Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1030/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1030
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate de pârâții recurenți Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B,-, sector 3 și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cu sediul în B, Calea Națională nr. 81, jud. B, împotriva sentințeinr. 292 din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Văzând că și la a doua strigare a cauzei părțile lipsesc, instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursurile în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub-, la data de 04.12.2008 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare, perioada de 01.01.2004, până la data de 28.02.2005, precum și diferența la primele de concediu care decurge prin acordarea acestor drepturi sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective precum și dobânda legală prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 aferentă acestor sume.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Mai arată reclamantul că anterior introducerii acțiunii a solicitat pârâtei, B prin procedură prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă solicitarea a fost refuzată.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Bad epus întâmpinare la dosar solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Același punct de vedere rezultă și din întâmpinarea depusă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor care a invocat și excepția necompetenței materiale a instanței,apreciind că în soluționarea cauzei este competentă Curtea de Apel Suceava având în vedere dispozițiile art. 10 al.1 din legea 554/2004 coroborat cu art. 3 al. 1 Cod procedură civilă.
Prin sentința nr. 292 din 25 februarie 2009, Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Ministerul Agriculturii Pădurilor, și Dezvoltării Rurale și a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul .
Totodată a obligat pârâții să acorde reclamantului suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază,sporuri aferente perioadei efectiv lucrată de reclamată, - funcționar public, începând cu data de 01.01.2004 până la data de 28.02.2005, precum și diferența la primele de concediu ce decurge din acordarea acestor drepturi, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective și a respins cererea reclamantului privind plata dobânzii legale prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția de necompetență materială invocată de pârâtul, instanța a respins-o pentru următoarele considerente: reclamanta a chemat în judecată unitatea cu care a avut raport de serviciu, respectiv B,situație în care competența de soluționare a cauzei, conform art. 10 din Legea 554/2004 revine Tribunalului Botoșani.
Pe fondul cauzei, instanța reține că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, această componență a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Prin urmare, instanța a considerat că sporurile cerute prin acțiune sunt întemeiate începând cu data prevăzută expres prin art. 25 din Legea nr. 161/2003 - respectiv, 1.01.2004 - și până la data pronunțării hotărârii, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii, cum reclamantul a solicitat plata acestor drepturi începând cu data de 01.01.2004 - 28.02.2005 instanța a admis în parte cererea.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța a reținut că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Față de lipsa prevederii acestor sporuri prin nr.OG 6/2007 privind salarizarea funcționarului public pentru anul 2007, instanța a constatat că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a legii în vigoare, întrucât abrogarea trebuie realizată doar în condițiile prevăzute de art. 62 din Legea nr. 24/2000 - respectiv, printr-un act normativ de același nivel sau superior.
Referitor la solicitarea reclamantului privind plata dobânzii legale prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 9/2000, instanța a respins-o, întrucât această dobândă se aplică litigiilor comerciale, iar reclamantului pentru drepturile solicitate i s-a aplicat indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a arătat că legea nu prevede și plata diferențelor la primele de concediu ce derivă din aceste drepturi. Totodată mai arată că în buget nu au fost prevăzute credite bugetare cu această destinație.
În motivare, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a reiterat excepția necompetenței materiale a instanței. Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, cu motivarea că instanța de judecată nu poate să dispună acordarea acestor suplimente și respectiv obligarea angajatorului să le plătească funcționarului public, ci doar să-l oblige la plata acestor drepturi salariale, cu condiția să fi fost stabilite, de ordonantorul de credite, printr-un act administrativ, individual pentru fiecare funcționar în parte.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 29 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie leguitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr 188/1999.
Recursurile care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 3, 9, sunt întemeiate în sensul că, eronat, prima instanță a obligat recurenții și la plata diferențelor salariale ale primelor de concediu ce decurg din acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 188/1999 prima de concediu care se acordă funcționarilor publici este egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar salariul de bază nu include sporurile, conform art. 31 din același act normativ, astfel că, suma plătită cu titlu de primă de concediu nu este influențată de acordarea sporurilor ce fac obiectul acțiunii de față.
Pentru aceste considerente, recursul va fi admis conform art. 312 Cod procedură civilă.
Instanța constată că celelalte motive din recurs sunt nefondate.
În mod corect a reținut tribunalul că este competent să soluționeze cauza în primă instanță, atâta timp reclamanta s-a aflat în raport de serviciu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, fiind incidente prevederile art. 10 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța reține că potrivit art. 31 al. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin cerere.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și niciCurteanu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Admite recursurile declarate de pârâții recurenți Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B,-, sector 3 și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cu sediul în B, Calea Națională nr. 81, jud. B, împotriva sentințeinr. 292 din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Modifică, parțial sentința atacată, în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâților la plata diferențelor la primele de concediu, menținând celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. -
Tehnored.
Ex. 2/02.06.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Nastasi Dorina, Grosu Cristinel
