Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1014/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1014
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenții - reclamanții SINDICATUL POLIȚIȘTILOR COMUNITARI DIN N - prin președinte și, G, G, GH., G, împotriva sentinței civile nr. 218/CA din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat cu delegație de substituire pentru avocat pentru recurentul SINDICATUL POLIȚIȘTILOR COMUNITARI DIN N - prin președinte, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat consideră că hotărârea de fond este netemeinică și nelegală, sens în care solicită admiterea recursului, desființarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii în sensul obligării pârâților la plata sporurilor salariale așa cum au fost precizate în acțiune. De asemenea, solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 218/CA/19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local P N, fiind respinsă, în consecință, acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât. De asemenea, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Polițiștilor din N în contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului N, acțiunea având ca obiect obligarea pârâților la plata, pentru perioada ianuarie 2006 până la data pronunțării, a sporului de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, a sporului de port armă de 15 %, conform dispozițiilor art. 13, 14 lit. e din Legea 371/2004, a sporului de condiții de pericol deosebit de 15 % conform Ordinului I nr. 132/2004, anexa 1 D, Cap. 4, nota 3.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În baza art.23 din Legea nr.215/2001, Consiliul local este autoritatea deliberativă a administrației publice. Or, având această calitate, în sarcina consiliului local nu pot fi stabilite obligații de plată, eventualele pretenții bănești ale creditorilor putând fi valorificate numai în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială care este reprezentată în justiție prin primar.
Mai mult, deciziile de numire a reclamanților în funcțiile publice au fost emise de primar. Cum calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul afirmat de reclamant și cum în cauză interesul afirmat prin acțiune nu se poate realiza față de pârâtul Consiliul local, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului P N, instanța a constatat următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici care compun personalul Poliției Comunitare înființată la nivelul Municipiului P
Potrivit art.9 alin.2 din Legea nr.371/2004, funcționarilor publici din Poliția comunitară li se aplică reglementările prevăzute în statutul funcționarilor publici.
În consecință, drepturile salariale ale reclamanților sunt cele prevăzute în actele normative anuale de salarizare ale funcționarilor publici, aceste acte neprevăzând, așa cum a arătat pârâtul acordarea sporurilor invocate în acțiune.
Astfel, prin art.3 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională s-a prevăzut în favoarea cadrelor militare în activitate și militarilor angajați pe bază de contract dreptul la o soldă lunară compusă din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv. Această componentă a soldei lunare - indemnizația de dispozitiv - este prevăzută de actul normativ (art.13) ca fiind în cuantum de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor (care modifică și completează Ordinul nr.275/2002) s-a stabilit că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Însă, nu se poate aprecia că prin acest act se naște dreptul la indemnizația de dispozitiv și pentru personalul civil din instituțiile publice care nu au raporturi de subordonare cu autoritatea centrală care a emis actul.
Astfel, reclamanții - funcționari publici în cadrul Poliției Comunitare a Municipiului P N au atribuții specifice sarcinilor stabilite de autoritățile publice locale și, în consecință, au și drepturile salariale ce decurg din actele normative care privesc personalul bugetar sau cele emise de autoritățile publice cu care se află în raport de serviciu.
În consecință, dispozițiile din Ordinul nr.496/2003 trebuie interpretate în raport de conținutul pct.31.1 alin.1 care definește personalul civil, autoritatea emitentă (Ministerul Administrației și Internelor) neputând edicta norme care să privească personalul altei autorități, întrucât s-ar încălca dispozițiile prevăzute de Legea nr.24/2000 potrivit cărora ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, fiind necesar a se limita strict la cadrul stabilit de actele pe bază și în executarea cărora au fost emise.
În consecință, art.13 din Legea nr.138/1999 - în vigoare la data adoptării Ordinului nr.496/2003 exclude reclamanții din sfera categoriilor de personal salarizate potrivit acestei legi și Ordinul nr.496/2003 - pentru a se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, nu poate viza categoria de funcționari publici din care fac parte reclamanții.
