Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 993/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 993
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta.- Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cu sediul în B, Calea Națională nr. 81, jud. B, împotriva sentinței nr. 283 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic - pentru pârâta recurentă, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, învederându-se că reclamantul intimat depus la dosar întâmpinare, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic - pentru pârâta recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, pentru motivele invocate în scris la dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- la data de 31.10.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 1.01.2004 și 10.03.2006 precum și diferența la primele de concediu care decurg prin acordarea acestor drepturi, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective precum și dobânda legală prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 aferentă acestor sume.
În motivarea acțiunii, reclamantul arătat că aceste sporuri sunt prevăzute în art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG 92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
A mai menționat reclamantul că anterior introducerii acțiunii a solicitat pârâtei prin procedura prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă solicitarea sa a fost refuzată.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta DADR B prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Tribunalul Botoșani, prin sentința nr. 283 din 25 februarie 2009 respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâții să acorde acestuia suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri aferente perioadei efectiv lucrate de reclamant - funcționar public, începând cu data de 01.01.2004 până la data de 10.03.2006, precum și diferența la primele de concediu ce decurg din acordarea acestor drepturi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată s-a respins cererea reclamantei privind plata dobânzii legale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul, instanța de fond a reținut că reclamantul chemat în judecată unitatea cu care a avut raport de serviciu, respectiv DADR B, situație în care competența de soluționare a cauzei, conform art. 10 din Legea 554/2004 revine Tribunalului Botoșani.
Pe fondul cauzei, s- reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III- Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Față de lipsa prevederii acestor sporuri prin OG nr. 6/2007 privind salarizarea funcționarului public pentru anul 2007, instanța de fond a reținut că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a legii în vigoare, întrucât abrogarea trebuie realizată doar în condițiile prevăzute de art. 62 din Legea nr. 24/2000, respectiv printr-un act normativ de același nivel sau superior.
Referitor la solicitarea reclamantului privind plata dobânzii legale prevăzute de OG nr. 9/2000, instanța de fond reținut că această dobândă se aplică litigiilor comerciale, iar reclamantei pentru drepturile solicitate i s-a aplicat indicele de inflație.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică. În motivarea recursului a arătat că salarizarea funcționarilor publici se efectuează în conformitate cu prevederile actelor normative privind sistemul anual de salarizare pentru funcționarii publici, nefiind culpa DADR B neonorarea acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât aveau obligația de a respecta actele normative privind salarizarea funcționarilor publici: OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006. De asemenea aveau și au obligația de respecta Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anulare. Ori în bugetele aprobate DADR B, în perioada 2004-2006, precum și în continuare, nu au fost prevăzute credite bugetare cu această destinație.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamantul nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cu sediul în B, Calea Națională nr. 81, jud. B, împotriva sentinței nr. 283 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud fond..
Tehnored.
Ex. 2/28.05.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
