Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.730/2009
Ședința publică din data de 18 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 80 din 23.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) anulare decizie de imputare.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 mai 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 80 din data de 23 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei -, pentru anularea Deciziei nr. 73/10.10.2008 emisă de Președintele -
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, examinând actele și lucrările aflate la dosar - prin prisma susținerilor părților precum și a prevederilor legale incidente în cauză - a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin actul administrativ litigios s-a imputat reclamantei suma de 2.727 lei, în baza referatului nr. 9.782/08.10.2008 de cercetare administrativă, prin care s-a constatat o pagubă materială, reprezentând 1.170 debite nerecuperate, venituri la și 1.557 lei majorări de întârziere ( 47).
În cuprinsul referatului se face referire la faptul că anumite debite ce au rezultat din pronunțarea unor hotărâri penale definitive, nu au mai putut fi recuperate de la persoanele vinovate (condamnate) deoarece prin Încheierile civile nr. 1.285/C; 1.286/C din 06.12.2007 și nr. 14/C/10.01.2008 a Judecătoriei Zalăus -a respins investirea acestora cu formula executorie, iar reclamanta -, care a avut calitatea de consilier juridic în această perioadă, nu le-a atacat cu recurs deși în cazurile respective s-au efectuat acte de executare silită, care întrerup termenul legal de prescripție ( 19, 20).
Această împrejurare este dovedită cu înscrisuri depuse la dosar ( 25 - 40) și de altfel, nici nu este contestată de reclamantă.
În schimb, aceasta s-a apărat împotriva măsurii de imputare a prejudiciului creat, în primul rând prin aceea că actul administrativ adoptat nu îndeplinește anumite cerințe formale prevăzute de Legea nr. 188/1999, actualizată, anume că nu se face referire în mod expres la art. 84 care reglementează cazurile în care se poate atrage acest tip de răspundere a funcționarilor publici, că nu s-a stabilit cu exactitate cota procentuală care urmează a se aplica asupra venitului net lunar și nici ritmicitatea acestor rețineri și că stabilirea vinovăției s-a făcut pe cale unilaterală, fără a avea posibilitatea de a-și spune părerea.
În ce privește fondul cauzei, reclamanta consideră că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile prevăzute de lege, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a angajatului.
Astfel, în opinia sa, nu există un raport de cauzalitate între fapta ce i se impută (nerecurarea încheierilor menționate în referat) și prejudiciul (tot acolo menționat) care, de altfel, nici nu există deoarece "sumele respective sunt debite stabilite prin hotărâri judecătorești, în sarcina persoanelor vinovate de săvârșirea unor fapte în urma cărora s-au acordat servicii medicale", prin urmare "prejudiciu cauzat fondului administrat de - S este urmare a faptelor penale săvârșite de către persoanele prevăzute mai sus", iar " modalitatea efectivă de recuperare a fost aceea a constituirii de parte civilă în procesele penale".
În ce privește caracterul ilicit al faptei, reclamanta arată că printre atribuțiile de serviciu, menționate în fișa postului nu figurează și aceea de promovare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești.
Susținerile reclamantei nu au fost primite de instanța de fond din următoarele considerente:
Formal, Decizia de imputare nr. 73/2008 a fost emisă de S în temeiul art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, actualizată, care face trimitere la situațiile prevăzute de art. 84 lit. a) și b) din aceeași lege privind răspunderea civilă a funcționarului public pentru "pagube produse cu vinovăție" respectiv, " nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit".
Neindicarea în cuprinsul deciziei a textului de lege care se referă la una din aceste două situații nu este de natură să conducă la anularea deciziei atâta vreme cât ea rezultă din starea de fapt descrisă iar această omisiune nu poate să o lezeze pe reclamantă într-un drept sau interes legitim.
De asemenea, în ce privește procedura audierii prealabile a funcționarului public cu ocazia cercetării administrative, trebuie observat că în conformitate cu prevederile art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 aceasta este o cerință obligatorie doar în cazul angajării răspunderii sale disciplinare nu și a celei patrimoniale așa cum este cazul în speță.
Prin urmare, din acest punct de vedere reclamanta se află cel puțin în eroare iar aserțiunea că "nu s-a stabilit cu exactitate cota procentuală care urmează a se aplica venitului net lunar și nici ritmicitatea acestor rețineri" este o simplă speculație față de conținutul deciziei care stabilește fără echivoc că imputarea se realizează " prin rețineri succesive pe statul de plată în limita de 1/3 din venitul net, până la recuperarea integrală a sumei".