Pentru aceleași considerente, reclamanților nu le sunt incidente nici dispozițiile emise de Ministerul Administrației și Internelor care prevăd acordarea unor sporuri (spor de condiții de pericol) în favoarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională.
Faptul că prin Legea nr.371/2004, s-au prevăzut anumite obligații în sarcina funcționarilor publici din cadrul Poliției Comunitare, nu se poate aprecia că fiecărei obligații îi este corespondent un spor salarial. Astfel, persoana numită într-o funcție publică exercită prerogativele de putere publică prin îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa prin lege, respectarea acestora fiind necesară pentru asigurarea unui serviciu public stabil profesionist, transparent eficient și imparțial în interesul cetățenilor.
Față de considerentele reținute, instanța constatat că acțiunea este nefondată, eventuală soluție de admitere a pretențiilor bănești reglementate de acte normative care nu vizează pe reclamanți venind în contradicție cu dispozițiile prevăzute prin Decizia nr.820/2008 pronunțată de Curtea Constituțională.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal reclamanta SINDICATUL POLIȚIȘTILOR COMUNITARI DIN prin președinte, G, -, G, -, -, Gh., Pertea, CuD.nu, escu, G, a și, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit a apreciat prima instanță că nu poate extinde drepturile și asupra agenților din cadrul Poliției comunitare, în condițiile în care reclamanții sunt funcționari publici și acționează în dispozitive de siguranță publică, fiin în permanență la dispoziția angajatorului.
Legal citat, intimatul primarul municipiului P N nu a fost reprezentat în fața instanței, prin întâmpinarea formulată solicitând respingerea recursului ca nefondat, având în vedere dispozițiile art. 9 alin. 2 din Legea 371/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției Comunitare.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reglementarea indemnizației de dispozitiv s-a realizat prin dispozițiile art. 3 din Legea 138/1999 ca o componentă a soldei lunare cuvenite inițial cadrelor militare și militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, al Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/05 iunie 2002 a fost dat în aplicarea dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, având în vedere prevederile Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, stabilind la pct. 9.1 că beneficiază de indemnizația de dispozitiv și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție "Al. " sau alte instituții militare de învățământ superior.
Prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28 iulie 2003 a fost modificat și completat Ordinul 275/2002. Astfel, după pct. 9.1 a fost introdus pct. 9.2 care statua dreptul la indemnizația de dispozitiv și în favoarea personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, prin personal civil înțelegându-se funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, potrivit pct. 31 din Ordinul 275/2002 modificat prin Ordinul 496/2003.
Limitele de aplicare a Ordinului 275/2002 cu modificările și completările aduse de Ordinul 496/2003 sunt circumscrise de categoriile de personal ce compuneau Ministerul Administrației și Internelor după reorganizarea reglementată de dispozițiile OUG63/2003 publicate în Monitorul Oficial al României nr. 462/28 iunie 2003, precum și de cele avute în vedere de dispozițiile Legii 138/1999 ca beneficiare a indemnizației de dispozitiv.
În acest context, prin dispozițiile art. 11 din OUG63/2003, anterioare Ordinului 496/2003, au fost reglementate instituțiile publice, organele de specialitate ale administrației publice centrale, structurile de ordine și siguranța publică din subordinea Ministerului și Internelor, în funcție de domeniile de activitate, respectiv administrație publică și ordine și siguranța publică.
Pe de altă parte, din perspectiva categoriilor de personal prin dispozițiile art. 16 din OUG63/2003, au fost reglementate componența Ministerului Administrației și Internelor ca fiind reprezentată de funcționarii publici, funcționari publici cu statut special - polițiști, cadre militare în activitate, personal contractual, militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract.
În acest cadru legislativ, rațiunea legiuitorului de a recunoaște dreptul la indemnizația de dispozitiv categoriilor avute în vedere de prevederile Legii 138/1999 a fost materializată prin aplicarea dispozițiilor din această materie și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice cu atribuții de ordine și siguranță publică, având în vedere că anumite structuri de ordine și siguranța publică au fost demilitarizate, personalul acestora dobândind statut de funcționar public, precum polițiștii (prin Legea 360/2002), polițiștii de frontieră (OUG 104/2001).
