Obligația de a face. Decizia 1029/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1029/2008
Ședința publică din 24.04.2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții MUNICIPIUL C-N prin PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI C- împotriva Sentinței civile nr. 154/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă pentru recurenți consilier juridic, iar pentru intimatul reclamant, avocat, cu delegație la dosar.
Procdura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că judecarea recursului se află la al doilea termen, fiind amânată pentru completarea probațiunii și că nu s-a răspuns la solicitările instanței din adresa efectuată către recurentul Municipiul C-
Consilier juridic arată că adresa instanței nu i-a fost înmânată personal, motiv pentru care nu a formulat un răspuns, însă depune totuși un înscris intitulat "note de ședință" prin care răspunde la o adresă efectuată într-un dosar similar.
Întrucât părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, curtea, după deliberare, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursurilor formulate, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamant, pentru motivele arătate pe larg în recursul formulat. Solicită cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând în motivare că reclamantul este beneficiarul Decretului-lege nr.118/1990 și este îndreptățit la acordarea unui loc de veci cu titlu gratuit, iar dispozițiile HCL nr.38/2007 nu pot deroga de la dispozițiile DL nr.118/1990. În plus, reclamantul se află în situația unei boli incurabile, care se înscrie chiar și în criteriile impuse de HCL 38/2007, însă cu toate acestea recurenții nu își îndeplinesc obligațiile legale, iar recursul formulat este doar o măsură de tergiversare, denotând dispreț în aplicarea unei legi.
În replică, reprezentanta recurenților arată că nu contestă dreptul reclamantului la un loc de veci recunoscut prin DL 118/1990, drept care se acordă cât timp beneficiarul este încă în viață, însă datorită faptului că solicitările pentru un loc de veci sunt foarte numeroase, nu pot fi onorate toate cererile, acestea fiind ținute în evidență și rezolvate pe măsură ce se ivesc locuri de veci în cimitir. Întrucât legea este lacunară în ce privește termenul de acordare a locurilor de veci, s-a considerat necesară și binevenită aplicarea Regulamentului de funcționare a cimitirelor aprobat prin HCL 38/2007 care instituie o ordine în acordarea locurilor de veci.
Reprezentanta reclamantului arată că prin HCL 38/2007 se adaugă la dispozițiile DL 118/1990, instituindu-se o ordine în soluționarea acestor cereri în funcție de gravitatea bolii. Raportat la conținutul adresei depuse de recurenți arată că zilnic se atribuie locuri de veci și că cererile depuse ar trebui soluționate în ordinea depunerii lor.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 154 din data de 01.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost admisă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL C-N și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și, în consecință, au fost obligați pârâții să acorde reclamantului, cu titlu gratuit, un loc de veci în unul din cimitirele aflate în administrarea acestora. A fost respinsă cererea privind aplicarea conducătorului autorității publice a unei amenzi de 20 % din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere iar pârâții au fost obligați la plata către reclamant a sumei de 304,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamantul este beneficiar al Decretului-Lege nr. 118/1990, iar în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 din același act normativ, beneficiază la cerere de acordarea unui titlu gratuit pentru un loc de veci. În baza acestui text, a arătat instanța, reclamantul a formulat cereri pârâților, solicitând acordarea unui loc de veci cu titlu gratuit, cereri care nu i-au fost însă soluționate favorabil, motivat de faptul că nu face parte din persoanele prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare cimitirelor ca fiind prioritare la concesionarea unui loc de veci. Refuzul, arată instanța, este nejustificat, în condițiile în care reclamantul este beneficiar al Decretului-Lege nr. 118/1990, acestor dispoziții neputându-li-se opune o altă situație întrucât ar însemna să fie golite de conținut. De altfel, arată instanța, regulamentul evocat nu poate fi opus persoanelor beneficiare a decretului menționat, ci doar persoanelor care intenționează să concesioneze locuri de veci, fără a le fi recunoscut un drept prin lege.
Referitor la cererea vizând aplicarea amenzii, instanța de fond arată că aceasta nu îndeplinește condițiile prev. de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 544/2004, autoritatea publică având obligația punerii în executare a hotărârii în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia, termen care nu este îndeplinit în cauză.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs pârâții, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate.
