Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 794/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.794/CA-. Dosar nr.1883/119/R/CA-./2008
Ședința publică din data de: - 17 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Județului C, împotriva Sentinței civile nr.339 din data de 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă în dosarul nr-, având ca obiect " litigiu privind Curtea de Conturi".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 10 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 2009.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de intimatul pârât.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Curtea asupra recursului de față, constată că:
În data de 20.11.2008 Tribunalul Covasna, a fost sesizat de către DIRECTIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR din cadrul Camera de Conturi a Județului Ca C urții de conturi a României cu Încheierea nr.35/18.11.2008, act ce a format dosarul -.
În acest dosar instanța de fond a pronunțat Hotărârea nr.339/02.04.2009 a Tribunalului Covasna prin care dispune următoarele:
A respins excepția lipsei calității procesuale active, a respins sesizarea formulată de Curtea de conturi a României prin Camera de conturi a jud.C prin Încheierea nr.35/18.11.2008 împotriva pârâtului ca inadmisibilă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: în fapt și de drept examinând cauza, în raport de dispozițiile legale aplicabile, se rețin următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active, instanța reține că este nefondată. Calitatea reclamantei este indisolubil legată de raportul juridic de drept administrativ fiscal. Sub acest aspect, noile reglementări care au modificat Legea nr.94/1992 nu au afectat atribuțiile Curții de conturi în ce privește verificarea modului de cheltuire a banului public precum și competența de a solicita recuperarea prejudiciului cauzat.
Reclamanta are dreptul de a se adresa justiției, iar în contextul dat, sesizarea acesteia urmând a fi clarificată sub cele două aspecte, ale admisibilității unei astfel de sesizări și ale temeiniciei ei.
Așa, fiind excepția va fi respinsă. În aceste condiții, nu se mai poate vorbi de o prematuritate cererii.
Cu privire la fond.
În art.29 și urm. din Legea nr.94/1992 -până la modificarea acestora prin OUG nr.117/2003, se prevedea modalitatea de verificare conturilor și descărcarea de gestiune a conturilor precum și cea de sesizare colegiului jurisdicțional și soluționarea cauzelor respective.
OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de conturi de către instanțele judecătorești a prevăzut la art.1 că"până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de conturi se soluționează de instanțele judecătorești ordinare".
Ca urmare modificărilor respective, conform art.2 alin.1 lit.a, dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă Camerele de conturi au fost preluate de tribunale.
La art.4 alin. 1 din aceeași ordonanță s-a stipulat că"după intrarea în vigoare prezentei ordonanțe, investirea instanțelor judecătorești competente potrivit art.2 alin.1 se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul curții de conturi precum și prin alte modalități prevăzute de lege".
Preluând practic atribuțiile colegului jurisdicțional, în baza actului de sesizare, tribunalul a stabilit persoanele vinovate de producerea unor prejudicii precum și sumele de achitat cu titlu de despăgubiri.
Prin Legea nr.217/24.10.2008, s-au abrogat dispozițiile art.37-39, 40-88 din Legea nr.94/1992.
De asemenea, art.31 a suferit modificări, acesta prevăzând o altă modalitate de valorificare a rapoartelor de audit (a actelor de control) precum și de stabilire răspunderii pentru prejudiciile produse și recuperarea lor.
Textul legal, în speță art.71 din Legea nr.94/1992, care reglementa sesizarea colegiului jurisdicțional, iar ulterior a tribunalului - potrivit OUG nr.117/2003 a fost abrogat.
Ca urmare, nu mai există un temei legal pentru sesizarea instanței, de către completul din cadrul Curții de conturi pentru stabilirea răspunderii juridice în forma existentă până la modificarea Legii nr.94/1992 prin Legea nr.217/2008.
În urma apariției Legii nr.217/2008 valorificarea actelor de control urmează regimul prevăzut la art.31.
Sub acest aspect se reține că sesizarea tribunalului s-a făcut la data de 20.11.2008, după intrarea în vigoare a Legii nr.217/2008.
Aspectele care reglementează competența și modul de soluționare a unui litigiu fiind de ordin procedural, dispozițiile legale în acest sens sunt de aplicare imediată.
În speță, prevederile pct.I din Instrucțiunile nr.2851//12.11.2008 privind valorificarea actelor de control întocmite în trimestrul IV 2008 emise de Președintele Curții de Conturi - ținând cont și de ierarhia și puterea actelor normative - nu vor fi luate în considerare deoarece contravin prevederilor legale menționate mai sus.