În sfârșit, analizând pe fondul cauzei elementele constitutive ale răspunderii patrimoniale a angajatului - care este de altfel, potrivit art. 269 și urm. din Codul muncii, o răspundere civilă contractuală - reclamanta face o mare confuzie între prejudiciul creat de către autorul unei infracțiuni părții vătămate ce a beneficiat de servicii medicale gratuite, în virtutea calității de asigurat în temeiul legii (OUG nr. 150/2002) și prejudiciul creat, ca urmare a nerecuperării cheltuielilor de la autorul infracțiunii, de asemenea, potrivit legii.
Numai așa, reclamanta putea ajunge la concluzia complet falsă că între fapta ce i se impută și prejudiciul cauzat nu există raport de cauzalitate și că mai mult decât atât, prejudiciul nici nu există.
Or, potrivit art. 106 din nr.OUG 150/2002, persoanele care aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, aceste sume urmând a fi recuperate prin grija caselor de asigurări și constituie venituri ale fondului.
În speță, este vorba despre astfel de sume stabilite prin trei hotărâri judecătorești definitive și puteau fi recuperate " în ultimă instanță", pe calea executării silite.
Un astfel de demers a fost inițiat prin cererile de investire a hotărârilor respective cu formulă executorie, însă ele au fost respinse de către Judecătoria Zalău, cu drept de recurs pentru creditor, în termen de 5 zile de la comunicare ( 32 - 39).
În acest context, reclamantei i se impută faptul că, în calitatea sa de consilier juridic al S nu a uzat de calea de atac avută la dispoziție pentru ca în final să obțină un rezultat favorabil, deși avea argumente plauzibile în acest sens, cum ar fi întreruperea termenului legal de prescripție privind executarea silită, excepție ce a stat la baza hotărârii de respingere.
Soluționând cauza, tribunalul a apreciat la rândul său că reclamanta se află în culpă prin inacțiune, deoarece în virtutea calității sale de consilier juridic avea, prin natura funcției, o obligație generală de diligență privind apărarea drepturilor și intereselor legitime ale instituției, inclusiv pe calea procedurilor judiciare - așa cum rezultă din întreaga economie a Legii nr. 514/2003 - dincolo de orice alte considerente invocate de reclamantă în apărarea sa.
Drept urmare, tribunalul, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 a respins acțiunea reclamantei - pentru anularea Deciziei nr. 73/2008 emisă de Președintele S, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta -, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii sale, cu consecința anulării deciziei nr. 73/2008 și obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate pe baza acesteia, cu indexarea lor, începând cu data reținerii și până la data restituirii efective.
Dezvoltându-și motivele de recurs, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, atâta timp cât nu a ținut cont că nu au fost respectate dispozițiile legale care vizează angajarea răspunderii civile a funcționarului public prev. în art. 84 de Legea nr. 188/1999 republicată și nici dispozițiile Codului Muncii la care se face referire în ceea ce privește răspunderea patrimonială a salariaților pentru pagubele materiale produse din vina și în legătură cu munca lor.
Astfel, a mai pretins recurenta, că răspunderea sa civilă nu putea fi angajată în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate directă între o faptă a sa presupusă ilicită în legătură cu atribuțiile de serviciu și paguba ce i-a fost imputată și, de asemenea, vinovăția sa trebuia să rezulte fără echivoc.
Pretinsa pagubă constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate unor persoane, victime ale unor infracțiuni și care au fost imputate prin sentințe penale autorilor acelor infracțiuni și de la care trebuiau recuperate, iar ceea ce i se reproșează, că nu a uzat de calea de atac a recursului împotriva a 3 încheieri civile de investire cu formulă executorie a hotărârilor penale, neîndeplinindu-și obligația generală de diligență din Legea nr. 514/2003 (fără a se verifica dacă în fișa postului există expres o atare atribuție), iar decizia de nerecurare nu-i aparținea și, indiferent de opinia sa de consilier juridic, cel care lua deciziile era președintele instituției, ea fiind obligată să o aducă la îndeplinire.
De asemenea, nu s-a ținut cont că titlurile și somațiile invocate nu au fost comunicate compartimentului juridic de Direcția economică și că pentru sumele respective există și alte posibilități legale de recuperare, deoarece instituția are un organ de executare silită propriu și care, deși a demarat procedura încă înainte de plecarea ei în concediu pentru îngrijirea copilului de până la 2 ani nu a mai continuat-o, însă vina nerecuperării acestor debite i s-a imputat exclusiv.
La rândul său, intimata-pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S () a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, considerând sentința primei instanțe ca legală și temeinică în totalitate, reluând argumentele avute în vedere la angajarea răspunderii civile a recurentei-reclamante.
