Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 102/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.102/CA
Ședința publică de la 23 martie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de reclamanții G MARI, - - toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei Comunei, împotriva sentinței civile nr. 2750 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenții -reclamanți reprezentanți de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.20/17.02.2009, lipsind intimații-pârâți Consiliul Local al Comunei și Primăria Comunei prin Primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Cu privire la stadiul procesual apărătorul recurenților arată că nu are alte cereri de formulat, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu disp. art. 150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, avocat susține concluzii de admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței civile nr. 2750/19.12.2008 a Tribunalului Tulcea și rejudecând a se dispune plata indemnizației de dispozitiv, reprezentând 25% din salariul de bază, pe perioada ultimilor trei ani, indexată cu indicele de inflație. Depune practică judiciară. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea, sub nr-, reclamanții G, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei și Primăria Comunei prin Primar, obligarea pârâților la plata sumelor de bani, reprezentând indemnizația de dispozitiv, pe perioada ultimilor 3 ani, calculați de la data introducerii cererii.
În motivarea cererii, reclamații au arătat că sunt funcționari publici în cadrul aparatului propriu al Consiliului Local al comunei, județul
În conformitate cu dispozițiile din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496 din 28.07.2003 care modifică și completează din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.275/2005, sunt beneficiarii indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază. Plata acestei indemnizații le-a fost refuzată reclamanților de către pârâți, fapt pentru care se adresează organelor de justiție care să oblige cei doi pârâți la plata indemnizației de dispozitiv pe perioada ultimilor trei ani calculați de la data introducerii cererii indexată cu indicele de inflație.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1 de introducere a art.9.2.și a art.3.1. de completare a art.47 din Legea nr.138/1999.
La data de 19 decembrie 2008, apărătorul reclamanților a depus cerere completatoare în sensul că solicită acordarea indemnizației de dispozitiv, prevăzută de Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496 din 28.07.2003, și pentru și, funcționari publici în cadrul aparatului propriu al Consiliului Local al comunei, omise la redactarea cererii inițiale.
Prin sentința civilă nr.2750/19.12.2008 Tribunalul Tulceaa respins ca nefondată acțiunea, reținând, în esență, că potrivit art.1 din Legea nr.138/1999 - "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit art.47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr.275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr.138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr.496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2, introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr.138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzut în art.1 din Legea nr.138/1999.
Personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că, ordinul invocat nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
- este așa reiese și din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr.215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
S-a reținut, de asemenea, că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru următoarele motive:
Potrivit pct.9.2 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a se face distincție între administrația publică și cea locală.
Conform acestui Ordin trebuie să beneficieze de indemnizația de dispozitiv de 25% calculată la salariul de bază nu numai personalul din prefecturi ci și personalul din aparatul propriu al consiliilor locale o interpretare diferită fiind în contradicție cu prevederile Constituției și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Analizând hotărârea atacată din prisma acestor critici Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Prin ordinul I nr.496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la anexa nr. 1 din Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate "Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".
Cele două acte administrative, respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003, emise de către Ministerul Administrației și Internelor, au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Astfel, Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de aceste prevederi exprese cuprinse în norma legală, reiese fără echivoc faptul că doar categoriile de persoane angajate la instituțiile publice limitativ enumerate în dispozițiile Legii nr. 138/1999 se pot bucura de beneficiul drepturilor arătate în respectiva lege.
În prezenta cauză recurenții reclamanți au calitatea de funcționari publici angajați în cadrul unei administrații publice locale, nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Chiar dacă, prin dispozițiile art. 9, pct.2 al Ordinului nr. 496/2003 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", Curtea reține că nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii nr. 138/1999 și către funcționarii publici din administrația locală, fără distincție.
Ceea ce trebuie înțeles prin interpretarea logică a actelor normative incidente în cauză, respectând criterii de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, este faptul că are vocație să beneficieze de indemnizația de dispozitiv și personalul civil din administrația publică, în condițiile în care are calitatea de salariat într-o instituție publică de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Prin ordinul I nr.496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la anexa nr. 1 din Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate "Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".
Cele două acte administrative, respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003, emise de către Ministerul Administrației și Internelor, au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Astfel, Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de aceste prevederi exprese cuprinse în norma legală, reiese fără echivoc faptul că doar categoriile de persoane angajate la instituțiile publice limitativ enumerate în dispozițiile Legii nr. 138/1999 se pot bucura de beneficiul drepturilor arătate în respectiva lege.
În prezenta cauză recurenții reclamanți au calitatea de funcționari publici angajați în cadrul unei administrații publice locale, nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Chiar dacă, prin dispozițiile art. 9, pct.2 al Ordinului nr. 496/2003 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", Curtea reține că nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii nr. 138/1999 și către funcționarii publici din administrația locală, fără distincție.
Ceea ce trebuie înțeles prin interpretarea logică a actelor normative incidente în cauză, respectând criterii de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, este faptul că are vocație să beneficieze de indemnizația de dispozitiv și personalul civil din administrația publică, în condițiile în care are calitatea de salariat într-o instituție publică de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Nu se poate reține că, în această modalitate de aplicare a normelor legale ce reglementează sporul de dispozitiv se creează o discriminare în rândul funcționarilor publici, deoarece legea nu trebuie să fie uniformă atunci când sunt condiții de muncă diferite, un alt specific de activitate și diferențe de competențe între diverse structuri ale administrației publice.
Concluzionând, se reține de către instanța de recurs că administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor iar primăria este o structură ce funcționează în cadrul autorității publice.
În acest caz refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI nr.96/2003, prevederile Legii nr.138/1999,adresându-se strict categoriei de personal prevăzut expres la art.1.
Față de considerentele expuse și de dispozițiile art.312 raportat la art. 304 pct.9 cod de procedură civilă Curtea apreciind că legală și temeinică hotărârea primei instanțe va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ de reclamanții G MARI, - - toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei Comunei, împotriva sentinței civile nr. 2750 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
27 martie 2009
jud.fond.
red.dec.jud
2ex/04.05.2009
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Adriana Gherasim, Kamelia Vlad
