Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 103/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 103/
Ședința publică din 19 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamanții și - în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamanți, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, adresa nr. 2020/05.05.2008, prin care Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Iat ransmis în copie înscrisurile solicitate de instanță.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanți, solicită respingerea excepției invocate de pârât, admiterea acțiunii și anularea actelor de sancționare disciplinară, precum, și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 2541/99 din 17 mai 2007, reclamanții și au solicitat, în contradictor cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea ordinelor nr. 186 și nr. 185 din 20 aprilie 2007, prin care au fost sancționați disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 20 % pe o perioadă de 3 luni, susținând că acestea au fost emise după împlinirea termenului legal de prescripție și că încheierea și derularea contractului nr. 7691/2 decembrie 2005, semnat cu Altfel respectă normele legale în materie.
Prin sentința civilă nr. 2273/CA/ din3 octombrie 2007, Tribunalul Iași și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de APEL IAȘI, unde pricina a fost înregistrată sub nr-.
Pârâtul, prin întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, motivat de îndeplinirea procedurii prealabile; solicitând respingerea acțiunii, pe motiv că operațiunea de contractare a 2.000 exemplare ale ziarului " " excedea competențelor instituției și că ea s-a efectuat atât cu încălcarea normelor legale referitoare la controlul financiar preventiv, cât și a celor referitoare la angajarea cheltuielilor instituțiilor publice. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că reclamantul exercită funcția de director executiv al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală I, iar funcția de director executiv adjunct, sarcinile lor de serviciu fiind cele consemnate în fișa postului nr. 1 și nr. 4 din 1 septembrie 2005, aflate la filele 104 - 111 dosar.
La data de 2 decembrie 2005, reclamanții, în calitatea lor de reprezentanți legali ai Direcției pentru Agricultură I, au semnat convenția denumită "contract de abonament și prestări servicii" cu "Altfel" I, ce a fost înregistrată sub nr.7691, având ca obiect, pe de o parte, "punere la dispoziția beneficiarului a unui număr de 1000 de exemplare din fiecare număr editat al ziarului " "și "publicarea în paginile " " a materialelor și altor articole puse la dispoziție de către beneficiar", iar pe altă parte "transmiterea materialelor și articolelor către prestator", în subsolul paginii 1 contractului fiind enumerate "servicii publicitare, activități de public relation, consultanță media și editare de cărți, reviste, broșuri".
Urmare sesizării Gărzii Financiare, Direcția de audit din cadrul Ministerului Agriculturii a inițiat o verificare ad-hoc la Direcția pentru Agricultură I, în perioada 13 - 16 iunie 2006, cu care ocazie s-a constatat că contractul încheiat de DA. I cu "Altfel" I, la data de 2 decembrie 2005, nu respectă regulile de conformitate referitoare la încheierea contractelor, lipsa vizei de control financiar preventiv (lipsa vizei compartimentului juridic, neînregistrarea la ambii parteneri contractuali, lipsa semnăturilor pe toate paginile contractului) că, dat fiind faptul că și beneficiarul și-a sumat obligația de a transmite materiale și alte articole în vederea editării, contractul trebuie atribuit urmând procedurile prevăzute de legislația referitoare la achizițiile publice, el fiind un contract de prestări servicii, că nu era atributul I de a asigura editarea și multiplicarea materialelor informative destinate producătorilor agricoli, că prestatorul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile asumate, că nu au fost prezentate documente contabile sau alte documente justificative care să ateste distribuția ziarelor către cei vizați și nici recepția acestora și că, cheltuiala totală de 7.426 lei nu a îndeplinit condițiile de legalitate și regularitate cerute.
Imediat după începerea misiunii de audit, I notifică pe "Altfel" I, la data de 14 iunie 2006, că "renunță unilateral la contract deoarece la data când expediem prezenta nu mai dispunem de fonduri aprobate la capitolul "cheltuieli materiale" art. bugetar 20.11 (cărți și publicații) " considerând contractul reziliat unilateral".
Raportul de audit nr. 50732/134 iulie 2006 a fost comunicat Direcției Buget - Finanțe din Ministerul Agriculturii, pe care l-a supus spre examinare ministerului agriculturii, prin adresa nr. 54 și, respectiv, nr. 55 din 21 iulie 2006 fiind sesizată comisia de disciplină din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
În finalul procedurii administrative, Comisia de disciplină a întocmit rapoartele nr. 54 și nr. 55 din 13 aprilie 2007, prin care a propus sancționarea disciplinară a funcționarilor publici și.
