Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 716/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 94/1992 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 716
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în municipiul B, sector 1,--24,împotriva sentinței nr. 2971 din 25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 9 aprilie 2009, susținerile păreților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea s-a amânat pentru astăzi - 14 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată:
Prin încheierea nr.33/62 din 25.08.2005 Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Județeană S - Direcția de Control Financiar Ulterior Extern a dispus sesizarea Curții de Apel București - secția comercială,contencios administrativ și fiscal, în vederea stabilirii răspunderii civile pentru plata fără bază legală a sumei de 590.110,07 ROn pentru foloase nerealizate care se va calcula până la data recuperării prejudiciului în sarcina pârâților, și .
În motivarea sesizării s-a arătat că, în primul rând, în anul 2002, prestarea de servicii de hrănire la UM 01037 V D, s-a desfășurat în baza contractului de prestări servicii nr.1/10.03.2000 încheiat cu SC SRL V D, iar, pentru perioada 01.01.- 30.11.2002, această societate nu a prezentat nici un document justificativ privind cheltuielile directe sau indirecte incluse în cota procentuală a facturilor incluse la plată.
În al doilea rând, în luna decembrie 2002, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.1/24.12.2002, cu valabilitate de la 01.01.2003, până la 31.12.2006,iar, începând cu luna decembrie 2002 și până la 29 decembrie 2004, aceeași societate a prezentat parțial sau nu a prezentat documente justificative, pentru justificarea cheltuielilor directe sau indirecte, la facturile introduse spre decontare.
În al treilea rând, comisia de cercetare administrativă constituită prin nr.242/14.12.2004 al 02565 C N, a constatat că prestatorul nu a justificat cheltuielile directe sau indirecte incluse în cota procentuală de 30 % aferente facturilor prezentate la plată, nerespectând clauzele contractuale ale contractelor menționate, în perioada 01.08.2004 - 29.12.2004.
În drept s-au invocat disp.art.4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, precum și disp.art.3 alin.1 lit.b din Legea nr.94/1992 modificată și completată prin Legea nr.77/2002.
Prin sentința nr.1622/10.10.2005 Curtea de Apel București - secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr. 35 din data de 22 februarie 2006, Curtea de Apel Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.2971 din 25 septembrie 2008, tribunalul a respins sesizarea ca nefondată.
În motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
La data de 12 mai 2006, în evidența specifică a Parchetului Militar Iași a fost înregistrat cu nr.52/P/2006 dosarul penal privind pe lt.col. - fost comandant al UM 01037 V D, județul S - dosar ce a fost declinat prin Ordonanța nr.22/P/2006 din data de 3 mai 2006, emisă de Direcția Națională Anticorupție - secția de combatere a infracțiunilor de corupție, săvârșite de militari.
Din cercetările și verificările efectuate în cauză, a rezultat că, în perioada 14 iulie 2003 - septembrie 2005, lt.col. a deținut funcția de comandant al UM 01037 V Această unitate militară urmare externalizării serviciilor de hrănire militarilor în termen a încheiat, la data de 10 martie 2000, cu SC SRL V D un contract de prestări servicii nr.1, având ca obiect principal prestarea de servicii pentru hrănirea militarilor din UM 01037 V D, iar la art.11 din acest contract s-a stipulat că "beneficiarul achită contravaloarea facturilor pe baza documentelor justificative avizate de beneficiar pentru conformitatea datelor înscrise".
La data de 24.12.2002 între aceleași părți a fost încheiat un nou contract de prestări servicii, având ca obiect hrana militarilor, contract valabil pentru perioada 01.01.2003 - 31.12.2006.
La art.15 pct.3 din acest contract s-a stipulat că plata prestațiilor pentru hrănirea militarilor se va efectua pe baza facturilor emise de societatea menționată, care urmau a fi însoțite de documente justificative avizate de organele competente ale achizitorului, după cum urmează:
- planul meniu;
- exemplarul nr.2 al de distribuție a alimentelor completate calitativ și valoric, pentru perioada facturată;
- anexa cu efectivele la drepturi, perioada facturată, nr.de zile de hrană/om prestate pe norma de hrană;
- documente justificative ale plăților aferente cheltuielilor directe și indirecte incluse în cota procentuală a facturii introdusă la plată.
În perioada derulării acestui contract, prin nr.242 din 14.12.2004 al UM 02565 CNs -a numit comisia de cercetare administrativă, în vederea cercetării neregulilor constatate de echipa de audit intern a UM 02204 I, prin raportul de audit nr.1292 din 23.11.2004, la UM 01037 V D - Compartimentul financiar.
