Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1061/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1061/2009
Ședința publică din 19 Martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de către reclamanta și de către pârâtul PRIMARUL ORASULUI H, împotriva sentinței civile nr.2315/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Se constată că la data de 16 martie 2009 recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, iar la data de 18 martie s-au înregistrat concluzii formulate de apelantul-pârât Primarul orașului
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 12 martie 2009, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2315 din 5 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Primarul Orașului
S-a anulat Dispoziția nr. 65/15.02.2008 emisă de pârât, în toate cele trei variante.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția de director economic din Compartimentul buget - finanțe -contabilitate.
A fost obligat pârâtul la reintegrarea reclamantei pe acest post dacă nu a fost ocupat prin concurs.
S-a respins cererea de acordare a daunelor morale.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că are de lămurit două chestiuni: dacă dispoziția de mutare a sa intr-un alt post este legală și dacă raportul de muncă al reclamantei a încetat.
Dispoziția de mutare este nelegală pentru următoarele motive:
Potrivit art. 92 alin.2 lit. b din Legea 188/1999 privind statutul funcționarului public, exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea acestei funcții publice si care nu are în cazierul administrativ sancțiuni disciplinare neradiat. Dispoziția se ia pe o perioadă de maxim 6 luni într-un an calendaristic, cu obligația înștiințării înainte cu cel puțin 10 zile a ANAF.
In cauză nu a fost îndeplinită condiția înștiințării prealabile a ANAF după cum recunoaște însuși pârâtul prin întâmpinare (34). De asemenea, ANFP a comunicat faptul că nu a emis vreun aviz care să fi stat la baza dispoziției nr. 65/2008 emisă de Primarul orașului (87). Faptul că ulterior reclamanta ar fi formulat o cerere de încetare raporturilor de muncă este nerelevantă întrucât condiția anunțării ANAF trebuia îndeplinită anterior emiterii dispoziției contestate.
Totodată, s-a constatat că în privința reclamantei au fost emise trei dispoziții purtând același număr si dată, adică nr. 65/15.02.2008, cu același obiectiv, respectiv mutarea reclamantei din postul de conducere pe care-l ocupa intr-un alt post de conducere dintr-un alt compartiment, diferența dintre aceste trei dispoziții constituind-o motivarea în drept. Or, este evident că aceste trei dispoziții au fost succesive si nu concomitente însă nu se poate stabili ordinea lor cronologică. Modalitatea corectă ar fi fost emiterea ulterioară a unei dispoziții care să revoce dispoziția anterioară ori să o modifice; în orice caz, trebuia emisă o dispoziție cu un alt număr decât cea anterioară.
Mai mult, dispozițiile legale actuale nu permit mutarea temporară a unui funcționar public in cadrul altui compartiment al aceleiași autorități publice - ca modalitate de modificare a raportului său de serviciu - atât timp cât funcționarul public se află deja in cursul exercitării, cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere.
Din finalul întâmpinării depuse la dosar, tribunalul si-a format convingerea că mutarea reclamantei are ca motiv real dubii asupra corectitudinii cu care ea si- îndeplinit obligațiile de serviciu. Or, pentru acest lucru, ar fi trebuit declanșată procedura disciplinară, ceea ce nu s-a făcut în cauză.
Cât privește faptul că postul in care a fost mutată reclamanta ar exista sau nu, nu mai prezintă relevanță din moment ce s-a stabilit că dispoziția de mutare este nelegală. Oricum tribunalul constată grave neconcordanțe între înscrisurile depuse de către părți cu privire la anexa la HCL nr. 14/2008, deși toate provin de la pârâtă. De asemenea, nu mai prezintă relevanță faptul că reclamanta ar avea sau nu pregătirea necesară exercitării funcției in care a fost mutată.
Cu privire la încetarea raporturilor de muncă.
La dosar a fost depusă cererea înregistrată sub nr. 2717/11.03.2008 prin care reclamanta solicită "încetarea raportului de serviciu conform art. 97 alin. b din Legea 188/1999, începând cu data de 17.03.2008". Prin rezoluția pusă în aceeași zi de către primar, se menționează: "se aprobă cererea de încetare a raportului de serviciu începând cu data in care vor putea fi confirmate de către dumneavoastră următoarele situații privitor la: casa de asigurări de sănătate si șomaj, ținând cont că declarațiile sunt depuse la zi. In cazul in care refuzați colaborarea si clarificarea acestei situații privind datoriile si obligațiile către stat, vă faceți direct răspunzătoare si voi face toate demersurile ca aceste sume să fie recuperate de la dumneavoastră" (46, 47).
Față de modul de întocmire a cererii, tribunalul a constatat că reclamanta a solicitat încetarea raportului de serviciu prin acordul părților. Or, din răspunsul dat de primar, a rezultat că acesta nu și-a exprimat acordul cert cu privire la încetarea raportului de serviciu ci a solicitat în prealabil reglementarea unei situații de care ar fi fost răspunzătoare reclamanta. Mai mult, art.97 teza l din Legea 188/1999 impune, distinct de acest acord al părților si emiterea unui act administrativ în sensul încetării raportului de serviciu, care să aparțină primarului în speță. Nici cu privirea la acest act administrativ nu s-a făcut dovada existentei sale.
De asemenea, din întâmpinare a rezultat că după depunerea de către reclamanta a cererii nr. 1717/2008 ar fi încetat raporturile de muncă ale reclamantei: pârâtul arată că a fost acceptată demisia reclamantei sub condiția de a reglementa situația sesizată de CAS, respectiv neplata sumelor datorate cu titlu de contribuții la CAS si fondul de șomaj pentru angajați (34). Insă, motivul de drept al cererii reclamantei nu a fost nicidecum demisia acesteia conform art. 102 din Legea 188/1999, ci încetarea prin acordul părților.