Pe baza raportului întocmit de Comisia de disciplină și a lucrărilor administrate în dosarele nr. 54/2006 și nr. 55/2006, inclusiv a procesului verbal de audiere a celor doi funcționari publici, din 28 august 2006, ministrul agriculturii a emis ordinele nr. 185 nr. 186 din 20 aprilie 2007, prin care a dispus sancționarea directorului executiv și, respectiv, a directorului executiv adjunct cu diminuarea drepturilor salariale cu 20 % pe o perioadă de 3 luni, pentru nerespectarea regulilor de conformitate referitoare la încheierea unui contract de prestări servicii, atribuirea contractului "Altfel" I fără respectarea legislației referitoare la achizițiile publice, inexistența unui document care să ateste necesitatea încheierii abonamentului, nerespectarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice.
Apreciind că măsura sancționări disciplinare nu era justificată, reclamanții au promovat prezenta acțiune în anulare, în condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Examinând cu prioritate, astfel cum dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă obligă, excepțiile ridicate de reclamanți și, respectiv, de către pârât, Curtea reține următoarele:
Sancțiunea aplicată reclamanților - diminuarea drepturilor salariale - în condițiile art. 77 din Legea nr. 188/1999, republicată, nu poate fi asimilată celei la care face referire art. 106 din același act normativ, pentru care se prevede în mod expres că anularea actului administrativ se poate cere "în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004", astfel că, raportat la conținutul art. 80 din Legea nr. 188/1999, Curtea consideră că "funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ " fără a mai fi nevoit să parcurgă vreo procedură prealabilă. atâta timp cât acțiunea în anulare este continuarea directă și nemijlocită a procedurii administrative desfășurate în fața Comisiei de disciplină, ale cărei propuneri au stat de altfel la baza emiterii actului administrativ contestat, procedura prealabilă fiind într-un asemenea caz de prisos, considerente pentru care excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, ridicată de pârât, urmează a fi respinsă, ca nefondată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului pârâtului de a aplica sancțiunea disciplinară, excepție invocată de reclamanți, Curtea constată că aceasta ignoră dispozițiile art. 77 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, republicată, în baza Legii nr. 251/2006, care stabilește, spre deosebire de vechea reglementare, că "sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire șa săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare".
Cum, în cauză, este necontestat faptul că actul considerat nelegal (contractul nr. 7691) s-a încheiat la data de 2 decembrie 2005 și că sesizarea comisiei de disciplină a avut loc la data de 21 iulie 2006, rezultă fără echivoc, că atât termenul de 2 ani socotit de la data semnării contractului litigios, cât și termenul de 1 an, socotit de la data sesizării Comisiei de disciplină, nu erau împlinite la data de 20 aprilie 2007, când au fost emise ordinele nr. 185 și nr. 186, prin care reclamanții au fost sancționați disciplinar, considerente pentru care și excepția tardivității, ridicată de reclamanți, urmează a fi respinsă ca nefondată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acțiunea reclamanților este nefondată, sens în care reține următoarele:
Este necontestat faptul că și au statut de funcționari publici, că aceștia exercită funcția de director executiv și, respectiv, de director executiv adjunct în cadrul Direcției pentru Agricultură a Județului I și că regimul lor juridic este guvernat de Legea nr. 188/1999.
Este, de asemenea, necontestat faptul că atribuțiile pe care cei doi funcționari publici le pot exercita sunt cele înscrise în fișa postului, de care ei au luat cunoștință sub semnătură și că în cuprinsul fișei nici unuia din posturi nu se regăsește cerința de a: "face cunoscută legislația în domeniu, precum și mecanismele de acordare a subvențiilor" și, respectiv, aceea de "mărire a rolului inginerului agronom în teritoriu precum și educarea țăranilor fermieri în ceea ce privește acordarea subvențiilor", astfel cum încearcă reclamanții să acrediteze prin răspunsurile date cu ocazia audierii lor în fața comisiei de disciplină, afirmații consemnate în procesul verbal încheiat la data de 28 august 2006.
În lipsa oricăror acte prealabile încheierii "contractului de abonament și prestări servicii din 2 decembrie 2005", Curtea nu poate trage o altă concluzie decât aceea la care a ajuns și auditorul ce a întocmit raportul înregistrat sub nr. 50732/13 iulie 2006, anume că și au fost singurii care s-au sesizat de "necesitatea" achiziționării a 2.000 de ziare lunar de la "Altfel" I și a decis în mod voluntar să plătească editorului ziarului valoarea abonamentului, care se ridica la suma de 1.000 lei/lunar, plus TVA.
