Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1006/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1006/R/
Ședința publică din 31 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, G, A, A, G, G, G, G, G, G, G, G, toți cu domiciliul ales în cadrul Cabinetului de Avocatură, cu sediul în P, str. - B,.18,.C,.4, județul A, împotriva sentinței civile nr. 156/CA din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR -la sediul DGFP A PITEȘTI.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenții-reclamanți și consilier juridic pentru intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean A, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-au depus întâmpinări din partea intimaților-pârâți, și
Reprezentanta intimatului-pârât A depune la dosar concluzii scrise.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Apărătorul recurenților-reclamanți, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, schimbarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului-pârât A, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în concluziile scrise, depuse la dosar și susținute oral în ședință.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 8 noiembrie 2007, reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție Județean A și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligați la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale neacordate constând în sporul de 30% din salariul de bază pe perioada 1 septembrie 2002 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la data achitării efective a sumelor.
Deosebit, au solicitat plata și pe viitor a sporului de 30% și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative sumelor necesare pentru achitarea despăgubirilor solicitate, iar ceilalți doi pârâți să efectueze mențiunile ce se impun în evidențele lor privind salarizarea, începând cu data de 1 septembrie 2002.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt lucrători de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A și că în raport de lucrătorii de poliție judiciară detașați la, care potrivit art.28 din nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție beneficiază de un spor de 30% din salariul de bază lunar, sunt discriminați întrucât nu primesc acest spor.
Tot astfel, sporul de 30% se cuvine judecătorilor și procurorilor care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție față de care sunt, de asemenea, discriminați.
În cazul lucrătorilor de poliție judiciară detașați la A sporul de 30% a fost menținut și după intrarea în vigoare a nr.OUG24/2004.
Prin sentința civilă nr.156/CA/21 martie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă - Completul specializat contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea.
Ca să pronunțe această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin nr.OUG43/2002, s-a prevăzut în art.28 alin.3 că ofițerii de poliție judiciară din cadrul Parchetului Național Anticorupție, beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr.4 la nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Aceștia sunt salarizați potrivit anexei nr.1, cap.A, nr.crt.29 din nr.OUG177/2002, ofițerii de poliție judiciară care au funcția de șef de birou sunt salarizați potrivit anexei nr.1, cap.A, nr.crt.28, iar cei care au funcția de șef de serviciu, potrivit anexei nr.1, cap.A, nr.crt.27.
Față de prevederile anexei nr.4 din nr.OG38/2003, ofițerii de poliție judiciară detașați la beneficiază de următoarele drepturi salariale: salariul de bază al funcției îndeplinite, salariul pentru gradul profesional, gradațiile calculate la acesta.
Prin art.41 lit.e din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției s-au abrogat prevederile art.28 alin.3 și 4 din nr.OUG43/2002.
Față de cele arătate instanța a reținut că cererea reclamanților de a li se plăti sporul de 30% după intrarea în vigoare a nr.OUG27/2006 precum și pe viitor este nefondată.
În acest context, instanța a făcut referire și la Hotărârea nr.185/22.07.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care este de restrânsă aplicabilitate și nu privește categoria de personal din care fac parte reclamanții, așa că ei nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a li se acorda sporul solicitat.
Și în fine, a motivat că diferențierea de tratament aplicată polițiștilor din cadrul are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unor instituții care nu fac parte din structura, respectiv Parchetul de pe lângă, precum și criterii obiective conexe, precum pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate etc.
Reclamanții au declarat recurs împotriva sentinței menționate pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, susținând în esență că aprecierea instanței că diferențierea de tratament aplicată polițiștilor din cadrul are la bază criterii obiective este greșită și nu se bazează pe prevederi legale.
În această ordine de idei, au arătat că polițiștii detașați la nu au pregătire și responsabilități diferite față de ei și că reclamanții ca și aceștia efectuează acte de urmărire penală sub directa supraveghere a procurorului, inclusiv în cauzele de corupție aflate în competența acestuia.
Prin urmare, reclamanții se află într-o situație identică, nu doar comparabilă cu a polițiștilor detașați la, astfel că principiul egalității de tratament în salarizare impune recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în situația respectivă.
Au mai susținut că diferențierea de tratament salarial se face nejustificat și în raport de magistrați cu care se află într-o situație similară și au beneficiat de drepturile ce fac obiectul sesizării instanței.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanții ofițeri de poliție judiciară, au solicitat obligarea pârâților să le plătească despăgubiri reprezentând drepturile salariale neacordate constând în sporul de 30% din salariul de bază pe perioada 1 septembrie 2002 când au devenit aplicabile dispozițiile nr.OUG43/2002 și până în prezent, precum și plata pe viitor a acestui spor.
Reclamanții și-au întemeiat, în principal, susținerile pe situația discriminatorie creată în raport de ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul care potrivit art.28 din nr.OUG43/2002, beneficiază de un spor de 30% din salariul de bază, deși, au aceeași pregătire ca și ei și exercită aceleași atribuții, aflându-se în situații identice și comparabile.
Tot astfel, au invocat situația procurorilor și a judecătorilor care compun complete specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, beneficiari ai aceluiași spor de 30%.
Susținerile reclamanților sunt nefondate pentru că nu au făcut dovada că pe perioada 1 septembrie 2002 și până la intrarea în vigoare a nr.OUG27/2006, care a abrogat art.28 alin.3 și 4 din nr.OUG43/2002, au funcționat ca ofițeri în cadrul A îndeplinind atribuții asemănătoare ori identice cu cele ale polițiștilor de poliție judiciară detașați la
Cât privește perioada de la abrogarea nr.OUG43/2002 prin nr.OUG27/2006 și până la introducerea acțiunii, precum și pe viitor, așa cum au solicitat, pretențiile acestora nu mai au nici o susținere legală.
În concluzie, criticile aduse sentinței sunt nefondate, urmând a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții, G, A, A, G, G, G, G, G, G, G, G, împotriva sentinței civile nr.156/CA din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - la sediul A PITEȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./6.11.2008
GM/2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Dumitru