În urma cercetării administrative efectuate de reprezentanții UM 02565 C s-a stabilit că, pentru perioada 01 ianuarie - 30 noiembrie 2002, SC SRL V nu a prezentat nici un document justificativ privind cheltuielile directe sau indirecte incluse în cota procentuală a facturilor introduse la plată. De asemenea, s-a mai stabilit că, în perioada decembrie 2002 - 29 decembrie 2004, societatea menționată a prezentat parțial, sau nu a prezentat, documente justificative pentru justificarea cheltuielilor directe sau indirecte, introduse spre decontare. Astfel, Comisia de cercetare administrativă a apreciat, prin raportul său, că această societate nu a justificat cheltuielile directe sau indirecte, incluse în cota procentuală de 30 % aferente facturilor prezentate la plată, creând o pagubă prezumată în valoare totală de 587.828,79 RON. În finalul raportului comisia a apreciat că plata prestațiilor a fost făcută legal, având la bază contractul de prestări servicii încheiat între părți și nu a stabilit răspunderea materială în sarcina personalului cu funcții de răspundere în domeniul financiar de la UM 01037 V
Pentru a se stabili dacă în cauză există un prejudiciu real și cert s-au efectuat verificări la UM 01037 V D, ocazie cu care a rezultat că, în evidența specifică a acestei unități, nu este înregistrată vreo pagubă ( nici cea de 587.828,79 RON, care nu este certă).
Împotriva sentinței menționate, a declarat recurs Curtea de Conturi, învederând că:
Instanța de judecată în mod greșit a considerat că "în evidența specifică acestei unități nu este înregistrată vreo pagubă".
Conducerea entității verificate nu avea interesul să înregistreze din proprie inițiativă paguba constatată, având în vedere că răspunderea pentru producerea prejudiciului era stabilită în sarcina acesteia.
Instanța de judecată în mod greșit a considerat că " prejudiciul nu este cert", în situația în care prejudiciul este fixat la suma de 590.11,07 lei deci este cert și constând în plățile efectuate de către UM 01037 VDa ferente cheltuielilor directe și indirecte cuprinse în facturi fără a fi justificate prin documente conform clauzei 15.3.d din contractul de prestări servicii nr.1/24.12.2002, iar persoanele răspunzătoare au dispus plata sumei fără ca aceste documente justificative să existe.
Prin operațiunea de plată fără documente justificative au fost efectuate cheltuieli din creditele bugetare aprobate în lipsa unei baze legale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții au învederat următoarele:
Motivele de recurs, așa cum acestea au fost prezentate de recurent, nu sunt de natură să ducă la infirmarea soluției dată de instanța de fond.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, reclamantul recurent se mărginește la a arăta că "motivarea instanței de fond este inacceptabilă", invocând în acest sens dispozițiile întregii legi cu nr.94 din 1992 republicată, fără însă a indica și care articole care au fost încălcate.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, nici acesta nu este dat în cauză.
Reclamanta recurentă confundă certitudinea prejudiciului cu lichiditatea lui, iar acest lucru reiese din motivarea celui de al doilea motiv de recurs.
Fără ca prejudiciul să îndeplinească condițiile cerute nu există dreptul la reparație. Așadar, pentru a da dreptul la reparație, una din condițiile ce trebuie îndeplinite de prejudiciu, este certitudinea. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât cu privire la existența sa, cât și cu privire la posibilitatea de evaluare.
Nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Ambele forme de răspundere civilă, respectiv cea delictuală și cea contractuală, sunt dominate de ideea fundamentală a reparării unui prejudiciu patrimonial produs prin fapta ilicită și culpabilă a unei persoane.
S-a statuat cu valoare de principiu că dacă între părți a existat un contract a cărui neexecutare a produs un prejudiciu, calea de urmat este răspunderea contractuală, fiind aplicabile disp. Cap.VII din Codul civil român, neputându-se folosi răspunderea civilă delictuală prev. de art. 998-999 din același cod.
Reclamanta recurentă încearcă să atragă răspunderea civilă delictuală a pârâților intimați, deși, în cazul de față, dacă se va ajunge la concluzia existenței unui prejudiciu, acesta, va putea fi recuperat doar de la SC SRL, căci acest cocontractant nu și-a respectat întocmai obligațiile contractuale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Atât de către reclamanți cât și de către prima instanță s-a reținut că prejudiciul nu este cert și, pe cale de consecință, acțiunea este neîntemeiată.
Potrivit art.379 Cod pr.civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Cum părțile au o poziție diferită în ceea ce privește certitudinea prejudiciului, iar prima instanță a reținut că prejudiciul nu este cert doar pentru considerentul că unitatea nu înregistrat în evidențele sale contabile o pagubă deși Curtea de Conturi susține că lipsa înregistrării nu înlătură existența pagubei, instanța apreciază că în cauză se impune efectuarea unei expertize pentru a se stabili dacă în raport de facturile emise, actele ce au stat la baza emiterii facturilor și produsele achiziționate, s-a produs o pagubă.
Faptul că se contestă caracterul cert al prejudiciului și că această împrejurare constituie un element esențial al cauzei deduse judecății, impun efectuarea unei expertize, potrivit art.201 Cod pr.civilă.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art.312 alin.1,2,3,5 Cod pr.civilă;
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în municipiul B, sector 1,--24, împotriva sentinței nr. 2971 din 25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud.fond.
2 ex./28.04.2009
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Sas Remus, Nechifor Veta
