Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1000/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1000
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - --
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtele GARDA FINANCIARĂ, cu sediul în Târgoviște,-, Județ D și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște,-, Județ D, împotriva sentinței nr. 265 din data de 16.04.2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI IN NUME SI PENTRU FUNCȚIONARII PUBLICII DIN CADRUL GARZII FINANCIARE, cu sediul în B, sector 1,-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat potrivit împuternicirii avocațiale din 15.12.2008, reprezentând intimatul-reclamant Sindicatul Național al Funcționarilor Publici în nume propriu și pentru Funcționarii Publicii din cadrul Garzii Financiare D, lipsă fiind recurentele - pârâte: Garda Financiară D și Direcția Generală a Finanțelor
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar și faptul că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Avocat pentru intimatul-reclamant Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, depune la dosar împuterincirea avocațială, cât și decizia nr. 185/2009 pronunțată de Curtea Constituțională, după care invocă excepția netimbrării recursului, solicitând anularea pentru netimbrare.
Curtea, față de excepția invocată de intimat privind netimbrarea recursului, o respinge, întrucât cauzele ce au ca obiect drepturi izvorăte din plata drepturilor salariale sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
Avocat pentru intimatul-reclamant, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul avocat pentru intimatul-reclamant Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, solicită respingerea recursului ca
nefondat, precizând că funcționarii publicii aveau dreptul la sporurile prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999, însă așa cum rezultă din Decizia nr.185 /12.02.2009, art. unic pct.17, "la data intrării în vigoare a OG 2/2006, se suspendă aplicarea dispozițiilor lit. c și d ale art.29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999. Mai arată că ordonatorul principal de credite nu a refuzat plata drepturilor salariale, ci acestea au fost suspendate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr-, reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, în numele și pentru funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare Dac hemat în judecată pe pârâtele Garda Financiară D și Direcția Generală a Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 23.11.2004 și până în prezent, sumele actualizate la zi cu indicele de inflație.
La data de 25 martie 2009, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a arătat că statutul nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% indicat în petitul cererii fiind arbitrar și fără susținere legală, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr.265 din 16.04.2009, prin care a admis în parte cererea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, în numele și pentru funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare D, în contradictoriu cu pârâtele Garda Financiară D și Direcția Generală a Finanțelor Publice și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2005 și până în prezent, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța de fond că, în conformitate cu art. 31 lit.c și d din Legea 188/1999, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, cele două suplimente au fost acordate prin Legea nr.161/2003, intrată în vigoare la 21 aprilie 2003, plata lor fiind suspendată pentru perioada 23.11.2004-1.01.2007 prin OUG nr. 92/2004, însă suspendarea exercițiului dreptului la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, atâta vreme cât prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept, neputându-se considera că dreptul nu a existat pentru perioada în care exercițiul său a fost doar suspendat.
A concluzionat Tribunalul Dâmbovița, că dreptul reclamanților la sporurile salariale invocate constituie un drept de creanță și poate fi considerat un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional la CEDO, potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauze de utilitate publică, în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului, astfel că, reclamanții având calitatea de funcționari publici, fiind salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și din actul normativ menționat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Garda Financiară D și Direcția Generală a Finanțelor D, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul desființării acesteia, iar pe fond, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, s-a arătat că dispozițiile art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 au în vedere doar componenta salariului funcționarului public, legiuitorul nemenționând cuantumul sau modul de calcul al celor două componente ale salariului; nici reglementările ulterioare ale actului normativ menționat nu au dispoziții referitoare la cuantumul suplimentului postului sau al treptei de salarizare, iar, în lipsa unor dispoziții clare privind cuantumul acestor drepturi, instanța nu se poate subroga în drepturile și obligațiile Administrației în a stabili cuantumul și modalitatea de calcul ale acestora drepturi.
Examinând recursul de față, prin prisma motivelor invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei Garda Financiară D, salarizarea acestora fiind reglementată de Legea nr.188/1999 cu modificările ulterioare, art. 31 prevede că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestora din urmă, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare fiind suspendată succesiv prin OUG 92/2004 pentru anii 2004-2005, OG 2/2006, pentru anul 2006, OG 6/2007 pentru anii 2007 și până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, astfel că, suspendarea acestor dispoziții legale împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, până în prezent, legiuitorul neprevăzând acordarea acestor suplimente și nici cuantumul lor.
În situația în care, aceste suplimente se acordă funcționarilor publici, încetând cauza de suspendare a dispozițiilor legale ce le reglementează, este necesar ca printr-un act normativ ulterior să se prevadă modalitatea în care să fie stabilite, respectiv cuantumul acestora, precum și categoriile de funcționari publici beneficiare, astfel de reglementări legale neexistând până în prezent, urmând a fi statuate prin Legea privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare, conform. 31 alin.3 din Legea funcționarului public.
În condițiile în care, în prezent, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare sunt suspendate prin actele normative succesive precizate mai sus, iar modalitatea de calcul a acestora nu este prevăzută de lege, Curtea constată că în mod greșit, Tribunalul Dâmbovițaa obligat cei doi pârâți la plata suplimentelor solicitate în cuantum de câtre 25% fiecare, creând, deci, norme de salarizare pe cale judecătorească, încălcând atribuțiile puterii legislative, precum și dispozițiile deciziilor Curții Constituționale nr. 818, 820/2008, potrivit cărora instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii pentru instanțele judecătorești, conform art.147 alin.4 din Constituția României.
De asemenea, în mod greșit, Tribunalul Dâmbovițaa apreciat că reclamanții sunt titularii unui drept de creanță ce poate fi considerat bun, în sensul art. 1 din Protocolul Adițional la CEDO, în condițiile în care cele două suplimente nu sunt reglementate de Legea funcționarului public, în sensul de modalitate de calcul și categorii de funcționari publici beneficiare, în lipsa unor astfel de reglementări, dreptul nu este determinat, nici determinabil.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, în mod greșit, Tribunalul Dâmbovițaa concluzionat că reclamanții, funcționari publici în cadrul Gărzii Financiare D sunt îndreptățiți să beneficieze de suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de câte 25% din salariul de bază, în condițiile în care aplicarea dispozițiilor legale, ce prevăd aceste suplimente, respectiv art. 31 lit.c și d sunt suspendate, iar Legea nr. 188/1999 sau alt act normativ ce reglementează salarizarea funcționarilor publici nu prevăd modalitățile concrete de cuantificare a acestor suplimente, este incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civilă, recursul este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1,2,3 pr.civilă să fie admis, iar pe fond, acțiunea reclamanților va fi respinsă în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtele GARDA FINANCIARĂ, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței nr. 265 din data de 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI, n nume propriu și pentru funcționarii publicii din cadrul GARZII FINANCIARE, cu sediul în B, sector 1,-.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea în totalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Fiind plecată în concediu de odihnă,
se semnează de către
grefierul șef de secție.
Red.
Tehnored.MA
2 ex./30.06.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
