții, prin reprezentantul lor ales, au înțeles să formuleze cerere de chemare în garanție a SC SRL.
Instanța le-a pus în vedere să formuleze și să depună o cerere de chemare în garanție cu respectarea dispozițiilor art.61 alin.1 Cod procedură civilă, obligație cărora nu s-au conformat, ceea ce face ca cererea de chemare în garanție să nu existe din punct de vedere juridic.
Asupra fondului cauzei:
În considerarea contractului de colaborare dintre Primăria municipiului Tg.-M și SC SRL și SC SRL, organul de control a reținut existența unui prejudiciu constând în "neîncasarea veniturilor aferente semestrului II 2004 în sumă de 58.660 lei, din care 47.855,09 lei prejudiciu efectiv și 10.805,79 lei foloase nerealizate".
Organul de control, în calculele pe care le-a făcut, a pornit de la premiza cu totul eronată că Primăria municipiului Tg.-M beneficiază de un procent de 70 % din rezultatul financiar brut ce rezultă din contractul de colaborare. Aceasta în condițiile în care, potrivit art.5 din contract, procentul care îi revine este de 30 % (fila 56).
Contractul a fost aprobat prin CL. Tg.-M nr.220/25.11.1999 și semnat de cele trei părți contractuale.
Schimbarea pe cale unilaterală a cotei, prin decizie de Primar, apare fără eficiență juridică.
În motivarea deciziei nr.188/R/2006, Curtea de Apel Tg.-M a stabilit în mod irevocabil că o astfel de decizie "nu aduce un prejudiciu Consiliului local Tg.-M" și nici "nu suntem în prezența unei culpe delictuale".
Așadar, în speță, majorarea procentului în mod unilateral de la 30 % la 70 %, nu avea cum să prejudicieze bugetul local. In aceeași decizie se precizează:."calculul trebuia să pornească de la cadrul stabilit de contract și nu de la decizia extracontractuală. ".
Tribunalul Mureșa ajuns la aceeași concluzie, pentru același argument juridic și în sentința nr.180/08.02.2005, pronunțată în dosarul nr.5087/2004. Soluționând recursul procurorului financiar, în considerentele deciziei nr.l88/R/2006, Curtea de Apel Tg.-M a precizat că "instanța va respinge recursul procurorului relativ la capetele sesizării inițiale privind contractul de colaborare pentru implementarea sistemului, încheiat între primăria Tg.-M și SC "SRL și SC SRL.
Atragerea răspunderii civile delictuale presupune, potrivit art.998 Cod civil, existența cumulativă a celor 4 condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și culpa celui care a cauzat prejudiciul
Prejudiciul, așa cum rezultă din expunerea de mai sus, nu există. Există un pretins prejudiciu ca rezultat al unor calcule pe care organul de control 1-a făcut cu ignorarea legislației care guvernează materia contractelor și a răspunderii civile delictuale.
În aceste condiții, orice expertiză contabilă era superfluă și neavenită. Tocmai de aceea această proba a fost respinsă.
Pentru aceste considerente, încheierea de sesizare a Camerei de Conturi jud.M, a fost respinsă
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Curtea de Conturi a României solicitând casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și pe cale de consecință admiterea sesizării în sensul stabilirii răspunderii materiale a persoanelor indicate în încheierea de sesizare.
Se arată că prin încheierea de sesizare adresată instanței a solicitat stabilirea răspunderii materiale a pârâților, pentru prejudiciile cauzate în 2004, 2005 și ianuarie 2006 - 30 septembrie 2006, constând în nestabilirea, neînregistrarea în evidențele financiar-contabile și neîncasarea în contul bugetului local a veniturilor în sumă de 244.276,31 lei cuvenite din asocierea în participație privind exploatarea sistemului de parcare în baza contractului de colaborare încheiat cu SC SRL Tg.-M și SC SRL
O altă faptă reținută în sarcina pârâților este aceea de neînregistrare în evidențele financiar contabile a declarațiilor privind impozitul pe profit datorate bugetului local în perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2006 de SC LOCAL SA Tg.-M, faptă ce a generat neurmărirea și neîncasarea de către Consiliul local Tg.-M a unor venituri din impozitul pe profit în sumă de 129.130 lei.
