Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1001/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - legea 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1001
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat reclamanții G, G, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Primăriei comunei, jud. S, împotriva sentinței nr. 345 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamantul recurent, lipsă fiind ceilalți recurenți și pârâta intimată Primăria comunei - prin primar.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii, în sensul acordării drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, arătând că fac parte din structura Ministerului Administrației și Internelor. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- din 19.01.2009, astfel cum a fost precizată, reclamanții G, G și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna, prin primar, obligarea acesteia la acordarea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, calculat la salariul de bază al fiecărui funcționar public, astfel:
1) pentru reclamanții G, începând cu data de 04.04.2008 până la data de 31.12.2008.
2) pentru reclamanții, G, începând cu data de 27.06.2008 până la data de 31.12.2008;
3) pentru reclamantul, începând cu data de 20.06.2008 până la data de 31.12.2008, proporțional cu timpul de muncă lucrat, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației, calculată la data scadenței fiecărui spor și până la data efectuării plății.
În motivare, reclamanții au arătat că, prin sentința civilă nr. 419/04.03.2008 pronunțată de această instanță în dosarul nr-, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 932/03.07.2008 a Curții de APEL SUCEAVA, reclamanților G, le-a fost recunoscut dreptul de a primi indemnizație de dispozitiv pentru perioada 27.02.2005 - 03.04.2008, prin prezenta acțiune solicitând să le fie acord acest drept și în continuare, pentru perioada 04.04.2008 - 31.12.2008.
Prin sentința nr. 1396 din 26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, definitivă prin decizia nr. 1390 din 30.10.2008 a Curții de APEL SUCEAVA, reclamanților, G le-a fost recunoscut dreptul de a primi indemnizație de dispozitiv pentru perioada 15.05.2005 - 26.06.2008, motiv pentru care solicită admiterea acestui drept pentru perioada 27.06.2008 - 31.12.2008.
Până la data de 20.06.2008 reclamantul a îndeplinit funcția de viceprimar și nu a beneficiat de indemnizație de dispozitiv și solicită acordarea acestui drept pentru perioada cât a fost numit în funcția publică de referent, respectiv 20.06.2008 - 31.12.2008.
Au mai arătat reclamanții că, prin Ordinul nr.496/28.07.2003 s-a procedat la uniformizarea sistemului de acordare a veniturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, că potrivit art.9.2 și 31.1 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2006 indemnizația de dispozitiv, în procent de 25% din salariul de bază se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, că obligația de acordare a indemnizației rezultă și din prevederile art.47 din Legea nr.138/1999, coroborate cu prevederile art.13 din aceeași lege. In opinia reclamanților, prin neacordarea sporului de dispozitiv se încalcă principiul egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminărilor (art.1 alin.2 lit.e din Legea nr.137/2000).
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003.
In dovedire au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta Comuna, prin primar, a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că este de acord, în principiu, cu solicitările reclamanților, însă consideră că acordarea acestora trebuie analizată și în funcția de criza financiară actuală.
Prin sentința nr. 345 din 26 februarie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată cererea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Funcționarii publici au un statut special, reglementat de Legea nr. 188/1999, deoarece între ei și autoritatea publică angajatoare nu există un raport de muncă, ci un raport de serviciu. Această particularitate implică și faptul că funcționarii publici sunt remunerați în conformitate cu dispozițiile imperative ale legislației în vigoare, fără a avea posibilitatea de a negocia indemnizația și sporurile pe care le primesc.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
2 din același articol stipulează că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale,în condițiile legii.
Conform art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată, dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Or, prevederile Legii nr. 138/1999, invocate ca temei de drept prin cererea de chemare în judecată, nu li se aplică funcționarilor publici, ele privind strict categoriile profesionale enumerate în art. 1 din acest act normativ.
Împrejurarea că în anul 2004 fost modificată structura Ministerului d e Interne, acesta devenind Ministerul Internelor și a Administrației Locale, nu prezintă relevanță, deoarece administrația publică locală nu face parte din structura acestui minister.
Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, pe care își întemeiază reclamanții pretențiile, a fost emis în temeiul art. 9 alin. 4 din nr.OUG 63/2003.
Or, conform art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor de guvern se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
În accepțiunea pct. 31 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, constituie personal civil (categorie care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, potrivit art. 9 pct. 2 din acest act normativ) funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Cum ordonanța de urgență în baza căreia a fost emis ordinul în cauză privește funcționarea Ministerului Administrației și Internelor - și implicit salarizarea personalului ce își desfășoară activitatea în cadrul acestuia, instanța constată că prevederile privind acordarea indemnizației de dispozitiv nu le sunt aplicabile altor categorii de personal civil din instituțiile ce fac parte din administrația publică locală și pentru care ministrul de interne nu are competența de a emite acte normative.
Refuzul pârâtei de a acorda indemnizația de dispozitiv nu constituie discriminare, deoarece principiul egalității consacrat de art. 16 din Constituție presupune identitate de tratament pentru subiecții de drept aflați în situații similare.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că din eroare prima instanță a apreciat că administrația locală nu ar face parte în prezent din structurile Ministerului Administrației și Internelor. Or se observă indubitabil că administrația publică locală face parte din structurile MAI condus de Ministrul, printre structurile acestuia fiind și Direcția pentru Comunități Locale, Direcția Investiții și Dezvoltare Locală, Direcția pentru politici Fiscale și Bugetare Locale. Așadar rezultă clar că acest minister are în subordine și administrația publică locală iar actele normative ale ministerului privesc întreaga sa structură, fără deosebiri și discriminări.
Analizând actele dosarului, sub aspectul motivelor invocate, curtea constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 138/1999 republicată, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizație de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prevederile acestui act normativ se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii - 1999 - privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerului Apărării Naționale, și Ministerului Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări în sensul că a devenit Ministerul Internelor și Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context, a fost emis. nr. 496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt însă strict enumerate.
Deși au fost invocate și prevederile art. 9.2 din ordin, potrivit cărora "indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și s-a reținut că legiuitorul nu a făcut distincție între nivelele administrației publice și nici între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice", Curtea apreciază de fapt că Ordinul nr. 496/2003 nu poate extinde sfera de aplicare a unei legi pe care este chemat să o aplice, deoarece adăugarea la lege nu este permisă, avându-se în vedere și principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții reclamanții G, G, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Primăriei comunei, jud. S, împotriva sentinței nr. 345 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/1.06.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