În motivare, recurenții au arătat că autoritatea nu a contestat calitatea de persoană îndreptățită pentru atribuirea unui loc de veci, în conformitate cu Decretul-Lege nr. 118/1990, ci au arătat că deoarece la această dată nu există teren pentru atribuirea locurilor de veci la cerere, se aplică, în subsidiar, prevederile legale în materie, respectiv Regulamentul de funcționare a cimitirelor, aprobat prin nr. 38/2007, astfel încât nu i-au fost nesocotite drepturile legitime și nici interesele intimatului. Totodată, arată recurenții că, în legea specială, aplicabilă de față, nu este precizat termenul în care trebuie acordat locul de veci, în urma introducerii cererii de către reclamant, art. 6 statuând doar următoarele:"de asemenea, persoanele aflate în una din situațiile prev. la art. 1 vor beneficia de următoarele drepturi 9) acordarea la cerere, cu titlu gratuit a unui loc de veci", astfel încât având în vedere lipsa de teren în cimitire, autoritatea a aplicat din nouă prevederile regulamentului. În acest context, mai arată recurenții, trebuie a se avea în vedere faptul că niciodată autoritatea nu a pus în vedere reclamantului faptul că nu i se va acorda un loc de veci, ci doar i s-a comunicat faptul că există situații prioritare față de cea precizată.
Concluzionând, arată recurenții, că deoarece legea este lacunară în ceea ce privește termenul de acordare a locurilor de veci, autoritatea a considerat necesară și binevenită aplicarea Regulamentului de funcționare a cimitirelor aprobat prin nr. 38/2007, astfel încât să se respecte ordinea și disciplina la acordarea locurilor de veci, să nu rămână teren al municipiului neutilizat pe o perioadă îndelungată de timp prin atribuirea locurilor persoanelor beneficiare ale Decretului-Lege nr. 118/1990, ci atribuirea să se facă cu prioritate pentru situații de maximă urgență.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la cheltuieli de judecată. Astfel, în susținerea celor solicitate, se arată că în condițiile art. 6 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 118/1990 este îndreptățit la acordarea unui loc de veci cu titlu gratuit; că dispozițiile nr. 38/2007 nu pot deroga de la dispozițiile decretului, arătând doar care sunt criteriile aplicabile în cazul altor persoane ce nu sunt beneficiare a Decretului-Lege nr. 118/1990.
Analizând argumentele aduse de recurenți, în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente, cu art. 304.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens, se reține că intimatul s-a adresat în cursul anului 2007 autorităților recurente în vederea obținerii unui loc de veci în baza Decretului-Lege nr. 118/1990.
Prin răspunsul dat de Direcția tehnică - Serviciu cimitire, intimatului i-a fost comunicat faptul că cererea nu poate fi onorată deoarece nu se dispune de teren suficient, iar cesionarea/atribuirea locurilor de veci se face potrivit ordinii stabilite de art. 7 alin. 1 și 2 din regulament, în limita locurilor disponibile.
Față de cele comunicate, intimatul revine, solicitând reexaminarea, dar demersul său rămâne fără un rezultat prin invocarea acelorași aspecte.
În această situație, intimatul se adresează instanței de judecată, întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, respectiv în considerarea că refuzul autorității este nejustificat, prin aceasta aducându-i-se o vătămare într-un drept recunoscut de Legea nr. 118/1990.
Conform prev. art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
În sensul actului normativ, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, constituie exprimarea explicită cu exces a autorităților, a voinței de a nu rezolva cererea, iar excesul semnifică exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorităților în încălcarea drepturilor prevăzute de Constituție sau lege.
Dispozițiile enunțate sunt incidente în cauză întrucât refuzul este unul nejustificat. Astfel, Decretul-Lege nr. 118/1990 prin dispozițiile sale reglementează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de 06.03.1945 precum și a celor deportate.
În sensul actului normativ, prin persoană persecutată se înțelege aceea persoană ce pe motive politice a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitive sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă, pentru infracțiuni politice; a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative; a fost internată în spitale de psihiatrie, a avut stabilit domiciliu obligatoriu, a fost strămutată într-o altă localitate (art. 1).
Tot astfel, prin dispozițiile art. 6 se prevede că persoanele aflate în una din situațiile menționate la art. 1 vor beneficia de următoarele drepturi: 9) asistență medicală și medicamente în mod gratuit și prioritar atât în tratament ambulatoriu cât și pe timpul spitalizărilor; b) transport gratuit cu mijloace de transport în comun aparținând societăților cu capital de stat sau privat (autobuz, trolebuz) d) un bilet pe an gratuit pentru tratament într-o stațiune balneoclimaterică; 9) acordarea la cerere cu titlu gratuit a unui loc de veci.
