Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 89/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 89/
Ședința publică din 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței nr. 201 din 23.03. 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru municipiul Târnăveni, având funcția de secretar al municipiului, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, se constată că Primăria municipiului Târnăveni a depus întâmpinare.
Instanța, invocă excepția inadmisibilității sesizării introdusă de organul constatator - Curtea de Conturi a României față de noile modificări a legii Curții Constituționale.
Reprezentantul primăriei susține că lasă la aprecierea instanței soluția raportat la excepția invocată.
Pe fondul cauzei pune concluzii de respingerea recursului pentru motivele expuse detaliat în întâmpinare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.201/23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr-, s-a dispus respingerea sesizării Curții de Conturi a României în contradictoriu cu persoanele considerate responsabile, și, precum și cu partea prejudiciată Consiliul Local al Municipiului Târnăveni, jud.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12.01.2009, se arată în considerentele hotărârii atacate, Curtea de Conturi a dispus sesizarea instanței cu încheierea de sesizare nr. 40/08.01.2009 și prin care a solicitat obligarea Primăriei Municipiului Târnăveni, județul M, la plata impozitului pe venit aferent drepturilor plătite salariaților în baza contractului colectiv de muncă, cuvenit bugetului de stat, în sumă de 93.993 lei și a accesoriilor calculate, în sumă totală de 24.557 lei, Curtea de Conturi precizând, în dispoziția de sesizare, și faptul că răspunderea, în limita accesoriilor calculate pentru neplata la timp a impozitului pe venit datorat bugetului de stat, a fost reținută în sarcina celor doi pârâți; obligarea Primăriei Municipiului Târnăveni la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, aferentă drepturilor plătite salariaților în baza contractului colectiv de muncă, cuvenită bugetului Fondului național unic pentru asigurări sociale de sănătate, în sumă de 40.518 lei și a accesoriilor calculate, în sumă totală de 10.669 lei, și aici fiind găsite răspunzători pârâții.
Prin întâmpinarea formulată, cei doi pârâți, au solicitat respingerea sesizării Curții de Conturi arătând că aceste drepturi au fost cuprinse în bugetul local, ca urmare a hotărârilor consiliului local și au fost cuprinse în bugetul de cheltuieli materiale, și nu ca și cheltuieli de personal.
În raport cu aceste apărări, instanța a reținut că deși ar fi astfel de cheltuieli încadrabile la art. 55 alin. 1 și 2 lit. k și art. 58 alin. 3 lit. b din Codul fiscal, însăși Curtea de Conturi a României a reținut în decizia nr. 21/23.07.2008 că cele două drepturi nu se consideră o remunerare a muncii prestate, ci îndeplinirea unei obligații contractuale, sens în care s-au pronunțat, în timp, și instanțele judecătorești.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs Curtea de Conturi a României solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea pe fond a acțiunii introductive de instanță formulate de recurentă. În motivele recursului se reiau motivele de fapt și de drept indicate și în încheierea de sesizare a instanței.
Analizând actele de la dosar, instanța de recurs reține următoarele:
La data de 27.10.2008 a intrat în vigoare Legea nr. 217/2008, acest act normativ modificând, practic, integral Legea nr. 94/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Curții de Conturi sunt clar și exhaustiv definite la art. 29 alin. 1 în urma acestor modificări, ele constând în: a) exactitatea și realitatea situațiilor financiare, așa cum sunt stabilite în reglementările contabile în vigoare; b) evaluarea sistemelor de management și control la autoritățile cu sarcini privind urmărirea obligațiilor financiare către bugete sau către alte fonduri publice stabilite prin lege, ale persoanelor juridice sau fizice; c) utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale, conform destinației stabilite; d) calitatea gestiunii economico-financiare; e) economicitatea, eficacitatea și eficiența utilizării fondurilor publice.
Din simpla lectură a acestor atribuții rezultă, fără putință de tăgadă, că niciuna din atribuțiile limitativ și imperativ prevăzute de noul art. 29 alin. 1 nu prevede și cel legat de investirea instanțelor judecătorești.
Este adevărat că art. 4 din nr.OUG 117/2003 se referă la investirea instanțelor judecătorești inclusiv prin încheierea completelor de judecată, cum a și făcut recurenta în cauza de față, însă, la data de 05.12.2008, după intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008, Curtea de Conturi nu mai avea o asemenea atribuție, de investire a instanțelor judecătorești.
Indicarea, ca temei legal a dispozițiilor Legii nr. 24/2000 rep. respectiv a art. 63, care prevede că abrogarea unui text de lege trebuie să conțină și să indice expres dispozițiile pe care le abrogă, nu pot avea incidență în cazul de față, întrucât instanța de fond în mod corect s-a raportat la dispozițiile Legii nr. 94/1992 republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 217/2008.
Așadar, nu este vorba, în cazul de față, de abrogarea sau neabrogarea OUG117/2003, ci de constatarea, de către instanța de fond, a atribuțiilor pe care le are Curtea de Conturi în raport cu Legea nr. 94/1992 modificată și completată de Legea nr. 217/2008, conform acestei legi nefiind prevăzută posibilitatea investirii direct a instanței de judecată.
Aceasta cu atât mai mult cu cât chiar în actul de sesizare întocmit de Camera de Conturi M se face trimitere la Legea nr. 94/1992 republicată și nu la OUG117/2003.
Mai mult, fiind norme de procedură, respectiv modul în care sunt valorificate rapoartele de audit rezultate din activitatea Curții de Conturi, acestea sunt de imediată aplicare, nepunându-se problema ultraactivității legii civile, în prezenta cauză având deplină incidență dispozițiile art. 725 alin. 1 Cod procedură civilă ce prevăd că dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, adică în cazul de față începând cu data de 27.10.2008.
De altfel, modul de valorificare ale rapoartelor de audit este pe larg descris la art. 33 din Legea nr. 94/1992 rep. în mod specific prevăzându-se că în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, și care au determinat producerea unor prejudicii, recurenta trebuia să comunice conducerii entității verificate întinderea prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestui de către această conducere.
Or, recurenta a procedat contrar dispozițiilor legale și atribuțiilor prevăzute de lege, sesizând direct instanța și stabilind și responsabilitatea unor persoane față de care a considerat că sunt elemente să le fie atrasă răspunderea materială.
Faptul că recurenta a adoptat o Hotărâre cu nr. 22/2008, care ar fi prevăzut pentru trimestrul IV modul de valorificare a rapoartelor de audit, nu poate fi primită de instanță, acest act normativ, și care a ieșit din vigoare prin intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1/04.02.2009 emis de aceeași recurentă, nu are incidență în raport cu dispozițiile legale mai sus amintite, cele prevăzute de Legea nr. 217/2008, pentru simplul motiv că sunt ierarhic inferioară, ca forță juridică de aplicare, dispozițiilor unei legi, așa încât recurenta nu poate excede ea însăși cadrului legal, dispozițiile Hotărârii nr. 22/2008 neputând fi date decât în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 94/1992 rep. cum a fost modificată de Legea nr. 217/2008.
Ca atare, instanța de recurs constată că soluția dată de prima instanță este corectă, însă temeiurile pentru care trebuia respinsă încheierea de sesizare constau tocmai în inadmisibilitatea unei astfel de încheieri, conform argumentelor mai sus - arătate.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Curții de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței nr. 201/23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnordd.
7 exp./01.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
