Obligația de a face. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 97/
Ședința publică din 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de Instituția Prefectului - Județul M, împotriva sentinței nr. 489 din 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat și motivat tardiv fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, se constată că reclamanta intimată a depus concluzii scrise, însoțită de practică judiciară și chitanța de plată a onorariului avocațial.
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului, după care în raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin Sentința nr. 489 din 29 iunie 2009 Tribunalului Mureș, în dos. nr- s-a admis cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta Fundația Pro Plus Transilvania, formulată în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Jud. M, fiind obligată pârâta la înmatricularea definitivă a autoturismului marca REANAULT, cu nr. de identificare -.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta a solicitat înmatricularea acestui autoturism, însă a fost refuzată de pârâtă pe motiv că nu a fost achitată taxa de primă înmatriculare conform prevederilor art.7 teza j din Ordinul MIRA 1501/13.11.2006.
În privința reglementării interne, instanța a precizat în considerente că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial enumerat la art. 214/1 Cod fiscal. Această taxă a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343 prin OUG nr. 110/2006 ea a fost restrânsă, prevăzându-se categorii de persoane exceptate și situații de scutire.
În mod deosebit, instanța a avut în vedere diferența de aplicare a taxei, reținând că această taxă specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. S-a considerat de către prima instanță că această diferențiere de aplicare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu și, ca urmare a efectului direct al art. 90 alin. 1 din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța a constatat că art. 214/1-214/3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâta.
Recurenta a subliniat că solicitarea de restituire a taxei speciale nu este întemeiată și nu are suport legal, întrucât nu este concretizată printr-un act administrativ fiscal în înțelesul art. 41 din OG nr. 92/2003 și legiuitorul nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia. Din analiza art. 214/1 reiese că plata acestei taxe are un caracter imperativ de la care nu se poate deroga decât în condițiile stabilite de legiuitor, condiții în care reclamantul nu se încadrează. S-a precizat că taxa s-a achitat în baza unor acte normative cu caracter special în materie fiscală care se aplică cu precădere față de actele normative invocate de reclamant, iar invocarea prevederilor art. 148 din Constituția României și ale art. 90 din Tratatul de aderare al României la CE, nu are relevanță în cauză, având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special. S-a contestat și pretinsul caracter discriminatoriu privind drepturile și obligațiile de natură fiscală ale reclamantei, în condițiile în care taxa este stabilită și se plătește pentru toate autoturismele, indiferent de proprietar și de proveniența acestora.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefundat.
Pe fondul cauzei, instanța a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor legale incidente, dând prioritate normelor comunitare, aplicând principiile dreptului comunitar. speciale pentru protecția mediului au fost introduse prin OUG50/2008, care prevedea instituirea acestei taxe, indiferente de proveniența autoturismului (achiziție din import sau de pe piața internă) cu ocazia primei înmatriculări în România.
Însă, acest act normativ a fost modificat prin OUG218/2008, act ce la art. III prevede o scutire pentru autoturismele, indiferent de proveniență, cu până la 2000 cmc, tip M1 cu norma de poluare EURO 4, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare EURO 4 care se înmatriculează pentru prima dată în România.
Instanța de recurs constată, în acord cu prima instanță, că o astfel de discriminare, de distincție între autoturisme crează un dezavantaj pentru persoanele care au achiziționat alte tipuri de autoturisme decât cele care sunt scutite.
Or, din această perspectivă, instanța constată că, în fapt, prin voința legiuitorului român, taxa de poluare doar pentru anumite categorii de autoturisme, în măsura în care alte categorii sunt scutite, devine, în cazul în care primele categorii sunt aduse din alte țări ale UE, o taxă vamală indirectă suplimentară, interzisă expres de art. 90 din Tratatul instituind UE.
Pentru aceste motive, instanța constată că atât motivele de fapt, cât și cele de drept, criticate de recurent, sunt corecte, temeinice și legale, astfel cum au fost reținute de instanța de fond în hotărârea atacată.
Ca atare, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța de recurs reține că intimata a solicitat aceste cheltuieli, constând în onorariul avocațial în sumă de 1.500 lei conform facturii fiscale depuse la dosar. Pe cale de consecință, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, în sensul în care prin declanșarea prezentei proceduri în recurs, în raport și cu soluția prefigurată, de respingere, prin prezentele considerente, recurentul este în culpă procesuală, fapt pentru care instanța va admite cererea intimatei de obligare a recurentului la plata acestor cheltuieli în favoarea intimatei, și urmează a dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Instituția Prefectului - Județul M, formulat împotriva sentinței nr. 489/29.06.2009 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-, ca tardiv.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta intimată Fundația Pro Plus Transilvania.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 26 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./01.03.2010
Jud.fond.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DIN DECIZIA nr. 97/
Ședința publică din 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pentru motivele de fapt și de drept ce vor rezulta din cuprinsul motivării deciziei ----------------------------------------------------
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL M, formulat împotriva sentinței nr. 489 din 29.06. 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, ca tardiv.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta intimată Fundația Pro Plus Transilvania.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Ianuarie 2010.
Președinte, | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
pentru conformitate
01 Februarie 2010
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
