Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 105/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.105
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B,-, împotriva sentinței nr. 3822 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu, G,, toți cu domiciliul ales în B,-, Județul B și pârâtaDIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTĂRII RURALĂ A JUDEȚULUIcu sediul în B,-, Județul .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant personal și în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți, G, -, potrivit împuternicirii pe care o depune la dosar, lipsind intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului B și recurentul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltare Rurală.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant în nume propriu și pentru ceilalți intimați-reclamanți depune la dosar înscrisuri: notă de concluzii, împuternicire, tabel nominal cu funcționarii publici care îl împuternicesc pe să îi reprezinte în dosar, dispoziție bugetară din 18.12.2008, state de plată, sentința nr.155 din 7 februarie 2008 și pronunțată de Tribunalul Suceava, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile reprezentantului intimaților-reclamanți, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant arată că după data formulării recursului de către Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului B sumele au fost achitate, iar față de acest aspect, acțiunea a rămas fără obiect. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței, ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanții, G, -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului B solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligați pârâții să plătească acestora suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază pentru perioada 1.01.2004 până la plata efectivă, sume actualizate cu indicele de inflație, în conformitate cu art. 31 din Legea nr.188/1999, republicată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei DADR B, însă nu au beneficiat de un drept egal și imperativ dispus prin lege, și anume acela care să cuprindă suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare calculată la salariul de bază, drepturi ce sunt prevăzute de legea 188/1999, care în art. 31 prevede că funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, spor pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, până în prezent reclamanții nu au beneficiat de aceste elemente ce compun salariul unui funcționar public, întrucât aplicarea prevederilor legale a fost suspendată succesiv.
Prin întâmpinarea depusă de DADR B, s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât pentru perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG 92/2004 și prin OG 2/2006, iar suspendarea unui act normativ împiedică producerea de efecte juridice, până la încetarea cauzei de suspendare, dispozițiile art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 au fost suspendate prin legi succesive, fără întrerupere, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, până în prezent, acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, precum și cuantumul acestora nu sunt prevăzute de lege, nu sunt compatibile cu statutul și sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința 3822 (1280) din 30 octombrie 2008 prin care a admis acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pe pârâți în solidar la plata suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază și a suplimentului treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază pentru perioada 1.01.2004 până la plata efectivă, actualizată la zi cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța de fond că, în conformitate cu art. 31 lit.c și d din Legea 188/1999, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, cele două suplimente au fost acordate prin Legea nr.161/2003, intrată în vigoare la 21 aprilie 2003, însă plata lor a fost suspendată pentru perioada 23.11.2004-1.01.2007 prin OUG nr. 92/2004, însă, suspendarea exercițiului dreptului la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, atât vreme cât prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept, neputându-se considera că dreptul nu a existat pentru perioada în care exercițiul său a fost doar suspendat. A concluzionat Tribunalul Buzău, că dreptul reclamanților la sporurile salariale invocate constituie un drept de creanță poate fi considerat un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional la CEDO, potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică, în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului, astfel că, a obligat pârâtele la plata celor două suplimente în cuantum de câte 25% din salariul de bază.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că dreptul la sporurile invocate constituie drept de creanță al reclamanților funcționari publici, ce sunt salarizați în conformitate cu art. 31 din Legea 188/1999, OUG 92/2004, 2/2006, 6/2007, suspendarea unei dispoziții dintr-un act normativ împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, iar dispozițiile prevăzute de art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea privind statutul funcționarilor publici au fost suspendate prin legi succesive, fără întrerupere, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici, aceștia au statut legal și nu contractual, iar sporurile cuvenite nu pot fi decât cele prevăzute în legea ce le reglementează statutul, recurentul având obligația să respecte dispozițiile legale prin care s-a dispus suspendarea sporurilor salariale solicitate.
S-a mai susținut de recurentă că, în mod neîntemeiat, Tribunalul a reținut că există bază legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, instanța nu poate dispune acordarea și plata unor drepturi, decât dacă acestea au fost cuantificate de ordonatorul de credite printr-un act administrativ individual, pentru fiecare funcționar public în parte, cuantificarea fiind posibilă numai dacă există dispoziții date în aplicarea art. 29 lit.c și d din Legea 188/1999, atribuție ce revine legiuitorului sau, după caz, Guvernului, în prezent nu este reglementată modalitatea de calcul a acestor suplimente, iar o eventuală cuantificare de către instanță contravine dispozițiilor deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, neputându-se face analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu al căror cuantum era prevăzut expres de lege.
