Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 64/
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială M, cu sediul în Tg.-M,-, jud.M, împotriva sentinței 458/27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul intimat, avocat, cu delegație la dosar (15), lipsă fiind pârâta - recurentă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu 2 lei(8 dosar) și 0,15 lei timbru judiciar, iar intimatul-reclamant la data de 20 ianuarie 2009 depus la dosar întâmpinare (13,14).
Nemaifiind cereri, instanța acordă cuvântul în fond părții prezente.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată. și în instanță motivele întâmpinării susținând că intimatul este îndreptățit a beneficia de drepturile ce i se cuvin în baza prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, deoarece familia din care provine a fost evacuată de pe proprietate în mod abuziv.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.458 din 27 iunie 2008, Tribunalul Mureș a admis contestația introdusă de și anulând deciziile nr.2273/C/02.11.2007 și 07.01.2008, emise de M, a constatat că reclamantul se încadrează în prevederile art.1 lit.e din Decretul-lege nr.118/1990 pentru perioada 02.03.1949 - 09.08.1963 și a obligat pârâta la acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Soluția de admitere s-a motivat cu aceea că familia reclamantului a fost expropriată și strămutată în altă localitate, măsura strămutării afectându-l și pe reclamant, care era student și nu avea o locuință proprie. Cu privire la domiciliul obligatoriu prevăzut de art.1 lit.d din Decretul-lege nr.118/1990 și prima instanță a conchis că reclamantul nu a făcut dovada nici cu înscrisuri și nici cu martori.
Sentința a fost recurată pentru netemeinicie și nelegalitate de către intimata-pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială M, care susține că strămutarea într-o altă localitate decât cea de domiciliu (art.1 lit.e) n-a fost probată de reclamant, care, la data pretinsei strămutări, era major și domicilia în comuna, județul M, astfel încât în privința lui nu există dovezi că ar fi fost strămutat din orașul, unde își aveau domiciliul părinții.
Recursul este fondat.
Potrivit art.1 alin.1 lit."d" și "e" din Decretul-lege nr.118/1990, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă în funcție de vechimea în muncă timpul cât o persoană, după 6 martie 1945, pe motive politice a avut stabilit domiciliu obligatoriu, respectiv a fost strămutată într-o altă localitate.
Este necontestat că de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990 beneficiază exclusiv persoanele care s-au aflat în una dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de art.1.
prevăzute la alineatul 1 lit."d" și "e" constituie vechime în muncă dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcții pentru care aveau pregătirea profesională.
Potrivit art.8 alin.1 din același decret-lege, dovedirea situațiilor prevăzute la art.1 se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar, în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Imposibilitatea dovezii cu acte oficiale este o obligație ce revine reclamantului, potrivit regulii consacrate de art.1169 cod civil și art.129 alin.1 teza finală Cod procedură civilă în materie de sarcina probei.
Admisibilitatea celorlalte mijloace de probă este condiționată de dovada imposibilității prezentării actelor oficiale de la organele competente, inclusiv cu privire la imposibilitatea încadrării în muncă potrivit pregătirii profesionale.
Analiza cauzei potrivit art.3041Cod procedură civilă conduce la constatarea fără echivoc că imposibilitatea la care se referă art.1 alin.4 și art.8 alin.1 din Decretul-lege nr.118/1990 nu a fost făcută de către reclamant.
Aceasta întrucât înscrisurile depuse în susținerea contestației se referă la tatăl reclamantului și nu la reclamant, care, la data pretinsei strămutări (23.10.1954), avea vârsta de 35 de ani și locuia în comuna, județul M, rezultând din actul nr.922 (fila 9) că numai domiciliul tatălui, a fost schimbat în sensul stabilirii la domiciliul reclamantului din și nu invers.
Așa fiind, curtea apreciază că sentința s-a dat cu aplicarea greșită a art.1 lit.e și art.8 alin.1 din Decretul-lege nr.118/1990, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmând ca admițând recursul și rejudecând cauza, instanța să respingă contestația, menținând decizia contestată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială M, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.458 din 27 iunie 2008 Tribunalului Mureș, pe care o modifică în sensul că respinge contestația introdusă de, domiciliat în Târgu M,-/A, județul M, împotriva Deciziei nr.2273/07.01.2008, emisă de recurentă.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:
3 ex./02.02.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