Acestea sunt motivele pentru care tribunalul constată că raporturile de serviciu ale reclamantei nu au încetat. Ca urmare a anulării Dispoziției nr. 65/2008 care este nelegală, reclamantei urmează a i se plăti o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția din care a fost mutată, conform art. 78 alin. l din Codul Muncii, aplicabil ca drept comun în baza art. 177 din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 78 alin.2 din Codul Muncii, reclamanta urmează să fie reintegrată pe postul anterior, urmându-se a se tine seama de dispozițiile legale cu privire la perioada maximă pentru care poate fi ocupată temporar o astfel de funcție dar aceasta numai dacă între timp nu a fost ocupată această funcție prin concurs, căci scopul mutării temporare a unui funcționar public intr-o funcție de conducere este tocmai exercitarea acesteia până la ocuparea prin concurs.
Reclamanta a mai formulat si cerere de acordare de daune morale insă nu precizat cuantumul acestora si nici nu a justificat prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit ca urmare emiterii deciziei nelegale. Astfel că, potrivit art. 269 alin. l Codul Muncii, raportat la art. 998-999 cod civil această cerere se va respinge.
Reclamanta a făcut dovada plătii onorarului avocatului în cuantum de 500 lei dovedit cu chitanța de la fila 85, iar ca atare cererea de acordare a cheltuielilor de judecată i s-a admis potrivit art. 274 Cod Procedură Civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primarul orașului H, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței atacate prin respingerea acțiunii reclamantei, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că, hotărârea instanței este nefondată pentru următoarele considerente:
Dispoziția în cauză a fost emisă în mod greșit în cele trei variante la care face referire și instanța, deci anularea acesteia este îndreptățită.
Cât privește încunoștiințare a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici am declanșat procedura În acest sens, după cum am și arătat, însă în momentul în care reclamanta a depus cererea nr. 1717 din 11 martie 2008 prin care solicita încetarea raporturilor de serviciu cu Primăria, nu s-a mai pus problema anunțării Agenției, nemaiaflându-se în situația de a continua aceste demersuri. În această situație, nu a mai avut motive să finalizeze procedura specială cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Se putea considera totuși că nu au fost îndeplinite aspectele formale pentru a menține valabilitatea dispoziției menționate, însă s-a apreciat că în ceea ce privește obligarea la plata despăgubirii și la reintegrarea reclamantei pe postul vizat sentința Tribunalului Cluj este în mod vădit netemeinică și nelegală.
Este real că raportul de muncă dintre părți a încetat prin acord, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv art. 97 lit. b din Legea 188/1999. Era evident însă că reclamanta era obligată la depunerea situațiilor și la reglementarea tuturor aspectelor nerezolvate și care îi reveneau în acel moment ca obligație de serviciu, cu atât mai mult cu cât din cauza neregulilor existente în desfășurarea muncii a fost emisă dispoziția de mutare în alt compartiment.
Instanța în mod eronat a reținut că nu există nici un act administrativ care să facă dovada încetării raportului de serviciu. A depus în acest sens la dosarul cauzei Dispoziția Primarului nr. 243 din 21 martie 2008 prin care s-a aprobat încetarea raportului de serviciu, prin acordul părților. Prin urmare, de la acel moment între părți au fost reglementate raporturile juridice.
Din moment ce reclamanta a depus cererea nr. 1717/11 martie 2008 menționată, care a și fost acceptată, prin care a solicitat încetarea raportului de serviciu cu Primăria orașului H era necesar ca acest post să fie ocupat. După încetarea raporturilor de serviciu cu reclamanta, la care aceasta nu face deloc referire, a fost necesară scoaterea la concurs a postului, care îi aparținuse, atâta timp cât departamentul nu putea funcționa doar cu 2 persoane, rară studii superioare. Însă în momentul scoaterii la concurs a postului, reclamanta nu mai era angajata instituției, astfel că postul ocupat de ea devenise liber.
În prezent postul a fost ocupat prin concurs, astfel că, nu mai poate fi reîncadrată pe vechiul post, chiar instanța menționând în dispozitiv condiția ca postul să nu fie ocupat prin concurs. A urmat să depună înscrisuri în acest sens pentru dovedirea susținerilor noastre.
Mai mult, reclamanta a și fost încadrată la data de 20 martie 2008, conform Dispoziției nr. 73 Primarului com., pe postul de inspector de specialitate gradul, pentru o perioadă nedeterminată, în cadrul Primăriei comunei, astfel că, cu atât mai mult, nu a existat nici un fel de justificare pentru acordarea despăgubiri lor salariale solicitate. De aici rezultă că și reclamanta a apreciat la acel moment că raporturile sale de muncă cu Primăria orașului H au încetat, astfel că s-a considerat îndreptățită să activeze în cadrul unei alte instituții, deși dispoziția Primarului orașului Haf ost emisă ulterior.
În ceea ce privește sancționarea disciplinară a reclamantei, a depus de asemenea la dosarul cauzei dovada faptului că aceasta a și fost făcută prin diminuarea cu un procent de10%a drepturilor salariale ale numitei, prin retragerea salariului de merit acordat, astfel că nu poate fi vorba despre nedeclanșarea procedurii disciplinare așa cum în mod eronat reține din nou instanța de judecată. Pe de altă parte, reclamanta intimată a atacat dispoziția de sancționare în instanță, iar ulterior nu s-a mai prezentat pentru a și-o susține, fiind suspendată.
Prin urmare, instanța a dispus în mod incorect obligarea la despăgubirile solicitate de către reclamantă, iar reintegrarea reclamantei la fostul loc de muncă nu se impune în nici un caz.