Prin notele de concluzii depuse la termenul din 26 ianuarie 2008, reclamanții intimați - funcționari publici au solicitat respingerea recursului promovat de arătând că, după declararea căii de atac, recurentul a efectuat plata voluntară a sumelor acordate de instanța de fond în data de 24 decembrie 2008, astfel că, acțiunea a rămas fără obiect, depunându-se la dosar statele individuale de plată pentru intimați, precum și dispoziția bugetară a din 18 decembrie 2008.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul intimatei-pârâte Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului B, salarizarea acestora fiind reglementată de Legea 188/1999 cu modificările ulterioare, art. 31 prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din sariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestora din urmă, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare fiind suspendată succesiv prin OUG 92/2004 pentru anii 2004-2005, OG 2/2006, pentru anul 2006, OG 6/2007 pentru anii 2007 și până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, astfel că, suspendarea acestor dispoziții legale împiedică producere de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, până în prezent, legiuitorul neprevăzând acordarea acestor suplimente și nici cuantumul lor.
În situația în care, aceste suplimente se acordă funcționarilor publici, încetând cauza de suspendare a dispozițiilor legale ce le reglementează, este necesar ca printr-un act normativ ulterior să se prevadă modalitatea în care să fie stabilite, respectiv cuantumul acestora, precum și categoriile de funcționari publici beneficiare, astfel de reglementări legale neexistând până în prezent, urmând a fi statuate prin Legea privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare, conform. 31 alin.3 din Legea funcționarului public.
În condițiile în care, în prezent, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare sunt suspendate prin actele normative succesive precizate mai sus, iar modalitatea de calcul a acestora nu este prevăzută de lege, Curtea constată că în mod greșit, Tribunalul Buzăua obligat cei doi pârâți la plata suplimentelor solicitate în cuantum de câtre 25% fiecare, creând, deci, norme de salarizare pe cale judecătorească, încălcând atribuțiile puterii legislative, precum și dispozițiile deciziilor Curții Constituționale nr. 818, 820/2008, potrivit căreia instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii pentru instanțele judecătorești, conform art.147 alin.4 din Constituția României.
De asemenea, în mod greșit Tribunalul Buzăua apreciat că reclamanții sunt titularii unui drept de creanță ce poate fi considerat bun, în sensul art. 1 din Protocolul Adițional la CEDO, în condițiile în care cele două suplimente nu sunt reglementate de Legea funcționarului public, în sensul de modalitate de calcul și categorii de funcționari publici beneficiare, în lipsa unor astfel de reglementări, dreptul nu este determinat, nici determinabil.
În ceea ce privește apărarea intimaților - reclamanți, potrivit căreia recurentul a efectuat plata voluntară a sumelor acordate de instanța de fond, recunoscând, astfel, drepturile din legea specială, Curtea constată că acțiunea reclamanților este de competența instanțelor de contencios administrativ, litigiul se soluționează potrivit procedurii speciale reglementată de Legea nr.554/2004 cu modificările ulterioare, hotărârea pronunțată este definitivă, pârâtele având obligația să execute dispozițiile din hotărâri, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, conform art. 24 din actul normativ indicat, această lege prevăzând și sancțiuni speciale în cazul neexecutării, astfel că, nu se poate concluziona că recurentul, prin efectuarea plății, a recunoscut dreptul funcționarilor publici de a beneficia de suplimentele prevăzute de art. 31 lit.c și d din Legea 188/1999, aceste suplimente trebuie reglementate prin act normativ, atât în ceea ce privește cuantum, categorii de funcționari beneficiare, acestea neputând fi lăsate la latitudinea angajatorului, o astfel de recunoaștere neavând nicio eficiență juridică.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, în mod greșit, Tribunalul Buzăua concluzionat că reclamanții, funcționari publici în cadrul DADR B sunt îndreptățiți să beneficieze de suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de câte 25% din salariul de bază, în condițiile în care aplicarea dispozițiilor legale, ce prevăd aceste suplimente, respectiv art. 31 lit.c și d sunt suspendate, iar Legea nr. 188/1999 sau alt act normativ ce reglementează salarizarea funcționarilor publici nu prevăd modalitățile concrete de cuantificare a acestor suplimente, este incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 pr.civilă, recursul este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1,2,3 pr.civilă să fie admis, iar pe fond acțiunea reclamanților va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtulMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALEcu sediul în B,-, împotriva sentinței nr. 3822 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu, G,, toți cu domiciliul ales în B,-, Județul B și pârâtaDIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTĂRII RURALĂ A JUDEȚULUIcu sediul în B,-, Județul .
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex.2.02.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