Pentru aceste considerente sesizarea completului din Cadrul Camerei de Conturi a jud. este apreciată ca inadmisibilă și va fi respinsă în consecință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs in termen legal Camera de Conturi a Românie contestând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, și solicită admiterea recursului și modificarea hotărâri atacate în sensul admiteri sesizări Camera de Conturi a Județului C a Tribunalului Covasna.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
În mod greșit a pronunțat această hotărâre instanța de fond hotărârea dată fiind nelegală și neîntemeiată, drept pentru care solicită admiterea recursului și casarea sentinței civile recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru motivele pe care le vom dezvolta în cele ce urmează.
În baza art.304 indice 1 raportat la art.304 pct.9 Cod proc.civ.înțelegem să criticăm pentru nelegalitate soluția instanței de fond pentru următoarele.
În drept a invocat prevederile art.304 indice 1 Cod proc.civ. și art. 304 pct.9 Cod proc.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
Motivul de recurs pe care se întemeiază cererea este cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ.,când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Sentința instanței de fond prin care s-a respins acțiunea introductivă ca inadmisibilă,este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1 și art.4 din OUG nr.117/2003,aprobată prin Legea nr.49/2004,coroborat cu art. 140 din Constituția României, revizuită, aplicarea greșită a dispozițiilor art.1 pct.12 raportat la pct.39, pct.45 și 46 din Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționareaCurții deconturi, astfel:
1. În mod greșit a apreciat instanța că prin abrogarea de către Legea nr.217/2008 a dispozițiilor art.40-88 din Legea nr.94/1992, deci și a dispozițiilor art.44, competența materială prevăzută de acest articol raportat la OUG nr.117/2003, ce fusese atribuită instanțelor judecătorești ordinare, a fost înlăturată de legiuitor.
Instanța a constatat în mod eronat, faptul că legiuitorul prin abrogarea dispozițiilor ce reglementau competența materială și teritorială a instanțelor Curții de conturi, respectiv a colegiilor jurisdicționale, competențe ce fuseseră transferate prin OUG nr.117/2003 instanțelor judecătorești, acestea din urmă nu ar mai avea temei juridic și competența materială pentru soluționarea cauzelor ce fac obiectul art. 40-43 privind unitățile administrativ teritoriale și instituțiile publice,regiile autonome etc.
Prin art.4 din OUG nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, s-a pervăzut:
"După intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art.2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege."
În temeiul prevederilor art.140 din Constituția României,revizuită, coroborate cu cele ale art.1 din OUG nr.117/2003, până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi au fost preluate spre competență soluționare de instanțele judecătorești ordinare.
Dispozițiile art.1 și art.4 din OUG nr.117/2003 nu au fost abrogate expres prin Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, constituind legal al învestirii instanțelor de judecată de către completul constituit în cadrul Camerei de Conturi a Județului C, pentru stabilirea răspunderii juridice,în condițiile legii.
2. Potrivit art. 12 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificări și completări aduse prin Legea nr.217/2008, valorificarea actelor de control se efectuează potrivit regulamentului aprobat prin hotărâre de către Plenul Curții de Conturi a României.
Întrucât procesul necesar elaborării unui astfel de regulament anevoios și de durată, până la aprobarea și publicare acestuia în Monitorul Oficial, Plenul Curții de Conturi a României a adoptat Hotărârea nr.22/19.11.2008, pe care o anexăm în copie la prezenta, prin care s-a stabilit ca soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control finalizate în trimestrul IV al anului 2008, instrucțiuni comunicate în țară tuturor Camerelor de Conturi teritoriale și în temeiul căreia s-a efectuat și Încheierea de sesizare ce face obiectul prezentei cauze.
3. Instanța de fond prin sentința pronunțată a admis excepția inadmisibilității cererii introductive, ceea ce echivalează cu a admite situația în care Curtea de Conturi a României să constate că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri financiare-contabile,că există persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însă să nu fie antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat.
O asemenea soluție nu este corectă nici din punct de vedere juridic și nici moral. În cauză este vorba despre bani publici din resurse financiare ale statului, iar controlul legalității modului în care aceste resurse sunt folosite reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
de a face cu un caz de ultraactivitate a legii civile, când vechea lege trebuie să continue să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui. De altfel, "ratio legis est anima Legis",ceea ce presupune ca o lege veche să-și înceteze aplicabilitatea în momentul în care nu mai există ratio Legis, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Din toate argumentele rezultă că există temei legal pentru ca sesizarea să fie admisibilă, că aceasta ține de o dispoziție specială a legii, precum și de principiile care guvernează efectele în timp a normelor juridice.