Față de cele expuse, s-a apreciat ca nelegală hotărârea instanței, atât în privința modului de interpretare a încetării raporturilor juridice de muncă dintre părți, cât și sub aspectul despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și s-a solicitat admiterea recursului formulat, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva aceleași hotărâri a declarat recurs reclamanta - solicitând dmiterea recursului ca întemeiat, conform art.312, alin.1 pr. civ. modificarea in parte a sentinței atacate, in sensul înlăturării mențiunilor referitoare la admiterea cererii subsemnatei de reintegrare pe postul de unde a fost mutata nelegal, insa numai in situația in care postul nu a fost ocupat prin concurs intre timp, întrucât dat fiind faptul ca exista prezentul litigiu in legătură cu postul in discuție, nu putea fi organizat in condiții legale un concurs pentru acest post, tocmai datorita faptului ca era litigios; precum și obligarea paratului-intimat la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea recursului reclamanta arată că, în fapt, prin sentința atacata, a fost admisa in parte cererea de chemare in judecata formulata de către aceasta in sensul ca a fost anulata ca nelegala dispoziția nr.65/15.02.2008 emisa de către parat in toate cele 3 variante ale sale, a fost obligat paratul la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in funcția de director economic din Compartimentul Buget - finanțe contabilitate din cadrul Primăriei Orașului H, a fost obligat paratul sa dispună reintegrarea mea pe acest post daca nu a fost ocupat prin concurs, a fost respinsa cererea mea de obligare a paratului la acordarea de daune morale si a fost obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 RON.
Reclamanta consideră sentința atacata ca fiind nelegala si netemeinica in parte, in ceea ce privește admiterea petitului din acțiune referitor la reîncadrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei nelegale, in toate cele 3 variante ale sale, doar condiționata de faptul ca intre timp postul sa nu se fi ocupat prin concurs, întrucât apreciază ca un concurs in condiții de legalitate pentru ocuparea postului in cauza nu putea fi organizat având in vedere ca postul era in litigiu judecătoresc, pe de o parte, iar pe de alta parte, conform dispoziției nr.1817/27.07.2007 emisa de către Primarul Orașului H", începând cu data de 01.08.2007, d-na contabil va îndeplini atribuțiile de director economic pe o perioada determinata, pana la revenirea din concediu medical a d-nei ", or, in speța, d-na nu a revenit din concediu medical, așa încât sunt in vigoare dispozițiile din aceasta decizie in sensul ca subsemnata sunt îndreptățita sa ocup pe perioada determinata postul de director economic fără vreo condiționare de existenta vreunui concurs-evident nelegal-pretins organizat de către parat pentru acest post-a cărui existenta oricum nu a fost dovedita niciodată - motiv pentru care consider ca indiferent daca după promovarea prezentului litigiu pana in prezent paratul, prin ipoteza, ar fi organizat vreun concurs pentru acest post, aceasta situație nu îi este opozabilă, întrucât la data de 15.02.2008-DATA deciziei atacate in toate cele 3 variante, postul era liber, d-na era in concediu medical, si acesta este momentul pana la care, ca urmare a anularii deciziei atacate in toate cele 3 variante, sentința instanței de fond trebuia sa producă efecte, si nu doar raportat la situația faptica care ar exista ipotetic la data pronunțării sentinței Tribunalului Cluj.
Mai mult, pretinsa referire la condiționarea ocupării in continuare a postului in litigiu de către reclamantă de existenta vreunui concurs nu-mi este opozabila, întrucât daca ar fi existat posibilitatea legala de a fi organizat vreun concurs pentru postul in litigiu, evident ca reclamanta ar fi fost cea mai îndreptățita de a participa la acel concurs ipotetic si a ocupa aceasta funcție de conducere de director economic pe perioada nedeterminata, insa tocmai datorita prezentului litigiu, este evident ca un concurs in condiții de legalitate nu putea fi organizat si la un astfel de ipotetic concurs reclamanta nu ar fi putut participa având in vedere situația tensionata existenta tocmai datorita aflării pe rolul instanței de judecata a prezentului litigiu in care era in discuție tocmai postul litigios.
Oricum, la momentul emiterii dispoziției nr.1817/27.07.2007 de către paratul-intimat, prin care reclamanta eram mutata începând din data de 01.08.2007 din postul deținut anterior, pana la revenirea din concediu medical a numitei, reclamanta ocupa postul de contabil cu studii superioare in cadrul Primăriei Orașului H încă din anul 1995, post care era si in prezent vacant, întrucât aceasta nu a renunțat niciodată la acesta, așa încât revenirea ei pe acest post era condiționata de împlinirea perioadei determinate pentru care am fost mutata pe postul de director economic, perioada determinata care nu a încetat având in vedere ca d-na nu a revenit din concediul medical, așa încât reclamanta era pe deplin îndreptățită - ca urmare a anularii dispoziției nelegale nr.65/15.02.2008 in toate cele 3 variante ale sale, sa revină pe postul de director economic, indiferent de presupusa organizare sau nu a unui concurs nelegal pentru ocuparea postului in litigiu de către intimat in intervalul de timp cat prezentul litigiu era pe rolul Tribunalului Cluj începând cu data de 7 aprilie 2008.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de recurs fila 16, reclamanta solicită respingerea recursului ca fiind nefundat, în baza art.312 alin.1 pr.civ.; menținerea în totalitate ca temeinice și legale a dispozițiilor sentinței atacate, deoarece pârâtul arată că "dispoziția în cauză a fost emisă în mod greșit în cele trei variante la care face referire și instanța, deci anularea acesteia este îndreptățită". Adică chiar recurentul recunoaște nelegalitatea dispoziției intimatului atacată cu cererea introductivă de instanță, apreciind că în mod corect a dispus instanța de fond când a admis capătul de cerere al cererii reclamantei și a anulat dispoziția nr.65/15.02.2008 emisă de către intimatul-recurent în toate cele 3 variante ale sale. Consideră că în mod temeinic și legal instanța de fond a admis și celelalte capete de cerere cuprinse în acțiune, întrucât acestea erau subsecvente primului care viza anularea actului administrativ atacat, așa încât odată dispusă această anulare, în mod firesc trebuia "reparate toate neajunsurile și nedreptățile" făcute reclamantei ca urmare a emiterii actului nelegal și constatat nul pentru recuperarea integrală a prejudiciului suferit.
Prin întâmpinarea depusă de către pârâtul Primarul Orașului se arată că, în mod corect instanța a reținut că exercitarea temporară a unei funcții poate avea loc până la ocuparea funcției respective prin concurs, deoarece mutarea reclamantei într-o funcție de conducere a fost făcută până la revenirea din concediul medical a doamnei. Deoarece titulara postului a decedat a fost necesară organizarea unui concurs pentru ocuparea acestei funcții. În acest sens, a fost publicat anunțul pentru organizarea concursului de ocup are a postului vacant de contabil șef pentru data de 12 mai 2008. Astfel, a fost afișat anunțul pentru ocuparea acestui post, împreună cu condițiile de participare, bibliografia necesară în vederea examenului, precum și conținutul dosarului de înscriere la concurs. S-a publicat anunțul în ziar pentru a fi dat publicității acest concurs, iar prin dispoziția primarului s-au numit membri comisiei de organizare a concursului. La data de 12 mai 2008 s-au întocmit și procesele verbale aferente, respectiv cel care privea organizarea concursului și cel privind rezultatele acestuia. În urma concursului, postul a fost ocupat, de o persoană care a îndeplinit toate condițiile legale pentru a se afla încadrată pe acest post. De la data respectivă postul a fost ocupat de, iar prin contractul individual de muncă pe durată nedeterminată, înregistrat sub nr. 3327 din 4 iunie 2008 la ITM C s-a stabilit că începe activitatea din data de 12 iunie 2008. prin urmare, postul pe care a fost mutată temporar reclamanta a fost ocupat prin concurs și în prezent nu mai poate fi reîncadrată. De altfel, așa cum a recunoscut apărătorul reclamantei cu ocazia cuvântului în fond, aceasta este încadrată în muncă încă de la data de 20 martie 2008 pe postul de inspector de specialitate pe durată nedeterminată la Primăria..
Deoarece a deținut un post în temeiul unui contract încheiat pe durată determinată este clar că reclamanta nu poate să pretindă reîncadrarea în funcția de director economic și încheierea unui contract de muncă pe durată determinată. Este aberantă susținerea că în momentul în care i s-a încheiat contractul pe durată determinată nu a existat vreo condiționare de existența vreunui concurs. De altfel, am făcut dovada existenței concursului și a ocupării postului în mod legal de către o altă persoană prin înscrisurile pe care le anexăm prezentei întâmpinări.
Se susține că la momentul emiterii deciziei atacate postul era liber și că reîncadrarea sa ar trebui să se facă raportat la momentul încetării raporturilor de muncă între părți. În prezent este imposibilă reîncadrarea reclamantei pe durată determinată retroactiv până la data ocupării postului prin concurs, deoarece activitatea contabilă s-a desfășurat și nu mai poate efectua o muncă contabilă efectivă. Pe de altă parte, organizarea concursului a fost afișată, a fost publicată și i-a fost opozabilă reclamantei, dar la momentul respectiv aceasta avea deja încheiat un contract de muncă pe durată nedeterminată cu o altă instituție.
Chiar dacă a existat un litigiu între părți instituția nu își putea permite să lucreze fără un contabil șef pe toată durata procesului, pentru că este obligatorie desfășurarea legală a acesteia activități de maximă importanță din cadrul instituției de către o persoană calificată. Susținerea că este și în prezent vacant este făcută cu rea-credință, deoarece concursul a fost public și are cunoștință de tot ce se întâmplă în cadrul Primăriei orașului H, tot incorectă este și susținerea împrejurării că deoarece dna nu a revenit din concediul medical se consideră pe deplin îndreptățită să revină pe postul de director economic pentru că recurenta are cunoștință de faptul că dna a decedat, astfel că era oricum obligatorie organizarea unui concurs pentru ocuparea postului de contabil șef. În viziunea reclamantei se pare că nerevenirea dnei A i-ar deschide posibilitatea de ocupare a unui post pentru care deținea un contract pe durată determinată după bunul său plac.
La data de 16 martie 2009, reclamanta a înregistrat concluzii scrise prin care solicită, ca prin decizia civila pe care o va pronunța instanța, să dispună admiterea recursului declarat de către aceasta ca fiind întemeiat; respingerea recursului declarat de către recurentul-intimat Primarul Orașului H ca fiind nefondat, in baza art.312, alin. 1.pr.civ.; menținerea in totalitate ca temeinice si legala a dispozițiile sentinței atacate raportat la considerentele pentru care recurentul-intimat, atât in scris, cat si prin susținerile orele din fata instanței de judecata, a înțeles sa atace sentința instanței de fond; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acestor concluzii reclamanta susține că, în fapt, in ceea ce privește recursul declarat de către subsemnata recurenta, prin sentința atacata, a fost admisa in parte cererea de chemare in judecata formulata de către reclamantă, in sensul ca a fost anulata ca nelegala dispoziția nr.65/15.02.2008 emisa de către parat in toate cele 3 variante ale sale, a fost obligat paratul la plata către subsemnata a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in funcția de director economic din Compartimentul Buget-finante contabilitate din cadrul Primăriei Orașului H, a fost obligat paratul sa dispună reintegrarea mea pe acest post daca nu a fost ocupat prin concurs, a fost respinsa cererea mea de obligare a paratului la acordarea de daune morale si a fost obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 RON.
Reclamanta consideră sentința atacata ca fiind nelegala si netemeinica in parte, in ceea ce privește admiterea petitului din acțiune referitor la reîncadrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei nelegale, in toate cele 3 variante ale sale, doar condiționata de faptul ca intre timp postul sa nu se fi ocupat prin concurs, întrucât apreciază ca un concurs in condiții de legalitate pentru ocuparea postului in cauza nu putea fi organizat având in vedere ca postul era in litigiu judecătoresc, pe de o parte, iar pe de alta parte, conform dispoziției nr.1817 127.07.2007 emisa de către Primarul Orașului H, " începând cu data de 01.08.2007, d-na contabil va îndeplini atribuțiile de director economic pe o perioada determinata, până la revenirea din concediu medical a d-nei ", or, in speța, d-na nu a revenit din concediu medical, așa încât sunt in vigoare dispozițiile din aceasta decizie in sensul ca reclamanta era îndreptățită sa ocup pe perioada determinata postul de director economic fără vreo condiționare de existenta vreunui concurs-evident nelegal-pretins organizat de către parat pentru acest post-a cărui existenta oricum nu a fost dovedita niciodată - motiv pentru care consideră ca indiferent daca după promovarea prezentului litigiu pana in prezent paratul, prin ipoteza, ar fi organizat vreun concurs pentru acest post, aceasta situație nu îi este opozabila, întrucât la data de 15.02.2008-DATA deciziei atacate in toate cele 3 variante, postul era liber, d-na era in concediu medical, si acesta este momentul pana la care, ca urmare a anularii deciziei atacate in toate cele 3 variante, sentința instanței de fond trebuie sa producă efecte, si nu doar raportat la situația faptica care ar exista ipotetic la data pronunțării sentinței Tribunalului Cluj.
Mai mult, pretinsa referire la condiționarea ocupării in continuare a postului in litigiu de către sub semnata de existenta vreunui concurs nu-mi este opozabila, întrucât daca ar fi existat posibilitatea legala de a fi organizat vreun concurs pentru postul in litigiu, evident ca reclamanta ar fi fost cea mai îndreptățita de a participa la acel concurs ipotetic si a ocupa aceasta funcție de conducere de director economic pe perioada nedeterminata, insa tocmai datorita prezentului litigiu, este evident ca un concurs in condiții de legalitate nu putea fi organizat si la un astfel de ipotetic concurs subsemnata nu as fi putut participa având in vedere situația tensionata existenta tocmai datorita aflării pe rolul instanței de judecata a prezentului litigiu in care era in discuție tocmai postul litigios.
Oricum, la momentul emiterii dispoziției nr.1817/27.07.2007 de către paratul-intimat, prin care subsemnata eram mutata începând din data de O 1.08.2007 din postul deținut anterior, pana la revenirea din concediu medical a numitei, sub semnata ocupam postul de contabil cu studii superioare in cadrul Primăriei Orașului H încă din anul 1995, post care este si in prezent vacant, întrucât reclamanta nu a renunțat niciodată la acesta, așa încât revenirea ei pe acest post este condiționata de împlinirea perioadei determinate pentru care am fost mutata pe postul de director economic, perioada determinata care nu a încetat având in vedere ca d-na nu a revenit din concediul medical, așa încât subsemnata sunt pe deplin îndreptățită, ca urmare a anularii dispoziției nelegale nr.65/15.02.2008 in toate cele 3 variante ale sale, sa revin pe postul de director economic, indiferent de presupusa organizare sau nu a unui concurs nelegal pentru ocuparea postului in litigiu de către intimat in intervalul de timp cat prezentul litigiu era pe rolul Tribunalului Cluj începând cu data de 7 aprilie 2008.
În privința recursului declarat de către recurentul-intimat Primarul Orasului H, apare ca fiind nefondat si solicită respingerea ca si atare, având in vedere ca motivele invocate nu sunt de natura sa conducă la ideea netemeiniciei si nelegalității sentinței instanței de fond atacate cu prezentul recurs.
Astfel, prin la începutul motivării recursului sau, recurentul arata ca dispoziția in cauza a fost emisa in mod greșit in cele trei variante la care face referire si instanța, DECI ANULAREA ACESTEIA ESTE . Adică chiar recurentul recunoaște nelegalitatea dispoziției intimatului atacata cu cererea introductiva de instanța apreciind ca in mod corect a dispus instanța de fond când a admis capătul de cerere al cererii mele si a anulat dispoziția nr.65/15.02.2008 emisa de către intimatul-recurent in toate cele 3 variante ale sale.
Se consideră ca in mod temeinic si legal instanța de fond a admis si celelalte capete de cerere cuprinse in acțiune, întrucât acestea erau subsecvente primului care viza anularea actului administrativ atacat, așa încât odată dispusa aceasta anulare, in mod firesc trebuiau reparate toate neajunsurile si nedreptătile încercate de către subsemnat ca urmare a emiterii actului nelegal si constatat nul pentru recuperarea integrala a prejudiciului suferit.