Deși au fost abrogate, dispozițiile arătate din OUG63/2003 sunt reluate de prevederile art. 13 din OG30/2007.
Având în vedere regulile de tehnică legislativă stabilite de dispozițiile art. 75, 76 ale Legii 24/2000, Ordinele 275/2002 și 496/2003 nu pot fi interpretate și aplicate decât în limitele cadrului stabilit de legile, hotărârile și ordonanțele Guvernului pe baza și în executarea cărora au fost admise.
În consecință de recunoașterea dreptului la indemnizația de dispozitiv beneficiază doar personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice în structurile de ordine și siguranță publică, avute în vedere de dispozițiile Legii 138/1999.
Mai mult decât atât, prin dispozițiile art. 11 al. l din OUG63/2003, în domeniul administrației publice în subordinea Ministerului Administrației și Internelor au fost stabilite anumite instituții și organe de specialitate ale administrației publice centrale, referitor la administrația publică din unitățile administrativ - teritoriale fiind incident principiul descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, consacrate de dispozițiile art. 120 - 123 din Constituția României, respectiv de prevederile art. 2 din Legea 215/2001 republicată cu completările și modificările ulterioare.
Cum reclamanții din prezenta cauză sunt polițiști comunitari, funcționari publici în subordinea Consiliului Local P N, autoritate administrației publice locale, aceștia nu se încadrează în categoriile vizate de dispozițiile art. 47 coroborate cu art. 1 din Legea 138/1999. Împrejurarea că aceștia desfășoară o activitate similară cu cea a categoriilor menționate anterior nu reprezintă un factor determinant și concludent în cauză, având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, arătate mai sus. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 9 alin.2 din Legea nr. 371/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Poliției Comunitare funcționarilor publici din Poliția Comunitară li se aplică reglementările prevăzute în Statutul funcționarilor publici, iar personalului contractual, reglementările din legislația muncii, reglementări speciale care exclud aplicarea acestei categorii a prevederilor Ordinelor nr. 275/2002 și 496/2003.
În ceea ce privește sporul de pericol solicitat, având în vedere că cererea a fot întemeiată pe dispozițiile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 132/2004, instanța constată că ordinul nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, iar recurenții-reclamanți au arătat, la solicitarea instanței, că nu sunt în măsură să depună ordinul invocat, acesta fiind abrogat, cererea de obligare a pârâtului la plata acestui spor fiind nefondată.
Referitor la sporul de armă solicitat instanța constată că acesta nu este reglementat de dispozițiile aplicabile funcționarilor publici prevăzute de art. 31 din legea nr. 188/1999. Faptul că prin dispozițiile art. 13, 14 lit. e din Legea nr. 371/2004 este reglementat dreptul să poarte și să folosească, în condițiile legii, numai în timpul serviciului armamentul și muniția, nu are semnificația stabilirii unui spor corespunzător. Reprezentând o componentă a exercițiului puterii legiuitoare, instanța nu poate substitui realizarea acestuia, recunoscând drepturi nereglementate, decât cu acceptarea consecinței de înfrângere a principiului constituțional al separației puterilor în stat, prevăzut de art. 1 al. 4 din Constituția României.
Cu privire la practica existentă la nivelul instanțelor judecătorești din țară, instanța constată, pe de o parte, că în sistemul judiciar român practica instanțelor nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, că prin Hotărârea Curții Europene drepturilor Omului - Secția a III- din 06 decembrie 2007, publicată în Monitorul oficial al României nr. 616/21 august 2008, în cauza Beian contra României, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ declarat de recurenții - reclamanți SINDICATUL POLIȚIȘTILOR COMUNITARI DIN - prin președinte și, G, G, GH., G, toți cu domiciliul ales la sediul sindicatului din P N, str. -. -, nr.1, -.5, Sc.C, Ap.46, județul N, împotriva sentinței civile nr. 218/CA din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâțiPRIMARUL MUNICIPIULUI PșiCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI P, ambele cu sediul în P N,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. a
Red.
tehnored. 5 ex.
04 dec. 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Lăcrămioara Moglan