Se poate constata, așadar, că este o sesizare procedurală făcută în strictă corelare cu prevederile legale și solicităm instanței să o califice ca atare.
În drept, ne întemeiem prezentul recurs pe dispozițiile art. 304 alin.1 pct.9 și art.304 indice 1 Cod pr.civ.dispozițiilor art.104 din Constituția României, revizuită, art.1-4 din UG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instațelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, art.12.art.31 raportat la art.71 alin.(2) din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru considerentele de mai sus menționate, cât și pentru cele avute în vedere în actul de sesizare, vă solicităm admiterea recursului formulat, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere faptul că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Față de recursul declarat în cauză intimatul pârât a formulat și concluzi scrise prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză ca fiind nefondată și netemeinică hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală, față de prevederile Legii nr.94/1992 republicat.
Curtea, examinând actele lucrările dosarului, sentința civilă nr.339/02.04.2009 a Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor formulate în recurs de Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Județului C și față de prevederile Legii nr. 94/1992, modificată prin Legea 217/2008, având în vedere prin art. 304 indice 1 pr.civ. instanța de recurs constată ca nefondată pentru următoarele considerente:
Din analiza întregului probatoriu administrat în cauză, raportat la prevederile Legii nr. 94/1992 modificată și republicată, se constată că în mod corect și legal a soluționat cauza instanța de fond, reținând corect și legal situația de fapt și de drept dedusă judecăți.
Astfel, se constată că, în fapt prin Încheierea de sesizare a Tribunalului Covasna, nr.35/18.11.2008, Camera de Conturi a Județului C, a solicitat stabilirea răspunderi pentru prejudiciul înregistrat la unitatea administrativ teritorială Târgu S în sarcina pârâtului.
La baza acestei Încheieri a stat Raportul de control pentru anul 2007 prin care s-a reținut crearea unui prejudiciu de 64.783,96 lei prin nerespectarea hotărârii consiliului local și a prevederilor legale privind vânzarea unui imobil -construcție și teren- situat în Târgu S și încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.2432/19.12.2005 cu
Recurenta a considerat că, hotărârea instanței de fond este nelegală și că de fapt instanța trebuia să analizeze pe fond Încheierea de sesizare și nu să respingă ca inadmisibilă acțiunea Camerei de Conturi.
Referitor la prima critică de recurs, instanța constată că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă Sesizarea Curții de Conturi de către Tribunalul Covasna, deoarece prin Legea 217/2008 de modificare a Legii nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi au fost abrogate dispozițiile art 40-art. 88 din Legea 94/1992, și ca atare este o procedură specială de sesizare a instanței motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale active și a respins sesizarea formulată de Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi a Județului C prin Încheierea nr.35/18.11.2008 împotriva pârâtului ca inadmisibilă, fără cheltuieli de judecată.
Faptul invocat de recurentă în sensul că instanța, ar avea competența de soluționare a acestor încheieri datorită faptului că prin art.2 alin.1 lit.a OUG 117/2003 dosarele aflate pe rolul Colegiilor jurisdicționale de pe lângă Camera de Conturi se preiau de Tribunale, completele de contencios administrativ nu poate fi reținut de instanța de recurs, deoarece aceste dispoziții au fost abrogate prin Legea 217/2008.
Ca atare, această critică de recurs va fi înlăturată ca nelegală, aspect de altfel corect soluționat de instanța de fond ca și complet de soluționare a Tribunalului Covasna având în vedere data Încheieri Raportului Camerei de Conturi, data Încheierii de sesizare și data intrări în vigoare a Legii 217/2008 de modificare a Legii 94/1992.
Faptul că, litigiile Camerei de Conturi au fost preluate de instanța - Tribunal, potrivit art.1 OUG 140/2003 nu conduce la ideea că sesizarea de față a Camerei de Conturi C se impune a fi soluționată de instanță potrivit prevederilor Legii 217/2008.
Chiar dacă prevederile OUG 117/2003 nu au fost abrogate expres prin Legea 217/2008 acest lucru nu înseamnă că instanța este competentă să soluționeze pe fond sesizarea nr.35/18.11.2008 a Camerei de Conturi ce a avut la bază Raportul de control încheiat în anul 2007.
