Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.755/2008
Ședința publică din data de 10 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 133/CA/25.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B N, având ca obiect litigiu privind funcționarii statuari - tichete de masă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 05.08.2008 reclamanta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, precum și practică judiciară, respectiv filele 13 - 38 din dosar.
Curtea de apel, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 133/CA/2008 din data de 25.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că acțiunea este nefondată din perspectiva disp. Legii nr. 142/1998, considerând că acordarea tichetelor de masă este stabilită prin norme cu caracter permisiv, iar nu imperativ și astfel, acordarea apare ca o facultate în sarcina autorităților publice și nu ca o obligație a acestora.
Tot astfel mai reține instanța că, în legile bugetare anuale de după intrarea în vigoare a actului normativ menționat, nu au fost cuprinse cheltuieli pentru acordarea tichetelor și mai mult, prin dispozițiile Legii nr. 507/2003, Legii nr. 511/2004 și Legii nr. 379/2005, s-a interzis instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, să aprobe sume pentru acordarea tichetelor de masă. Prin urmare, reține instanța, față de interdicția dată, pârâta nu a putut în mod legal să depună diligențe pentru includerea în buget a unor sume destinate tichetelor.
Totodată, mai reține instanța că, deși inițial în anul 2000 prin ordonanță s-a prevăzut că funcționarii pot beneficia de tichete, aceasta s-a aplicat doar în perioada 1 martie - 13 decembrie 2001, deoarece prin Legea nr. 725/2001 ordonanța a fost respinsă, iar apoi prin nr.OG 6/2007, până la intrarea în vigoare a normelor privind salarizarea, nu se mai prevede acordarea tichetelor funcționarilor publici.
Ca atare, concluzionează instanța, în condițiile în care sumele necesare cu acest titlu nu au fost cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli al, nu se justifica recunoașterea drepturilor ce fac obiectul acțiunii.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În susținerea celor solicitate, recurenta arată că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție a salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă, neavând vreo relevanță faptul că în buget nu au fost prevăzute sume cu acest titlul.
Totodată, arată recurenta, că în condițiile în care altor funcționari publici din sectorul bugetar se acordă alocații de masă, neacordarea altor salariați din alte domenii a acestui beneficiu, constituie discriminare, sens în care se invocă prev. art. 41 și art. 53 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Mai arată recurenta că și legea funcționarilor publici prevede acordarea de alte drepturi salariale care deși nu sunt reglementate expres, sunt adausuri la salariu de bază, avute în vedere prin dispozițiile din alte acte normative, cum este și în cauză.
Concluzionând, arată recurenta că acordarea tichetelor, în funcție de voința angajatorului de includere sau nu a sumelor în buget, este o restrângere a dreptului la protecție socială care nu se impune.
Analizând argumentele aduse prin recurs, în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente și dispozițiile art. 304.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând cu data de 01.02.2001 și până în prezent, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efectiv.
În motivare s-a susținut că în conformitate cu prev. Legii nr. 142/1998, Legii nr. 193/2006, salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană și de bilete de valoare sub forma tichetelor de masă, respectiv a tichetelor cadou, însă pârâții angajatori nu au acordat aceste drepturi deși sunt salariați ai sectorului bugetar, iar prin neacordare are loc o discriminare în raport cu celelalte categorii de salariați care încasează asemenea tichete.
Potrivit art. 1 din actul normativ evocat, respectiv Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori.
Tichetele de masă, statuează alineatul 2 al aceluiași articol, se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, bugetelor locale pentru unitățile bugetare și în limita bugetelor de venituri și cheltuielile aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
sub forma tichetelor de masă, se acordă dacă este întrunită condiția capacității angajatorului/autorității bugetare de a suporta costul tichetelor.
În speță, această condiție nu este întrunită, întrucât sumele pentru alocație nu au fost cuprinse în bugetul autorității în decursul anilor invocați pentru a exista "capacitatea cerută", nefiind astfel posibilă acordarea.
De altfel, aceasta este și poziția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum este relevată prin decizia nr. 14/2008 pronunțată în baza prev. art. 329.pr.civ.
Prin urmare, în situația dată, nefiind întrunită cerința cerută, în mod corect s-a reținut de prima instanță că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Desigur, se susține, că de vreme ce legea prevede alocarea de sume sub forma tichetelor, atitudinea autorităților de a nu le acorda pe parcursul anilor constituie un refuz și o încălcarea a egalității în drepturi, în raport cu alți salariați din celelalte sectoare.
Atare susțineri nu pot fi primite. Din sintagma "pot primi" nu se poate deduce că legea stabilește o obligație a autorității de a acorda acest drept, ci doar instituie un drept opțional, a cărui existență este dependentă de posibilitatea financiară a angajatorului, respectiv în ceea ce privește aplicare la autoritățile bugetare finanțate de la bugetul de stat de prevederea unor sume cu această destinație. Așadar, în contextul dreptului opțional, nu se poate vorbi de un refuz, câtă vreme însăși existența acestui drept depinde de limitarea menționată.
Nici de o încălcare nu poate fi vorba întrucât plecând de la dependența dreptului invocat, se creează premisa unor situații juridice diferite. Ori, egalitatea de tratament, ca principiu, se impune, așa cum a statuat Curtea Constituțională, numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică. În ipoteza unor situații diferite, instituții diferite, cu bugete de venituri și cheltuieli distincte, situații determinate de factori precum cel mai sus arătat, tratamentul juridic diferite aplicat salariaților nu este de natură a crea discriminări între aceștia.
În fine, nici restul susținerilor nu pot fi reținute, întrucât măsura de protecție invocată se poate asigura doar în măsura în care nu s-ar respecta condiția ca sumele să cuprinse în buget.
Așadar, față de cele constatate, reținând că în cauză nu sunt întrunite cerințele cerute de prev. Legii nr. 142/1998, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 133/CA din 25 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 10 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./19.09.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
