Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 951/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 951/
Ședința publică din 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâtele IGPR, cu sediul în B,--6, sector 5, MFP - DGFP, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M și Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, P-ța - nr.1/A, sector 1, împotriva sentinței nr.323/7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal, fiind timbrate cu câte 2 lei și 0,15 lei timbre judiciare anulate la dosar, recursul DGFP M fiind scutit de plata taxei de timbru.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 alin.2 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 323 din 7 mai 2009, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MIRA, IJP M, IGPR, pe care i-a obligat să plătească în solidar reclamantului sporul de fidelitate în cuantum de 20% din salariul brut începând cu 15 decembrie 2005 până la pronunțarea hotărârii, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, a admis cererea de chemare în garanție și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze către MIRA fondurile necesare plății sporului de fidelitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că sporul de fidelitate potrivit dispozițiilor art. 6 din OG nr. 38/2003 se acordă polițiștilor în condițiile stabilite prin ordin al M:, dar că a fost suspendat pentru anul 2005, după care a reintrat în vigoare și odată cu reintrarea în vigoare efectul lui trebuie să fie retroactiv.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs IGPR B, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și MAI.
Recurentul Bas olicitat modificarea hotărârii, deoarece instanța a interpretat greșit actul dedus judecății în condițiile în care sporul de fidelitate a fost suspendat doar pentru anul 2005 iar din 2006 acest drept salarial a fost plătit reclamantului și în ceea ce privește legalitatea suspendării acordării sporului începând cu 1 ianuarie 2005 până la 31 decembrie 2005, recurentul a făcut trimitere la Decizia nr. 547/2004 a Curții Constituționale precum și la art. 57 din OG nr. 38/2003.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mac riticat hotărârea primei instanțe sub aspectul admiterii cererii de chemare a sa în garanție, motivând că instanța de fond prin aceeași sentință a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a admis cererea de chemare în garanție, în pofida faptului că o asemenea cerere este inadmisibilă în materia litigiilor de muncă, întrucât nu există raport juridic de muncă între reclamant și Ministerul Finanțelor Publice.
Acest recurent a invocat în susținerea recursului său și OG nr. 22/2002 precum și art. 47 din Legea nr. 500/2002.
Recurentul a solicitat de asemenea modificarea sentinței recurate în sensul restrângerii perioadei pentru care reclamantului i se cuvine sporul de fidelitate, la intervalul 15 noiembrie 2005 - 31 decembrie 2005, deoarece în perioada 1 ianuarie 2006 - 7 mai 2009 sporul de fidelitate a fost plătit reclamantului.
Intimatul reclamant nu a formulat în scris întâmpinare sau alte cereri în apărare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate dar și prin incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursurile sunt fondate, întrucât prima instanță practic nu a analizat fondul cauzei deduse judecății și există contradicție între considerente și dispozitiv, dar și în conținutul dispozitivului. Astfel, instanța de fond, după ce susține că pe perioada anului 2005, mai exact până la 31 decembrie 2005 sporul de fidelitate a fost suspendat, motivează că la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, efectul trebuind să fie retroactiv, precizând chiar că, dispoziția afectată produce efecte de la data suspendării, deoarece dreptul subiectiv nu a fost afectat, ci doar amânat. Cu toate acestea, acordă sporul de fidelitate începând cu 15 decembrie 2008, într-adevăr cu precizarea că se respectă cei trei ani înainte de formularea cererii, fără însă a pune în discuție prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 14 decembrie 2005.
De asemenea, instanța de fond admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, dar admite cererea de chemare în garanție a acestei instituții, motivând chiar că acest minister nu participă în proces ca parte, respectiv reclamant sau pârât ci chemat în garanție, situație în care îi conferă doar calitatea de participant la procesul civil. Într-adevăr raționamentul instanței este corect, reținându-se că nu este vorba despre o obligație directă față de reclamant neexistând raporturi juridice directe cu acesta, ci de o obligație de a alimenta bugetul ordonatorului principal de credite în virtutea atribuțiilor conferite de lege, dar, potrivit legii, părților între care s-a stabilit inițial raportul juridic procesual, li se pot alătura în condițiile legii și alte persoane, cum este cazul chemaților în garanție care, intrând în proces,dobândesc calitatea de părți,fie și pentru faptul că, existența unui drept subiectiv sau a unei cerințe pe care trebuie să o îndeplinească persoana chemată în garanție, se constată după dezbateri contradictorii la sfârșitul judecății.
Pe fondul cauzei însă, instanța a constatat la modul general condițiile legale de acordare a sporului de fidelitate, incidența actului de suspendare și efectele legale, dar, nu a verificat, pentru perioadele ulterioare suspendării, dacă reclamantul a primit sau nu sporul de fidelitate, deci nu a analizat sub nicio formă justificarea pretențiilor începând cu 1 ianuarie 2006 și până la data pronunțării, întreaga motivare pe fondul dreptului invocat de reclamant, rezumându-se la analizarea perioadei de suspendare, efectele acesteia, acordând practic sporul de fidelitate pentru o perioadă de 15 zile din anul 2005, fără nicio referire la situația concretă în raport cu persoana reclamantului pentru anii următori. Reclamantul, într-adevăr solicită sporul până la pronunțarea hotărârii judecătorești, dar în motivare, se arată că în mod nejustificat pârâțiinu i-au achitat pentru anul 2005 sporul de fidelitate, chiar precizând că acest spor i se cuvineși pentru perioada suspendării, situație care, în baza rolului activ, ar fi necesitat ca judecătorul să verifice (să ceară relații în legătură cu acordarea sau neacordarea sporului după perioada suspendării). Procedând în maniera arătată, instanța apreciază că nu s-a cercetat fondul cauzei deduse judecății, fiind incident motivul de casare cu trimiterea spre rejudecare, potrivit art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, instanța va admite recursurile, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe care va verifica și susținerile recurenților potrivit cărora începând cu 2006 sporul de fidelitate a fost acordat reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâtele IGPR, cu sediul în B,--6, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. - nr.1-3, județul M și Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, P-ța - nr.1/A, sector 1, împotriva sentinței nr. 323 din 7 mai 2009 pronunțată în dosarul Tribunalului Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/8 ex
jud.fond:
-24.11.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