Pentru aceste considerente se va înlătura critica formulată în recurs ca netemeinică și nelegală.
Recurenta a mai invocat și faptul că potrivit art.12 din Legea 94/1992, modificată și republicată prin Legea 217/2008 privind valorificarea actelor de control se efectuează potrivit regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României, și că aceasta a adoptat Hotărârea nr.22/19.11.2008 depusă la dosar și care cuprinde instrucțiuni privind valorificarea actelor de control finalizate în trimestrul IV al anului 2008, și aceste instrucțiuni au fost comunicate tuturor Camerelor de Conturi din țară pentru aplicare și că în temeiul acesta s-a efectuat și Încheierea de sesizare a instanței ce face obiectul acestui dosar.
Acest aspect nu poate fi reținut de instanța de recurs deoarece Hotărârea 22/19.11.2008 este emisă după data sesizări instanței cu Încheierea nr.35/18.11.2008, iar actul de control este din 2007.
În esență, această susținere a recurentei va fi înlăturată de instanța de recurs, ca neîntemeiată.
Critica recurentei în sensul că hotărârea dată de instanța de fond este nelegală, deoarece prin această soluție, persoanele care au sesizat anumite nereguli, abateri financiare nu mai pot fi trase la răspundere pentru prejudiciul creat și care nu mai poate fi recuperat, și că această soluție nu este corectă nici din punct de vedere juridic și nici moral fiind vorba de bani publici, nu poate fi reținută de instanța de recurs față de prevederile legale invocate mai sus.
Recurenta a susținut că, controlul legalității modului de utilizare a resurselor financiare banii publici, reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi cât și pentru instanța de judecată.
Referitor la aceste aspecte, instanța de recurs apreciază că pur teoretic criticile recurentei se justifică și ca finalitate și din punct de vedere moral și legal, dar în cauză instanța este sesizată cu o încheiere care potrivit legii în vigoare la data sesizări instanței nu poate fi soluționată direct de instanță ci trebuie respectată procedura prevăzută de Legea 217/2008.
Nu se poate reține aspectul invocat de recurentă în sensul ultraactivități Legii 94/1992 și a efectelor OUG 117/2003 până la înlocuirea lor cu norme adoptate potrivit procedurilor instituite de Legea 217/2008, conform art.12, deoarece dispozițiile legii sunt clare, astfel încât în mod corect instanța de fond a interpretat corect și legal dispozițiile legale aplicabile în speță cât și actele de la dosar, ținând cont de aplicarea legii în timp.
În esență, se vor respinge aceste critici ale recurentei, constatând că sesizarea Curții de Conturi C, nu a fost făcută procedural cu respectarea prevederilor impuse de Legea 94/1992 modificată prin Legea 217/2008, astfel încât nu se poate reține spre soluționare pe fond.
Față de considerentele de fapt și de drept, se constată că toate criticile de la pct.1 A,B,C, pct.2 și pct.3 formulate în recurs de recurenta Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Județului C sunt netemeinice și nelegale motiv pentru care vor fi înlăturate.
Referitor la apărarea formulată prin intimatul pârât se constată ca justificată reținând că acțiunea reclamantei este inadmisibilă.
În acest sens, se reține că Legea 94/1992 modificată prin Legea 217/2008, privește obligația Camerei de Conturi să sesizeze în prealabil instituția audiată, cu privire la abaterile constatate pentru stabilirea existenței și întinderi prejudiciului și modalitatea de recuperare a acestuia și doar apoi să sesizeze instanța de judecată.
Ca atare, întrucât cererea reclamantei a fost introdusă fără respectarea procedurii impuse de lege, nefiind stabilit de instituția audiată prin organele proprii întinderea prejudiciului persoanei răspunzătoare și modalitatea de recuperare a prejudiciului, nu se poate face acest lucru direct de instanța de judecată.
Ca urmare, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în baza art.art.312 alin.1 Cod pr.civ.
În cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.9 Cod pr.civ. și nu se impune casarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond din potrivă se va menține ca legală și temeinică sentința Tribunalului Covasna.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României (B,--24, sector 1), pentru Camera de Conturi a Județului C (cu sediul în G,-, jud.C), împotriva Sentinței civile nr.339/2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier,
Red.:-MI 14.12.2009
Dact.:-N/14.12.2009
Jud.fond:-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