Textul legal menționat anterior si care constituie temeiul juridic al cererii de chemare în judecată acordă reclamantului, în calitatea sa de beneficiar al Decretului -Lege nr. 118/1990, dreptul de a i se acorda imediat, cu titlu gratuit un loc de veci, indiferent de dispozițiile incluse în regulamantul local de organizare si funcționare a cimitirelor. Dreptul reclamantului izvorăște din lege (-118/1990 ) iar exercitarii lui nu-i poate fii opusă ordinea de prioritate prevăzută în regulamentul local menționat anterior.
Refuzul autorității publice apare astfel ca fiind nejusitificat astfel încât în mod corect instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată.
Apărările formulate în recurs de către recurenți nu pot fi, de asemenea, primite.
Textul legii nu limitează în niciun fel acordarea dreptului, nu prevede un termen și nici nu condiționează acordarea dreptului de starea de sănătate a beneficiarului sau de întinderea limitată a suprafețelor de teren destinate organizării locurilor de veci. Nu se impune deci analizarea situației reclamantului din pespectiva celor stipulate în regulamentul local în privința condițiilor de acordare a locurilor de veci în timpul vieții solicitantului, intrucât în caz contrat s-ar adăuga la textul legii condiții suplimentare de acordare a dreptului pe care aceasta nu le prevede.
Dreptul, în lipsa stipulării altor condiții, trebuie acordat imediat, fiind un drept personal recunoscut doar reclamantului, în calitatea sa de persoană persecutată pe motive politice, netrasmisibil urmașilor acestuia, astfel încât doar în timpul vieții beneficiarului lui poate fi realizat efectiv.
Referitor la lipsa suprafețelor de teren disponibile Curtea apreciază că această apărare nu poate fi primită. Pârâții recurenți au considerat că dreptul reclamantului de a beneficia cu anticipație de un loc de veci nu poate fi satisfăcut întrucât nu se încadrează în situațiile reglementate de regulamantul local în domeniu și deci nu se impune indisponibilizarea unui loc de veci încă din timpul vieții reclamantului. Dreptul reclamantului de a beneficia de un loc de veci încă din timpul vieții rezultă însă din lege și nu din regulamantul local astfel încât situația sa juridică nu poate fii analizată din perspectiva dispozițiilor regulamentului, respectiv a suprafeței de teren destinată organizării locurilor de veci pentru cei cărora li se aplică dispozițiile regulamentului local, în privința atribuiriii locurilor de veci in timpul vieții. Dacă la stabilirea criteriilor de acordare a locurilor de veci în timpul vieții autoritatea publică a avut în vedere și suprafața de teren de care dispune pentru organizarea cimitirelor, această situație nu poate fii imputată reclamantului, care, așa cum s-a arătat anterior, beneficiază de un loc de veci în baza legii.
Atare susțineri, în privința lipsei suprafețelor de teren disponibile, nu pot fi primite, întrucât reclamantului nu îi poate fi imputat faptul că nu există teren și nici faptul că nu ar fi făcut vreun demers pentru obținerea terenului, respectiv o lipsă de diligență. Această abilitate și obligație de a face demersurile și de a iniția procedurile de achiziționare de terenuri pentru asigurarea extinderii cimitirelor revine autorităților locale.
Din actele depuse (referat și notă informativă ) rezultă că ultima extindere a cimitirelor a fost făcută în anul 2000, că repartizarea terenului s-a făcut în 2002 și de atunci până în prezent autoritățile nu au mai făcut niciun alt demers în același scop. Față de această situație, susținerile referitoare la lipsa terenului nu reprezintă o justificare în măsură să motiveze refuzul acordării dreptului expres prevăzut de lege.
Față de cele menționate anterior, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate se va respinge recursul formulat.
În temeiul art. 277.pr.civ, deoarece s-au aflat în culpă procesuală pârâții vor fi obligati la plata cheltuielilor de judecată, în recurs, în sumă de 300 lei, reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții MUNICIPIUL C-N și PRIMARUL MUNICIPIULUI C- împotriva sentinței civile nr. 154 din 1 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă pârâții recurenți, în solidar, să plătească reclamantului 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.DM
Dact./ 2 ex./20.05.2008.
Jud.fond: /
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
