Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 945/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 945/
Ședința publică din 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței nr.792/23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, iar intimatul pârât a depus întâmpinare(15-18 dosar).
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 alin.2 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 792 din 23 aprilie 2009, Tribunalul Harghitaa admis excepția inadmisibilității sesizării și în consecință a respins sesizarea formulată de reclamanta Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi H, împotriva pârâtului, a respins cererea de chemare în garanție a Asociației Centru de în -
Instanța de fond a reținut că prin Încheierea nr. 37 din 5 decembrie 2008, Camera de Conturi H din cadrul Curții de Conturi a României, a sesizat Tribunalul Harghita pentru stabilirea răspunderii civile a pârâtului, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite și că, întrucât Legea nr. 217/2008 a abrogat dispozițiile legale care prevedeau că în situația în care, cu ocazia controalelor efectuate de către Curtea de Conturi, se constată existența unor prejudicii asupra rapoartelor încheiate completul se pronunță prin încheieri în care dispune sesizarea Colegiului jurisdicțional pentru stabilirea răspunderii juridice, activitatea colegiilor și secțiilor jurisdicționale fiind ulterior preluate de instanțele judecătorești. Prima instanță a constatat că după intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008 s-a reglementat o altă procedură de valorificare și reparare a prejudiciilor constatate cu ocazia controalelor Curții de Conturi, iar tribunalul nu mai poate fi sesizat în vederea angajării răspunderii juridice a persoanelor vinovate, ci rapoartele Curții de Conturi se înaintează conducătorilor autorităților publice controlate, care sunt obligați prin lege să ia măsurile necesare pentru repararea prejudiciilor. Întrucât instanța a fost sesizată cu încheierea nr. 37/2008 la data de 12 decembrie 2008, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008, respectiv 27 octombrie 2008, fost admisă excepția inadmisibilității.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de Curtea de Conturi a României, solicitându-se casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând că sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1 și 4 din OUG nr. 117/2003 aprobată prin Legea nr. 49/2004, coroborat cu art. 140 din Constituția României, cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 pct. 12 raportat la pct. 39, pct. 45 și 46 din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992.
Recurenta a subliniat că în mod greșit a apreciat instanța că prin abrogarea dispozițiilor art. 40-88 din Legea nr. 94/1992 competența materială atribuită de OUG nr. 117/2003 a fost înlăturată de legiuitor, deoarece, dispozițiile art. 1 și 4 din OUG nr. 117/2003 nu au fost abrogate expres prin Legea nr. 217/2008, or, până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi au fost preluate în competența de soluționare de instanțele judecătorești ordinare. S-a făcut precizarea că dispozițiile legii noi nu schimbă competența instanțelor legal investite și că, faptul că încheierea de sesizare a fost emisă în 5 decembrie 2008 și înregistrată pe rolul instanței de judecată ulterior datei de 27 octombrie 2008, nu reprezintă temei pentru constatarea inadmisibilității, ținând cont de faptul că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008, actul de control a fost încheiat în baza regulamentelor interne și a textului de lege în vigoare la data respectivă.
Recurenta a mai învederat că soluția instanței nu este corectă nici din punct de vedere juridic dar nici moral, în cauză fiind vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului, iar controlul legalității este o obligație atât pentru Curtea de Conturi cât și pentru instanțele de judecată. Mai mult decât atât reclamanta a precizat că avem de a face cu un caz de ultraactivitate a legii civile, când vechea lege trebuie să-și continue efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, susținând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, punctând că, motivul de recurs de la pct. 1, la A- nu are legătură cu cauza, că Legea nr. 217/2000 nu stabilește soluții tranzitorii sau perioade de tranziție, combătând ideea că inadmisibilitatea sesizării ar echivala cu imposibilitatea atragerii de răspunderi persoanelor vinovate de producerea prejudiciului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a dat o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legii în vigoare la data sesizării instanței, sub acest aspect neavând relevanță faptul că activitatea de control s-a efectuat conform Planului anual de control aprobat la începutul anului 2008. Modul efectiv de efectuare a controlului, respectarea prevederilor legale în cursul efectuării actului de control nu determină competența materială, procedura de valorificare efectivă a actului de control, din punctul de vedere al atragerii răspunderii persoanelor găsite vinovate de crearea unui prejudiciu.
Este adevărat că prin intrarea în vigoare a prevederilor OUG nr. 117/2003 litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești ordinare, în art. 1 prevăzându-se că până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, dar fiind supusă unui control de constituționalitate, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate, combătând prin decizia nr. 446 din 15 septembrie 2005, așa cum rezultă din considerente că, OUG nr. 117/2003 a avut o aplicare limitată și că, la data pronunțării prezentei decizii, aceasta (OUG nr. 117/2003) și-a încetat aplicabilitatea, ca urmare a realizării obiectului său de reglementare privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele de judecată. Mai mult decât atât, se menționează în considerentele acestei decizii că ordonanța criticată a ieșit din vigoare ulterior sesizării Curții Constituționale prin Încheierea din 28 aprilie 2005. Relevant este și că, prin Decizia nr. 429 din 10 mai 2007, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 117/2003, făcând trimitere la Decizia nr. 446 din 15 septembrie 2005 în care s-a constatat că OUG nr. 117/2003 a avut o aplicare limitată, la data pronunțării acelei decizii ordonanța și-a încetat aplicabilitatea, ca urmare a realizării obiectului său de reglementare.
Față de cele reținute, instanța de control judiciar nu poate accepta motivele de recurs invocate de Curtea de Conturi care susține că și în prezent sunt în vigoare prevederile art. 1 și 4 din OUG nr. 117/2003 și că vechea lege trebuie să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui, motivând printre altele că "Ratio legis est anima Legis". Condiția s-a constatat a fi îndeplinită tocmai de către Curtea Constituțională în motivarea deciziei amintite.
Întrucât la data de 27 octombrie 2008 intrat în vigoare Legea nr. 217/2008 care a instituit o altă procedură de valorificare și reparare a prejudiciilor constatate cu ocazia controalelor Curții de Conturi, procedură care este menită să ducă la acoperirea prejudiciului și nicidecum la neantrenarea răspunderii și nerecuperarea prejudiciului, cum susține în mod eronat recurenta, față de data sesizării instanței prin Încheierea nr. 37 din 5 decembrie 2008, în mod justificat, în deplin acord cu dispozițiile legale în vigoare, aceasta a respins ca inadmisibilă sesizarea Curții de Conturi.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței civile nr. 792 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/6 ex
jud.fond:
-24.11.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