Chiar dacă în bugetul aprobat pentru anul 2006 erau înscrise sume la capitolul "Cheltuieli materiale",articol bugetar 20.11 (cărți și publicații) aceste sume erau destinate exclusiv completării fondului documentar al direcției pentru Agricultură I și nicidecum "educării țăranilor fermieri" sau popularizării "legislației în domeniu, precum și mecanismele de acordare a subvențiilor, astfel precum afirmă reclamanții.
Reclamanții nu justifică nici de ce, obligați de nevoia" educării și "popularizării" au ales, din multitudinea de publicații cu profil și preocupări în domeniul agriculturii, tocmai pe cea editată de "Altfel" I, societate comercială înființată în aul 2002 având un capital social de numai 2.000.000 lei vechi, respectiv 200 RON.
Chiar dacă din procesul verbal încheiat la 28 august 2006, nu rezultă cu claritate care a fost sfera completă a colaborării dintre Direcția Agricolă I și Altfel I, reclamanții recunosc în mod implicit că au folosit serviciile editorului pentru a-și promova propriile lor materiale, astfel cum s-a convenit prin contractul nr. 7691 din 2 decembrie 2005.
Faptul că beneficiarul a uzat de dreptul de a transmite materiale și articole către prestator, pentru publicare, justifică pe deplin caracterizarea contractului ca fiind unul atât de "abonament", cât și unul de "prestări servicii", astfel precum în mod justificat a reținut și auditorul.
Chiar și în ipoteza în care această transmitere nu ar fi avut loc din punct de vedere juridic contractul a fost și rămâne ceea ce părțile au convenit și anume un contract de prestări servicii, a cărei finanțare nu se putea face din sumele înscrise la articolul bugetar 20.11.
Conform dispozițiilor nr.OUG 60/2001, în vigoare la data încheieri contractului Direcția pentru Agricultură I avea statut de autoritate contractantă și prin prisma acestui statut ea trebuia să-și asigure produsele, lucrările sau serviciile necesare desfășurării activității în condițiile legii, prin utilizarea uneia din procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică reglementată de actul normativ menționat, chiar dacă valoarea acestuia ar fi fost mai mică de 40.000 euro, directorul executiv și directorul executiv adjunct neputând dispune după propria lor apreciere și voință de fondurile publice.
Reclamanții nu numai că au acționat în mod voluntar și discreționar atunci când au încheiat contractul, dar nu au luat nici măsurile organizatorice care să permită oricărui organism sau persoană interesată verificarea modului în care au fost utilizate fondurile publice, necontestându-se faptul că la data verificării, ei nu au fost în măsură să producă dovezi cu privire la recepția publicațiilor, modul de distribuire a acestora și mai ales că ziarul ajuns la cei pe care ei susțin că au dorit că îi "educe" și să- familiarizeze cu "legislația în domeniu", maniera lor de lucru neavând nimic în comun nici cu Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice aprobate prin Ordinul nr. 1792/2002 al Ministerului finanțelor, și nici cu Legea nr. 82/1991.
Ca atare, constatând că reclamanții și-au asumat prerogative peste cele prevăzute în fișa postului, că ei au angajat patrimoniul instituției publice pe care o conduc cu ignorarea dispozițiilor legale ce reglementează atribuirea contractelor de achiziție publică și că pretinsa acțiune de "popularizare a legislației" și de "educare a țăranilor fermieri" nu poate justifica încălcarea competențelor și a legislației referitoare la funcționarea direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală, Curtea consideră că sancțiunea disciplinară aplicată reclamanților este justificată, ea fiind urmarea parcurgerii cu rigurozitate a procedurii consacrate de Legea nr. 188/1999.
Pe cale de consecință, constatând că actele administrative contestate au fost emise în baza și în aplicarea legii, Curtea în temeiul art. 18 din Legea nr. 188/1999, va respinge acțiunea reclamanților ca fiind nefondată, în totalitatea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile sesizării instanței, excepție ridicată de pârâtul Ministerul Agriculturii.
Respinge excepția prescripției dreptului pârâtului de a aplica sancțiunea disciplinară, excepție invocată de reclamanții și.
Respinge acțiunea în anulare introdusă de reclamanții și, cu reședința procesuală aleasă la sediul Cabinet Avocat, situat în I,- B, în contradictor cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, având sediul în B, B-dul - I, nr. 24, sector 3.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
28.05.2008
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc
