Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1059/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1059/
Ședința publică din 03 noiembrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", cu sediul în B,-,.23, sector 2, împotriva sentinței nr. 408 din 09.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
In raport de actele existente la dosar instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 408/09.06.2009 a Tribunalului Mureș, în dos. nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești solicitate de reclamanții I pentru perioada 01.09.2002 - 21.09.2005.
A fost respinsă acțiunea reclamanților, împotriva pârâților,
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 22.09.2008 reclamanții, prin Sindicatul Național al Polițiștilor "Pro ", au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 01.09.2002 - 31.03.2006, actualizate cu indicele de inflație; obligarea la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor, calculate de la data când trebuia acordat sporul salarial de 30% și până la data achitării efective a sumelor cuvenite.
Prin întâmpinările formulate, pârâții fie au invocat excepții procedurale, așa cum s-a arătat mai sus, dar au și solicitat respingerea pe fond a acțiunii introductive de instanță.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de, motivând că în conformitate cu disp. Art. 5 lit. b din Legea nr. 218/2002, unitățile teritoriale, la una dintre ele funcționând și membrii de sindicat, se află în subordinea acestei pârâte, pârât care, împreună cu pârâtul H ordonează creditele salariale.
Pe fondul cauzei, instanța de fond reține că membrii de sindicat, în numele cărora reclamantul a formulat acțiunea, sunt funcționari publici în cadrul M, fiind desemnați ca organe de cercetare penală, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit art. 201 alin. 3 Cod procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004.
Funcționarii publici cu statut special detașați la structura Ministerului Public, primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002, spor pe care ceilalți funcționari, care îndeplinesc atribuții de organe de cercetare penală, nu îl primesc.
Prin aplicarea acestui spor doar polițiștilor ce funcționează, prin detașare, la, argumentează instanța de fond, nu a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, deoarece acordarea unor sporuri unor categorii speciale de polițiști, ca cei detașați la DNA, nu este motivată de necesitatea de a asigura incoruptibilitatea polițiștilor, ci de specificul muncii pe care aceștia din urmă îl desfășoară.
Conform practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond nu a decelat situații analoge și comparabile între situația reclamanților și polițiștii detașați la DNA (aceștia din urmă primind sporul solicitat prin acțiune de reclamanți).
În ce privește drepturile bănești raportate la perioada de dinainte de 21.09.2005, ținând cont de prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 lit. c din Codul muncii, instanța a constatat că aceste drepturi sunt prescrise extinctiv.
Față de această hotărâre au declarat, în termen, recurs Sindicatul Național al Polițiștilor "Pro " în numele reclamanților solicitând ca, prin admiterea recursului, să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată, reiterând argumentele invocate pe parcursul primului ciclu procesual.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Temeiul juridic al acțiunii introductive de instanță este fundamentat pe dispozițiile nr.OG 137/2000 rep. privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în sensul în care se invocă dispozițiile art. 2 din acest act normativ, precum și pretinsa existență a unei stări de discriminare prin salarizare diferită între aceleași categorii profesionale.
Așa cum a reținut și prima instanță, membrii de sindicat, în numele cărora a formulat acțiunea intimatul, sunt funcționari publici cu statut special, îndeplinind funcția specifică de polițiști ce au calitatea de organe de cercetare penală sau nu au această calitate, însă funcționează la nivelul IPJ M, fapt ce a generat competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, chiar dacă fundamentul juridic este cel al pretinsei existențe a unei stări de discriminare.
În esență, se reproșează faptul că pentru aceeași categorie profesională, polițiști ce au calitatea de organe de cercetare penală, cei care sunt detașați la o structură a Ministerului Public, respectiv la, primesc un spor salarial în condițiile legii speciale, iar cei care nu sunt detașați la această structură, deși aparțin aceleiași categorii profesionale, nu primesc acest drept salarial.
OG nr. 137/2000 rep. consacră două tipuri de discriminare, una directă (art. 2 alin.1 - ", prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice") și una indirectă (art. 2 alin. 3 - " Sunt discriminatorii, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare"). În raport cu circumscrierea celor două tipuri de discriminare, instanța este obligată a stabili dacă există discriminarea invocată de reclamanți.
În cazul de față, reclamanții - recurenți invocă de fapt discriminarea indirectă, astfel cum este ea circumscrisă de art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000 rep.
Astfel, instanța va analiza existența condițiilor indicate de acest text de lege, și anume: 1. existența unei deosebiri, excluderi, restricții sau preferințe; 2. existența unei prevederi, ori a unui criteriu sau practici neutre, care să ducă la dezavantajarea unei persoane; 3. aceste prevederi, criterii sau practici să nu fie justificat de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop să nu fie nici adecvate, nici necesare; 4. în fine, această situație să fi avut ca și scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, pentru eventuala reținere a existenței discriminării privind pe membrii de sindicat reprezentați de intimat.
În ce privește prima condiție, este evident că suntem în prezența unei deosebiri, a unei preferințe între polițiștii ce aparțin aceleiași categorii profesionale, atât membrii de sindicat reprezentați de intimat, cât și cei care sunt detașați la au calitatea de organe de cercetare penală, în acest sens fiind incidente dispozițiile art. 201 alin. 3 ("Ca organe de cercetare ale poliției judiciare funcționează lucrători specializați din Ministerul Administrației și Internelor, desemnați nominal de ministrul administrației și internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și își desfășoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Retragerea avizului conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce la încetarea calității de lucrător în cadrul poliției judiciare. Când legea specială prevede o procedură diferită de desemnare și funcționare a organelor de poliție judiciară, se aplică dispozițiile legii speciale.")
Totuși, acest text de lege face trimitere, în finalul său, la o procedură diferită de desemnare și funcționare a organelor de poliție judiciară.
Ca atare, instanța constată că însuși textul de bază, ce instituie existența acestei categorii profesionale a organelor de cercetare penală, respectiv textul procedural penal, impune o prevedere specială atunci când legiuitorul consideră necesar.
Astfel, prima lemă a celei de a doua condiții, existența unei prevederi neutre, este îndeplinită. Art. 10 din nr.OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție prevede modalitatea în care sunt numiți ofițerii de poliție care funcționează în cadrul Mai mult, acest text de lege prevede că aceste organe de cercetare penală nu sunt integrați în structura ierarhică, neputând primi ordine pe scară ierarhică. Activitatea lor se desfășoară exclusiv sub autoritatea procurorului șef al, putând efectua doar acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii
La fel se întâmplă și în cazul ofițerilor și agenților de poliție ce funcționează în cadrul, altă structură a Ministerului Public, în sensul în care aceștia nu pot efectua decât acele acte dispuse de procurorii, funcționând sub directa coordonare și control al acestor procurori (art. 9 alin. 1 și art. 27 din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica D.).
Și cea de a doua lemă, respectiv a existenței unei situații dezavantajoase, este îndeplinită pentru cea de a doua condiție, în sensul în care evident că ofițerii și agenții de poliție ce funcționează în cadrul au un spor salarial.
Rămâne de analizat dacă este îndeplinită cea de a treia condiție a discriminării indirecte, și anume dacă aceste prevederi justifică un scop legitim, iar dacă metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate, ori necesare.
Art. 3 al nr.OUG 43/2002 privind enumeră atribuțiile acestei structuri a Ministerului Public, în special ele fiind legate de efectuarea urmăririi penale în cazurile de corupție și de cele conexe infracțiunilor de corupție. Totodată, art. 2 al aceluiași act normativ prevede expres că, ca structură a Ministerului Public, " este independentă în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice, exercitându-și atribuțiile numai în temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia".
La fel prevede și Legea nr. 508/2004 privind, care statuează că această structură a Ministerului Public este specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism.
Așadar, în primul rând se observă că legiuitorul, în crearea celor două structuri de urmărire penală, a prevăzut un criteriu special de funcționare, legat de specializarea acestora în raport cu anumite infracțiuni. Mai mult, în cazul, legiuitorul a prevăzut și o independență expres funcțională a structurii în raport cu orice altă autoritate sau instituție publică.
Fără îndoială că legiuitorul a dat eficiență oportunității existenței unor astfel de structuri, oportunitate pe care instanța nu o poate pune în discuție.
În orice caz, ofițerii și agenții de poliție ce funcționează în cadrul nu au niciun raport de serviciu direct cu, așa cum au membrii de sindicat reprezentați Sindicat.
Având în vedere că ofițerii și agenții de poliție funcționează într-o structură specializată a Ministerului Public, că nu au niciun raport de subordonare din punct de vedere al exercitării efective a atribuțiilor procedural penale, în calitatea acestora de organe de cercetare penală, că potrivit legislației speciale modul de numire în aceste funcții este altul decât în cazul celorlalte organe de cercetare penală, dar mai ales că funcționează sub directul control și directa coordonare a procurorilor DNA, dar și pentru că existența este justificată de lupta împotriva corupției, ce presupune în mod evident o specializare aparte, scopul prevederii în cauză, a unui spor salarial pentru ofițerii și agenții de poliție ce funcționează în cadrul, este unul justificat, iar o diferență în raport cu ceilalți ofițeri și agenți de poliție ce au calitatea de organe de cercetare penală sau pur și simplu funcționează la IPJ M, se datorează tocmai unei situații speciale, care nici nu exclude, nici nu este una care să creeze o deosebire în sensul unuia din criteriile art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 rep.
Așadar, cea de a treia condiție, enumerată mai sus, nu este îndeplinită pentru constatarea unei discriminări indirecte. Dimpotrivă, sporul salarial pentru organele de cercetare penale care funcționează în cadrul are un scop legitim, iar mijlocul este unul adecvat, inclusiv cel legat de faptul că ofițerii și agenții de poliție cu statut asemănător, respectiv de organe de cercetare penală, care funcționează în cadrul nu primesc acest spor.
În fine, evident că această salarizare diferențiată, prin prisma celor arătate mai sus, nu aduc atingere drepturilor prevăzute de lege, aceasta din perspectiva celei de a patra condiții.
De altfel, sesizat cu astfel de pretinse discriminări, s-a pronunțat în mod repetat (deciziile 419/27.11.2007, 418/28.11.2007 și 164/11.03.2008 - 10 - 20 dos. recurs), decizii prin care se arată, în spiritul celor reținute în prezenta hotărâre și de instanța de recurs, că "principul egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai pentru identitate de situații. În speță, situația ofițerilor de poliție judiciară din structurile nu este identică cu situația polițiștilor detașați la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă din însăși atribuțiile specifice cazurilor anchetate. Existența nivelului diferit de salarizare nu este de natură să aducă atingere folosinței sau exercitării dreptului la un salariu egal pentru muncă egală"(decizia nr. 164/11.03.2008, 16 dos. recurs).
Pentru toate aceste argumente, instanța va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", cu sediul în B,-,. 23, sector 2, formulat împotriva sentinței nr. 408/09.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
7 exp./07.12.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
