Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.288/2009
Ședința publică din 06 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z și SERVICIUL PUBLIC - POLIȚIA COMUNITARĂ Z, împotriva sentinței civile nr. 2843 din 04.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații, G, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
În data de 23.03.2009, recurenți au trimis la dosar, prin fax, concluzii scrise.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra prezentelor recursuri, constată:
Prin sentința civilă nr. 2.843 din data de 4 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja fost admisă acțiunea reclamanților, G, și în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z și SERVICIUL PUBLIC - POLIȚIA COMUNITARĂ Z și au fost obligați pârâții - în limita competențelor prevăzute de lege - să plătească fiecăruia dintre reclamanți câte 180 lei lunar pentru perioada 1.09.2006 -30.08.2007; indexată și actualizată în funcție de rata inflației, reprezentând cheltuieli cu ținuta decentă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță pe baza actelor și lucrărilor dosarului a reținut următoarele:
Referitor la excepția tardivității invocată de pârâtul de rândul
Pârâtul de rândul I consideră că, în speță, conflictul a fost generat prin suspendarea de către angajator a efectelor / ceea ce implică aplicarea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și nu a prevederilor Legii nr. 554/2004. Din această perspectivă ar fi necesar să se aibă în vedere prevederile art. 73 lit. "a" din Legea nr. 168/1999 potrivit cărora: "măsurile unilaterale de modificare, suspendare sau încetare a contractului de muncăpot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă". Având în vedere acest termen, acțiunea reclamanților, susține pârâtul I, este tardivă. Aceștia au luat cunoștință despre măsura unilaterală de încetare a acordării drepturilor speciale din momentul în care nu le-au mai primit, iar acțiunea a fost promovată mult mai târziu.
Art. 4 din Legea nr. 168/1999 definește conflictul de interese astfel:"Conflictele de muncă ce au ca obiect stabilirea condițiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaților".
Art. 12 din același act normativ reglementează condițiile în care se declanșează conflictele de interese. În speță nu se constată astfel de situații.
Art. 5 din Legea nr. 168/1999 definește conflictele de drepturi ca fiind "Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din contracte colective sau individuale de muncă".
Art. 67 și 68 din Legea nr. 168/1999 enumeră conflictele de drepturi, iar art. 69 stipulează faptul că "Nu sunt considerate conflicte de drepturi, în sensul prezentei legi, conflictele dintre unitățile și persoanele care prestează diferite activități acestora, în temeiul altor contracte decât contractul individual de muncă".
În speță, reclamanții sunt numiți prin act administrativ, în condițiile legii, într-o funcție publică, iar raporturile de serviciu se și se exercită în temeiul actului administrativ de numire.
A concluzionat instanța de fond că, acționând în temeiul legii contenciosului administrativ, reclamanții au procedat corect, iar din acest punct de vedere acțiunea lor nu este tardivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului de rândul II.
Este reală susținerea că pârâtul de rândul II nu este nici parte și prin urmare nici semnatar al /
Față de obiectul acțiunii care nu se referă exclusiv la încheierea ori executarea / ci la plata unor sume de bani ce urmează a fi cuprinse în bugetul local, pârâtul de rândul II are legitimitate procesuală pasivă. Consiliul local al municipiului Z în calitate de organ deliberativ al administrației publice locale are atribuții privind aprobarea bugetului local. Față de această competență prevăzută de lege, hotărârea judecătorească în care este parte, îi poate fi opozabilă.
Așa fiind excepția a fost considerată neîntemeiată și respinsă.
Excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtul de rândul II nu se susține. Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, anterior de a se adresa instanței de judecată, reclamanții s-au adresat pârâtului de rândul I prin intermediere Sindicatului Liber al Salariaților din Administrația Locală de Stat ""
Asupra cauzei pe fond, prima instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul serviciului public Poliția Comunitară Între ei și pârâtul de rândul I s-a încheiat Acordul/Contract colectiv de muncă înregistrat la Direcția pentru, Familie și Solidaritate sub nr. 10 din 10.01.2006.
Potrivit art. 24 (1) din acord, funcționarilor publici, li se acordă lunar drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii în cuantum de 650 lei. "Drepturile speciale se actualizează anual în luna noiembrie cu rata inflației comunicată de Institutul Național de Statistică".
Suma de mai sus include, potrivit aceluiași text din acord, drepturi pentru menținerea sănătății și drepturi pentru securitatea muncii. Din această ultimă categorie face parte și dreptul privind acoperirea unei părți cu cheltuielile cu ținuta decentă - 180 lei.
Neacordarea acestui drept motivat de emiterea de către Curtea de Conturi a Deciziei nr. 16/20.07.2007 prin care Primarul municipiului Z este obligat să înceteze plata acestui drept, este nefondată atâta timp cât printr-o sentință definitivă și irevocabilă s-a stabilit că această decizie este nelegală. Este vorba de sentința civilă nr. 1.096/2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- rămasă irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 1619/1.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr-.
Față de cele reținute mai sus în fapt și în drept acțiunea precizată a reclamanților a fost considerată întemeiată și a fost admisă conform dispozitivului.
Fiecare dintre pârâți, în limita competenței lor legale, au fost obligați a plăti fiecărui reclamant câte 180 lei lunar pentru perioada 1.09.2006 - 30.08.2007, sumă ce se va indexa și actualiza în funcție de rata inflației.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termen legal, pârâții POLIȚIA COMUNITARĂ Z, PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, prin reprezentanții lor, solicitând admiterea lui și, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților fie ca inadmisibilă, fie ca neîntemeiată.