S-a reținut de asemenea nestabilirea, neevidențierea și neîncasarea în perioada iulie 2003 - mai 2004, iulie 2005 - februarie 2006 de la SC SRL a unor venituri din închirierea terenului situat în str.- în sumă de 66.146,84 lei.
Prin hotărârea pronunțată prima instanță a analizat sesizarea făcută împotriva pârâților numai sub aspectul săvârșirii faptei de neînregistrare în evidențele financiar contabile și neîncasarea în contul bugetului local a veniturilor rezultate din asocierea în participațiune privind exploatarea sistemului de parcare, fără să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei sesizării pentru celelalte fapte arătate, astfel că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâții, și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, susținând că în cauză nu s-a dovedit existența elementelor prevăzute de art.998 - 999.civ. care să determine angajarea răspunderii lor materiale.
Pârâtul Consiliul local Tg.-M prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, însușindu-și criticile formulate de recurenta Curtea de Conturi a României.
Examinând cererea de recurs prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. instanța constată că recursul este fondat întrucât din considerentele hotărârii recurate rezultă că sesizarea Curții de Conturi a fost analizată numai sub aspectul primei fapte imputate pârâților și anume neînregistrarea în evidențele financiar contabile și neîncasarea în contul bugetului local a veniturilor în sumă de 244.276,31 lei cuvenite din asocierea în participațiune privind exploatarea sistemului de parcare în baza contractului de colaborare încheiat cu SC SRL Tg.-M și SC SRL T, restrângând așadar obiectul sesizării dedusă judecății fără a avea acordul reclamantei în acest sens.
Potrivit disp.art.129 alin.ultim pr.civ. judecătorul trebuie să se pronunțe asupra obiectului pricinii așa cum este el stabilit prin cererea de chemare în judecată, nefiindu-i permis să procedeze la schimbarea obiectului, la restrângerea sau majorarea acestuia, interdicție ce rezultă din principiul disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil.
Este adevărat că prin soluția pronunțată prima instanță respinge sesizarea sau încheierea nr.1/9.01.2007 a Curții de Conturi a României pentru angajarea răspunderii materiale a pârâților, însă din considerentele hotărârii nu rezultă că ar fi fost analizate toate faptele reținute în sarcina pârâților prin încheierea de sesizare a instanței, contrar disp.art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. potrivit cărora instanța trebuie să se refere în motivare la toate capetele de cerere formulate și la considerentele pentru care s-au respins unele cereri. Cu alte cuvinte instanța trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acțiune și asupra tuturor mijloacelor ce au stat la temelia pretențiilor ridicate de părți.
Sub acest aspect prev.art.261 pct.5 pr.civ. au caracter imperativ iar nerespectarea lor atrage casarea hotărârii pentru că fără arătarea motivelor și a dovezilor soluția pronunțată este netemeinică și nelegală. Fără arătarea motivelor și a probelor care au format convingerea judecătorului, instanța de control nu poate verifica care au fost probele sau argumentele ce au determinat convingerea instanței.
Prin modul cum a fost soluționată acțiunea dedusă judecății instanța de fond nu numai că pe parcursul judecății nu s-a preocupat de analiza tuturor faptelor arătate în încheierea de sesizare a instanței, dar nici în considerentele hotărârii nu a făcut referire la acele fapte pentru ca instanța de control să verifice argumentele ce au determinat convingerea instanței, încălcând așadar prev.art.129 pr.civ. dar și art.261 din același cod, astfel că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin urmare, instanța, în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.304 pct.5 și 7 din același cod, va admite recursul, va casa hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței nr. 348 din 29.06.2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Casează hotărârea recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
24.02.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
