Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.025/2008
Ședința publică de la 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-, împotriva sentinței civile nr. 381/CA/2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanta - PRIN SINDICATUL FINANȚE B-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ.
Curtea, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, motiv pentru care, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 381/CA/2007 din 14.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița Ns -a admis acțiunea formulată de reclamanta - membru al Sindicatului Finanțe "Sed " din DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N, prin președintele sindicatului împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, ca fiind întemeiată și în consecință, a fost obligată B N să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anului 2006, actualizată până la data plății efective în raport de rata inflației, iar a fost obligat să aloce BNf ondurile bănești necesare drepturilor salariale cuvenite.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta este funcționar public în cadrul pârâtei B N, iar în temeiul art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, acesta are dreptul de a beneficia la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, această prevedere fiind menținută și după republicarea legii din anul 2004, prin renumerotarea textelor devenind art. 34 alin 2.
A mai constatat instanța de fond că aplicarea acestei prevederi deși a fost suspendată succesiv prin legile bugetului, în perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006, nu echivalează cu pierderea a însăși dreptului consacrat prin Legea nr. 188/1999, astfel că dreptul reclamantei a fost doar suspendat și nu și desființat, dispozițiile de suspendare având un caracter temporar, ce și-au încetat aplicabilitatea, așa încât la data formulări cereri suspendarea nu mai există, motiv pentru care dreptul poate fi acordat, refuzul acordării lui fiind nelegal.
În raport de aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei conform dispozitivului mai sus citat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând ca în urma admiterii recursului, să fie modificată sentința civilă atacată, în sensul respingeri acțiuni formulate de reclamant.
În motivarea recursului pârâții au arătat că reclamanta a solicitat obligarea B N la plata primei de concediu pe anul 2006 și obligarea la alocarea fondurilor bănești în vederea plății acelui drept salarial, iar instanța de fond prin admiterea acțiunii reclamantei neținând cont de faptul că acest drept a devenit neaplicabil și pentru anul 2006 întrucât a fost suspendat în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005, pârâta BNa vând obligația de a respecta aceste prevederi legale imperative și de strict interpretare, iar o altă interpretare a acestor dispoziții legale ar fi însemnat o încălcare flagrantă a legii având în vedere și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 500/2002.
S-a mai arătat că,în calitate de ordonator de credite,îi revenea obligația de a se încadra în cheltuielile stabilite de către legiuitor, iar ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor legale referitoare la acordarea primelor de vacanță pe anul 2006, nu au fost prevăzute sumele necesare plății acestei prime pe anul 2007.
Totodată pârâții au invocat și prevederile art. 53 din Constituția României, precum și deciziile nr. 414/2005, nr. 37/2005, nr. 148/2005, nr. 278/2005, nr. 398/2005, ale Curții Constituționale, care prevăd că drepturile suplimentare, cum sunt și primele de concediu, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate de Constituție și care nu ar mai putea fi anulate de către legiuitor, acesta fiind în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească și perioada în care le acordă, iar cum dreptul la prima de vacanță nu a făcut obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitări, nu au fost încălcate prin suspendarea legislativă nici dispozițiile cuprinse în Codul muncii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041. pr. civ.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 funcționarii publici au dreptul, în condițiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale precum și la alte concedii, iar potrivit art. 2 din același act normativ au dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Această dispoziție legală a fost suspendată ulterior prin legile de adoptare a bugetelor anuale.
Potrivit art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2006.
Se constată așadar că legiuitorul, în privința primei de concediu aferentă anului 2006, procedat de aceeași manieră ca și anterior, dispunând suspendarea temporară a dreptului la prima de vacanță.
Aceleași rațiuni referitoare la lipsirea de conținut a dreptului la prima de vacanță sunt prezente și în privința dreptului la prima de vacanță pentru anul 2006.
Într-adevăr, în art. 23 din nr.OG 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 nu se prevede și dreptul la prima de vacanță, însă în mod evident nu se poate aprecia că a avut loc o abrogare implicită a disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 unde se prevede acordarea acestui drept.
Așa cum s-a arătat anterior, dreptul la prima de vacanță a fost menționat în cuprinsul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 și se constată așadar voința legiuitorului de acordare a acestui drept funcționarilor publici și pentru anul 2006.
Mai mult decât atât, potrivit art. 2 al. 1)din nr.OUG 146/2007:"Personalul din sectorul bugetar căruia până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2006 urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, în mod eșalonat, în 3 tranșe, după cum urmează:
a) în luna martie - pentru anii 2001 și 2002;
b) în luna iunie - pentru anii 2003 și 2004;
c) în luna octombrie - pentru anii 2005 și 2006."
Față de cele menționate anterior, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțată de către instanța de fond, Curtea urmează a respinge recursul formulat de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin B N și B-N, în nume propriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-, în nume propriu, împotriva sentinței civile nr. 381/CA din 14 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Red.
Dact./2 ex./13.05.2008.
Jud.fond:, .
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