Recursul declarat în cauză este întemeiat pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a apărărilor din întâmpinare, a dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 3041.pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Cum ne aflăm în situația unui recurs declarat împotriva unei hotărâri care în conformitate cu legea nu poate fi atacat cu apel, Curtea este îndreptățită să examineze cauza sub toate aspectele, nefiind limitată numai la motivele de casare prev. de art. 304.pr.civ.
Așadar, prezenta cauză se circumscrie dispozițiilor legale ce reglementează răspunderea civilă a funcționarului public, așa după cum sunt ele prev. în art. 84 pct. din Legea nr. 188/1999 republicată, modificată și completată:
"Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăția patrimoniului, autorității sau instituției publice în care funcționează;
b)."
Concluzia ce rezultă din interpretarea textului legal mai sus citat este că pentru angajarea răspunderii civile a funcționarului public trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv: fapta ilicită și personală a funcționarului, vinovăția acestuia și legătura de cauzalitate faptă și pretinsul prejudiciu.
În cazul de față, reclamanta ocupă funcția de consilier juridic în cadrul instituției publice pârâte, desfășurându-și activitatea la compartimentul de control conform fișei postului, având delegare de atribuții până la ocuparea postului de consilier juridic la compartimentul juridic, printre acestea numărându-se și cele de reprezentare a intereselor S în litigiile cu terții, colaborarea în realizarea sarcinilor privind recuperarea creanțelor și executarea silită a debitorilor, urmărind realizarea intereselor instituției.
Sumele imputate reclamantei reprezintă debite nerecuperate ale Fondului Național de Sănătate conform art. 106 din nr.OUG 150/2002 (în prezent abrogată prin Legea nr. 95/2006) privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, potrivit căruia persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune altei persoane sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată.
În astfel de procese penale s-au stabilit despăgubirile prin hotărârile judecătorești datorate care avea calitatea de parte civilă, în sarcina inculpaților, urmând ca acestea să fie recuperate prin grija caselor de asigurări care au compartimente specializate în acest scop.
În 3 cazuri în care se obținuseră despăgubirile și se stabilise persoanele răspunzătoare ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni, acestea nu au mai fost recuperate, considerându-se prin nota de constatare că vina aparține recurentei care nu ar fi exercitat calea de atac a recursului împotriva a 3 încheieri a Judecătoriei Zalău (două din 06.12.2007 și una din 10.01.2008) prin care cererile de investire cu formulă executorie au fost respinse considerându-se că pentru sentința penală nr. 78/11.02.2004 a Judecătoriei Zalău, decizia penală nr. 97/25.08.2004 a Tribunalului Sălaj și decizia penală nr. 519/02.09.2004 a Curții de APEL CLUJa intervenit prescripția, în ciuda faptului că s-au făcut forme de executare silită.
În aceeași notă de control se arată că în cadrul compartimentului juridic și contencios au lucrat mai mulți consilieri juridici, reclamanta din 22 noiembrie 2004 până în 1 septembrie 2005 când a solicitat concediu pentru îngrijirea copilului, apoi alți 2 consilieri juridici, reluându-și activitate la 6 noiembrie 2006, până în 01 august 2008 în cadrul acestui compartiment.
Așadar, față de exigențele textului legal care justifică angajarea răspunderii civile a funcționarului public ere imperios necesar a se demonstra cu probe, în afara oricărui dubiu, față de fișa postului, nu în raport de obligațiile generale ale consilierului juridic, vinovăția acesteia prin refuzul sau neglijență în îndeplinirea unei sarcini concrete și apoi raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs.
Atâta timp cât nu s-au făcut aceste dovezi în concret, vinovăția recurentei fiind dedusă din interpretarea normelor generale care reglementează atribuțiile consilierului juridic prev. în Legea nr. 514/2003, angajarea răspunderii acesteia este greșită, urmând a fi înlăturată.
Așa fiind, față de aceste considerente de fapt și de drept, ținând cont de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza I - alin. 3 teza I pr.civ. în referire la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, prezentul recurs va fi admis, sentința atacată modificată în totul, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, cu consecința anulării deciziei nr. 73 din 10.10.2008 emisă de președintele S și totodată, se va dispune restituirea sumelor încasate de la reclamantă, actualizată în raport cu rata inflației, sume ce au fost reținute în baza actului ce urmează a fi anulat având în vedere și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în mun. Z, str. - -, - 15,. 2, jud. S împotriva sentinței civile nr. 80 din 23 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea reclamantei -, în contradictoriu cu CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S, cu sediul în Z,-, jud. S, prin reprezentanții săi și în consecință:
Anulează decizia nr. 73 din 10.10.2008 emisă de Președintele Casei de Asigurări de Sănătate S și dispune restituirea sumelor încasate de la recurentă, actualizate în raport de rata inflației.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.Gh.
Dact./3 ex./18.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