Recurenții-pârâți, în dezvoltarea motivelor de recurs au considerat sentința primei instanțe ca nelegală și netemeinică, arătând, în esență, că deși s-au formulat apărări clare referitoare la nulitatea absolută a art. 24 alin. 2 lit. b pct. 1 din Acordul colectiv de muncă raportat la dispozițiile art. 966 din Codul Civil și art. 72 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora acordurile colective de muncă pot să cuprindă în privința funcționarilor publici numai măsurile prev. de art. 72 din Legea nr. 188/1999, prima instanță nu a rezolvat această situație.
Apoi prin prisma acestor prevederi legale, în acordul colectiv de muncă s-a stipulat și o clauză care prevedea "acoperirea din cheltuielile cu ținuta decentă", clauză bazată pe cauză falsă și nelicită în privința polițiștilor comunitari, deoarece potrivit art. 32 din Legea nr. 118/1999 "Funcționarii publici care potrivit legii sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului o primesc gratuit".
Dat fiind acest context legislativ, Serviciul Public al Poliției Comunitare Zaa sigurat uniformele de serviciu și a dovedit acest fapt prin depunerea la dosar a fișelor de inventar ale reclamanților.
Așadar, prima instanță nu s-a preocupat deloc de rezolvarea acestei situații, omițând să se pronunțe și asupra acestor aspecte, ceea ce ar conduce la casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-au adus critici și în privința modului în care au fost rezolvate și celelalte excepții, iar recurentul Consiliul Local al Municipiului Zac onsiderat că în mod greșit a fost obligat să includă în bugetul său sumele aferente plății drepturilor menționate, atâta timp cât Serviciul Public al Poliției Comunitare Z are personalitate juridică și buget propriu.
Prin concluziile scrise reclamanții-intimați au solicitat respingerea recursurilor, considerând hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică, deoarece nulitatea absolută a art. 24 alin. 2 lit. b pct. 1 din Acordul colectiv de muncă a fost doar amintită și nu a fost formulată pe calea unei cereri reconvenționale sau pe calea unei acțiuni în constatarea nulității absolute, iar excepția prematurității acțiunii a fost corect rezolvată de către prima instanță.
Recursurile declarate în cauză sunt întemeiate, avându-se în vedere următoarele considerente
Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivului principal de recurs, a apărărilor formulate, ținând cont de dispozițiile art. 3041.pr.civ. precum și de prevederile legale incidente, Curtea observă următoarele:
Prima instanță a fost sesizată cu o acțiune formulată de funcționarii publici din cadrul Serviciului public de Poliție comunitară Z în calitate de reclamanți împotriva pârâților Poliția Comunitară a mun. Z, Primarul mun. Z și Consiliul Local al Municipiului Z pentru obligarea acestora la plata către fiecare dintre reclamanți a sumelor în cuantum de câte 180 lei noi lunar, indexate și actualizate cu rata inflației pentru perioada 01.09.2006 - 30.08.2007 reprezentând cheltuieli cu ținuta decentă și petitul II obligarea acelorași pârâți la plata sumelor de câte 650 lei noi indexate și actualizate cu rata inflației pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2007 reprezentând drepturi pentru menținerea sănătății și securității muncii. Ulterior, la petitul II s-a renunțat.
Pârâții au formulat mai multe apărări, atât pe excepție cât și pe fondul cauzei, pe care în parte prima instanță l-a rezolvat așa cum rezultă din sentința atacată redată în prima parte a considerentelor.
Cu toate acestea, instanța de fond nu s-a preocupat în totalitate de rezolvarea tuturor aspectelor invocate de pârâți în apărare, ceea ce nu se poate considera că a cercetat în întregime fondul cauzei.
Așadar, dispozițiile art. 129 alin. 5.pr.civ. impun că "udecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc."
Prin urmare, era necesar, față de apărările formulate de pârâți care vizau o situație specială în privința acestor reclamanți, polițiști comunitari, a se verifica nulitatea invocată în privința clauzei privind ținuta acestora, mai ales că aceștia prin însăși dispozițiile legale din legea privind statutul funcționarilor publici au obligația de a purta uniformă în timpul serviciului, iar aceasta le-a fost asigurată gratuit de instituția la care își desfășoară activitatea, așa după cum aceasta a pretins.
Atâta timp cât acest aspect esențial nu a fost cercetat, deși pârâții au formulat și o astfel de apărare, fără a fi nevoie, așa cum susțin reclamanții, de o cerere reconvențională sau o altă acțiune, ne aflăm în situația prev. de art. 312 alin. 3.pr.civ. în referire la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, așa încât vor fi admise recursurile pârâților, va fi casată hotărârea atacată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Față de motivul de casare avut în vedere și de soluția preconizată devine de prisos analizarea petitului subsidiar din recursul pârâților, cu prilejul rejudecării, instanța de fond cercetând cauza sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, ambii cu sediul în Z, P-ța - -, nr. 3, jud. S și SERVICIUL PUBLIC - POLIȚIA COMUNITARĂ Z, cu sediul în Z, B-dul -, nr. 3. jud. S, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței civile nr. 2.843 din 04 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh.
Dact./3 ex./30.04.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
