Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1043/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1043/
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu domiciliul în Târgu-M str.1 - 2..24.24 județul M, împotriva sentinței nr.354/20.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa recurentului-reclamant și al intimaților-pârâți Ministerul Administrației și Reformei Administrative și IPJ
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și insuficient timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei.
Instanța constată că din eroare a fost fixată taxa de timbru în sumă de 4,00 lei, sumă cu care a fost citat recurentul, astfel că instanța revine asupra taxei de timbru și constată că recursul este legal timbrat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 354 din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului M, ca prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la acordarea sporului de fidelitate aferent anului 2005. Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Potrivit art. 283 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Dreptul reclamantului s-a născut la data de 31 decembrie 2005 și a expirat la data de 31 decembrie 2008, iar acțiunea a fost introdusă la data de 24 martie 2009, astfel că, s-a considerat excepția prescripției ca fiind întemeiată și a fost admisă, iar acțiunea respinsă ca prescrisă.
Referitor la prima de vacanță, întrucât îndreptățirea la aceasta a fost recunoscută de legiuitor, reclamantul se poate adresa instanței, numai după ce demersul său va fi refuzat de instituția la care a lucrat.
În ceea ce privește sporul de 30%, s-a constatat că acesta s-a acordat acelor categorii de polițiști care au fost detașați la DNA. Din adeverința de la fila 20 dosar fond, nu reiese că reclamantul ar fi fost detașat la DNA.
Instanța de fond a avut în vedere decizia nr. 819/2008 a Curții Constituționale, atunci când a statuat că acest petit din acțiunea reclamantului apare ca neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune, soluționarea pe fond a acțiunii în sensul admiterii cererii și acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005.
Se arată că instanța de fond în mod greșit a stabilit că în termenul de prescripție începe să curgă începând cu anul 2005, întrucât pentru acest an, acordarea sporului de fidelitate a fost suspendată și prin urmare, termenul de prescripție a dreptului la acțiune începe să curgă cu 1 ian. 2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi salariale printre care se numără și sporul de fidelitate ce formează și critica adusă prin cererea de recurs, prima instanță reținând că în raport de dispozițiile art. 1 din decretul-lege nr. 167/1958 și art. 283 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 raportat la art. 117 din Legea nr. 188/1999, dreptul la acțiune este prescris.
Potrivit acestor dispoziții legale, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, acesta fiind de trei ani de la data nașterii dreptului. Dreptul reclamantului s-a născut la 31 decembrie 2005, având în vedere faptul că pe perioada anului 2005 acordarea acestui drept a fost suspendată, această perioadă nu se ia în calcul la stabilirea termenului de prescripție, astfel că termenul se împlinește la data de 31 decembrie 2008, însă acțiunea reclamantului a fost introdusă numai la data de 24 martie 2009.
Această perioadă a fost avută în vedere și de către prima instanță, atunci când a ajuns la concluzia că dreptul la acțiune este prescris, astfel că toate criticile reclamantului legat de data la care a început să curgă termenul de prescripție, data avută în vedere de către prima instanță sunt nefondate.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține hotărârea primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, cu domiciliul în Târgu-M str.1 - 2..24.24 județul M, împotriva sentinței nr.354 din 20 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
-28.12.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