La data de 18 martie 2009 Primarul Orașului H a înregistrat concluzii scrise (35-38) prin care solicită ca în temeiul probelor care s-au administrat în cauză să se admiterea recursului pârâtului formulat împotriva Sentinței civile nr-, pronunțată de către Tribunalul Cluj la 5 dec. 2008, în dosarul nr-; modificarea Sentinței civile nr. 2315/2008 din dosarul mai sus menționat, prin respingerea acțiunii reclamantei; respingerea recursului reclamantei; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea arată că, prin Sentința civilă nr. 2315/05.12.2008 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, s-a anulat Dispoziția nr. 65/15.02.2008, emisă de pârât, în toate cele trei variante. Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția de director economic din Compartimentul buget-finanțe-contabilitate. Instanța a mai obligat pârâtul la reintegrarea reclamantei pe acest post dacă nu a fost ocupat prin concurs și a respins cererea de acordare a daunelor morale, obligând totodată pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei. Motivarea instanței a fost aceea că dispoziția În cauză a fost emisă rară a fi . condiția . prealabile a ANAF și rară avizul ANFP, precum și faptul că raportul de muncă a încetat de fapt prin acordul părților și nu prin demisia reclamantei.
Este real că dispoziția în cauză a fost emisă în mod greșit în cele trei variante la care face referire și instanța, deci anularea acesteia este îndreptățită.
Cât privește încunoștiințarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a declanșat procedura în acest sens, după cum a și arătat, însă în momentul în care reclamanta a depus cererea nr. 1717 din 11 martie 2008 prin care solicita încetarea raporturilor de serviciu cu Primăria, nu s-a mai pus problema anunțării Agenției, nemaiaflându-ne în situația de a continua aceste demersuri. În această situație, nu a mai avut motive să finalizeze procedura specială cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Se poate considera totuși că nu au fost îndeplinite aspectele formale pentru a menține valabilitatea dispoziției menționate, însă apreciem că în ceea ce privește obligarea la plata despăgubirii și la reintegrarea reclamantei pe postul vizat sentința Tribunalului Cluj este În mod vădit netemeinică și nelegală.
Este real că raportul de muncă dintre părți a încetat prin acord, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv art. 97 lit. b din Legea nr.188/1999. Este evident însă că reclamanta era obligată la depunerea situațiilor și la reglementarea tuturor aspectelor nerezolvate și care îi reveneau în acel moment ca obligație de serviciu, cu atât mai mult cu cât din cauza neregulilor existente În desfășurarea muncii a fost emisă dispoziția de mutare în alt compartiment.
Instanța în mod eronat reține că nu există nici un act administrativ care să facă dovada . raportului de serviciu. Am depus în acest sens la dosarul cauzei Dispoziția Primarului nr. 243 din 21- martie 2008 prin care s-a aprobat încetarea raportului de serviciu, prin acordul părților. Prin urmare, de la acel moment între părți au fost reglementate raporturile juridice.
Din moment ce reclamanta a depus cererea nr. 1717/11 martie 2008 menționată, care a și fost acceptată, prin care a solicitat încetarea raportului de serviciu cu Primăria orașului H era necesar ca acest post să fie ocupat. După încetarea raporturilor de serviciu cu reclamanta, la care aceasta nu face deloc referire, a fost necesară scoaterea la concurs a postului, care îi aparținuse, atâta timp cât departamentul nu putea funcționa doar cu 2 persoane, rară studii superioare. Însă În momentul scoaterii la concurs a postului, reclamanta nu mai era angajata instituției, astfel că postul ocupat de ea devenise liber.
În prezent postul a fost ocupat prin concurs, astfel că, nu mai poate fi reîncadrată pe vechiul post, chiar instanța menționând în dispozitiv condiția ca postul să nu fie ocupat prin concurs. Urmează să depunem înscrisuri în acest sens pentru dovedirea susținerilor noastre.
Mai mult, reclamanta a și fost încadrată la data de 20 martie 2008, conform Dispoziției nr. 73 Primarului com., pe postul de inspector de specialitate gradul I, pentru o perioadă nedeterminată, în cadrul Primăriei comunei, astfel că, cu atât mai mult, nu există nici un fel de justificare pentru acordarea despăgubirilor salariale solicitate. De aici rezultă că și reclamanta a apreciat la acel moment că raporturile sale de muncă cu Primăria orașului H au încetat, astfel că s-a considerat îndreptățită să activeze în cadrul unei alte instituții, deși dispoziția Primarului orașului Haf ost emisă ulterior.
În ceea ce privește sancționarea disciplinară a reclamantei, a depus de asemenea la dosarul cauzei dovada faptului că aceasta a și fost făcută prin diminuarea cu un procent de 10% a drepturilor salariale ale numitei, prin retragerea salariului de merit acordat, astfel că nu poate fi vorba despre nedeclanșarea procedurii disciplinare așa cum în mod eronat reține din nou instanța de judecată. Pe de altă parte, reclamanta intimată a atacat dispoziția de sancționare în instanță, iar ulterior nu s-a mai prezentat pentru a și-o susține!fiind suspendată.
Prin urmare, instanța a dispus în mod incorect obligarea la despăgubirile solicitate de către reclamantă, iar reintegrarea reclamantei la fostul loc de muncă nu se impune în nici un caz.
În mod corect instanța a reținut că exercitarea temporară a unei funcții poate avea loc până la ocuparea funcției respective prin concurs, deoarece mutarea reclamantei într-o funcție de conducere a fost făcută până la revenirea din concediul medical a doamnei. Aceasta era bolnavă de carcinom scuamos col uterin stadiu 1 operat, iradiat, chimiotratat, astfel că perioada de concediu medical s-a prelungit, fiind necesară organizarea unui concurs pentru ocuparea postului. După cum se poate observa, reclamanta recurentă a ocupat postul pe durata maximă stabilită de art. 92 al. 2 lit. b din Legea 188/1999 privind statutul funcționarului public, respectiv de 6 luni într-un an calendaristic.
Concursul a fost organizat în luna mai 2008, deoarece instituția nu putea funcționa rară o persoană calificată în calitate de contabil șef. În acest sens, a fost publicat anunțul pentru organizarea concursului de ocupare a postului vacant de contabil șef pentru data de 12 mai 2008. Astfel, a fost afișat anunțul pentru ocuparea acestui post, împreună cu condițiile de participare, bibliografia necesară în vederea examenului, precum și conținutul dosarului de înscriere la concurs. S-a publicat anunțul în ziar pentru a fi dat publicității acest concurs, iar prin dispoziția primarului s-au numit membri comisiei de organizare a concursului. La data de 12 mai 2008 s-au întocmit și procesele verbale aferente, respectiv cel care privea organizarea concursului și cel privind rezultatele acestuia. În urma concursului, postul a fost ocupat, de o persoană care a îndeplinit toate condițiile legale pentru a se afla încadrată pe acest post. De la data respectivă postul a fost ocupat de, iar prin contractul individual de muncă pe durată nedeterminată, înregistrat sub nr. 3327 din 4 iunie 2008 la ITM C s-a stabilit că începe activitatea din data de 12 iunie 2008 prin urmare, postul pe care a fost mutată temporar reclamanta a fost ocupat prin concurs și în prezent nu mai poate fi reîncadrată. De altfel, așa cum a recunoscut apărătorul reclamantei cu ocazia cuvântului în fond, aceasta este încadrată în muncă încă de la data de 20 martie 2008 pe postul de inspector de specialitate pe durată nedetenninată la Primăria..
Deoarece a deținut un post în temeiul unui contract încheiat pe durată determinată este clar că reclamanta nu poate să pretindă reîncadrarea în funcția de director economic și încheierea unui contract de muncă pe durată determinată. Este aberantă susținerea că în momentul în care i s-a încheiat contractul pe durată determinată nu a existat vreo condiționare de existența vreunui concurs. De altfel, am făcut dovada existenței concursului și a ocupării postului în mod legal de către o altă persoană prin înscrisurile pe care le anexăm prezentei întâmpinări.
Se susține că la momentul emiterii deciziei atacate postul era liber și că reîncadrarea sa ar trebui să se facă raportat la momentul încetării raporturilor de muncă între părți. În prezent este imposibilă reîncadrarea reclamantei pe durată determinată retroactiv până la data ocupării postului prin concurs, deoarece activitatea contabilă s-a desfășurat de o persoană calificată și nu mai poate efectua o muncă contabilă efectivă. Pe de altă parte, organizarea concursului a fost afișată, a fost publicată și i-a fost opozabilă reclamantei, dar la momentul respectiv aceasta avea deja încheiat un contract de muncă pe durată nedeterminată cu o altă instituție, astfel că nu s-a înscris pentru a participa la concurs.
Chiar dacă a existat un litigiu între părți instituția nu își putea permite să lucreze fără un contabil șef pe toată durata procesului, pentru că este obligatorie desfășurarea legală a acesteia activități de maximă importanță din cadrul instituției de către o persoană calificată. Susținerea că este și în prezent vacant este făcută cu rea-credință, deoarece concursul a fost public și are cunoștință de tot ce se întâmplă în cadrul Primăriei orașului H, tot incorectă este și susținerea împrejurării că deoarece d-na nu a revenit din concediul medical se consideră pe deplin îndreptățită să revină pe postul de director economic pentru că recurenta are cunoștință de faptul că d-na a decedat, astfel că era oricum obligatorie organizarea unui concurs pentru ocuparea postului de contabil șef. În viziune a reclamantei se pare că nerevenirea d-nei A i-ar deschide posibilitatea de ocupare a unui post pentru care deținea un contract pe durată determinată după bunul său plac.
Față de cele expuse, se apreciază ca nelegală hotărârea instanței, atât în privința modului de interpretare a încetării raporturilor juridice de muncă dintre părți, cât și sub aspectul despăgubiri lor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și solicităm admiterea recursului formulat, precum și respingerea recursului reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate de părțile litigante și a limitelor în care a fost învestită instanța de recurs, Curtea constată următoarele:
1. Așa cum rezultă din manifestarea de voință a părților litigante expusă în cele două memorii de recurs cât și din expunerea expunerea considerentelor de fapt și de drept din conținutul recursurilor, Curtea trage concluzia că ambele recurente nu critică soluția primei instanțe cu referire la statuarea referitoare la anularea Dispoziției nr. 65/15.02.2008 emisă de pârât în toate cele trei variante. Așa fiind, pornind de la această constatare, Curtea trage concluzia că sub acest aspect sentința tribunalului este definitivă și irevocabilă și astfel a intrat în puterea de lucru judecat.
2. Recursul declarat de reclamantă este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Critica privind dispoziția instanței de fond vizând încadrarea acesteia condiționat de neocuparea postului prin concurs este fără fundament faptic și juridic.
Din probele dosarului Curtea trage concluzia că reclamanta recurentă are ca efect al anulării celor trei variante în care a fost emisă dispoziția nr. 65/2008 doar dreptul de a solicita plata despăgubirilor aferente neîncasării salariului cu accesoriile sale în perioada 18 februarie 2008 data de aplicare a deciziei anulate și data de 17 martie 2008 data la care acesteia îi încetează raportul de serviciu cu unitatea pârâtă.
Și este așa, deoarece ulterior emiterii dispoziției nr. 65/2008 la data de 11 martie 2008 reclamanta și-a manifestat expres voința de a înceta raportul de serviciu cu pârâtul indicând în acest sens dispozițiile art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Această manifestare de voință a fost făcută cunoscută pârâtului prin actul nr. 1717 din 11 martie 2008 ( 46 dos. fond).
Într-o primă etapă pârâtul a răspuns prin adresa nr. 1717/11.03.2008 prin care s-a declarat de acord cu încetarea raportului de serviciu dar condiționat de îndeplinirea de către reclamantă a unor cerințe expres prevăzute în actul precitat ( 47 dos. fond).
Ulterior însă prin dispoziția nr. 243 din 21.03.2008 pârâtul a aprobat încetarea raportului de serviciu începând cu data de 17.03.2008 ( 20 dos. recurs).
De altfel, prin Dispoziția nr. 73 din 20 martie 2008 emisă de primarul comunei ( 19) reclamanta este angajată pe perioadă nedeterminată în funcția de inspector de specialitate gradul I la Primăria comunei jud.
Curtea observă că niciuna dintre aceste dispoziții, ce a de încetare a raportului de serviciu cu Primăria Orașului H și cea de angajare la Primăria comunei nu a fost revocată ori contestată de reclamantă sau supusă controlului de legalitate pe căile procedurale prevăzute de lege.
Așa fiind, Curtea trage concluzia că la data de 17 martie 2008 raportul de serviciu al reclamantei cu Primăria orașului Haî ncetat definitiv.
Așa fiind, efectul anulării definitive și irevocabile a dispoziției nr. 65/2008 nu putea fi acela al reîncadrării efective a reclamantei pe postul ocupat anterior de vreme ce efectele anulării se produceau cel puțin după data de 23 ianuarie 2009 când hotărârea instanței de fond a rămas definitivă și irevocabilă în ceea ce privește anularea actului de mutare a reclamantei.
Trebuie notat că încetarea raporturilor de serviciu al reclamantei cu pârâtul s-a realizat în temeiul art. 97 alin. 1 lit.b) din Legea nr. 188/1999 adică prin acordul părților consemnat în scris. Acest acord s-a materializat pe de o parte în actul reclamantei din 11 martie 2008 înregistrat la pârâtă sub nr. 1717/11.03.2008 și actuldin 21.03.2008 materializat în dispoziția pârâtului sub nr. 243/2008 cu efecte începând de la data de 17.03.2008.
Așa fiind, ocuparea postului de contabil șef deținut anterior cu titlu provizoriu de către reclamantă în temeiul dispoziției nr. 1817/27.07.2007 emisă de pârât se putea realiza doar pe perioada cuprinsă între data de 18.02.2008, data emiterii dispoziției nr. 65/2008 anulată irevocabil și data de 17.03.2008 data încetării definitive a raportului de serviciu al reclamantei prin consensul ambelor părți.
Dacă reclamanta ar fi dorit ocuparea în continuare a postului de contabil șef în condițiile date în speță aceasta ar fi trebuit să participe la concursul organizat de pârât în acest scop, conform anunțului emis sub nr. 2883/08.05.2008 ( 21-22).
Reclamanta nu-și poate invoca propria sa conduită pentru a ocupa un post în administrația publică pe căi ocolite și cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în materie.
De aceea, Curtea constată că în principiu soluția Tribunalului cu privire la reintegrarea reclamantei pe postul ocupat temporar anterior actului nr. 65/2008 a fost corectă chiar condiționat de neocuparea postului la concurs dar având în vedere înscrisurile noi administrate în recurs și împrejurările de care instanța de recurs a luat la cunoștință pentru restabilirea adevărului, se impune a fi modificată sentința tribunalului dar nu în termenii și conform analizei și urmare a soluționării recursului declarat de recurentă ci a recursului declarat de pârât așa cum se va arăta ceva mai la vale.
Analiza circumstanțelor în care a avut loc concursul pentru ocuparea postului de contabil șef nu se poate face în substanță în această fază a litigiului, fără o cerere expresă în acest sens care prin premisă să fi fost deja rezolvată într-un ciclu procesual anterior și cu participarea directă și nemijlocită a persoanei care a câștigat concursul și ocupă în prezent postul respectiv în baza unei dispoziții care nu a fost probată că este nelegală.
Prin urmare, față de considerentele ce preced recursul reclamantei ce vizează modificarea sentinței în sensul înlăturării mențiunilor referitoare la admiterea cererii reclamantei de reintegrare pe postul de unde a fost mutată nelegal, cu condiția în care postul nu a fost ocupat prin concurs între timp, pe motiv că există prezentul litigiu în legătură cu postul în discuție, datorită faptului că era litigios, nu poate fi admis.
Este de notat că premisa de la care pleacă reclamanta este total falsă, postul respectiv nu mai era litigios, dacă este să admitem această sintagmă, începând cu data de 17 martie 2008 când definitiv a încetat raporturile de serviciu cu pârâta în armonie cu dispozițiile art. 97 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999.
De altfel, reclamanta este și de rea credință, deoarece demersul judiciar pentru a anula actul și a reocupa postul în discuție l-a intentat după data încetării voluntare a raportului de serviciu cu autoritatea pârâtă, respectiv la data de 01.04.2008 așa cum atestă data certă de înregistrare a acțiunii introductive. În acest sunt de evidenția și consecințele acestei conduite trasă din prevederile art. 108 alin. 4 corelat cu prevederile art. 128 alin. 1 și ale art. 723.pr.civ.
Așa fiind, Curtea urmează ca în temeiul art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 corelat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefundat recursul reclamantei recurente.
3. Cât privește recursul declarat de pârât, acesta se vădește a fi fondat în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Deși în recurs pârâtul solicită ca urmare a admiterii căii de atac și a rejudecării pricinii să fie respinsă integral acțiunea reclamantei, totuși din manifestarea de voință explicitată în motivarea recursului se poate trage concluzia fără teama de a greși că recurentul de fapt admite că actul materializat în dispoziția nr. 65/2008 anulat de instanța de fond este nelegal și ca o consecință achiesează la această soluție.
Acestea au fost considerentele pentru care instanța de recurs își va centra analiza plecând de la concluzia că sentința instanței de fond a rămas definitivă și irevocabilă în privința soluției date cu privire la anularea dispoziției nr. 65/2008.
În ceea ce privește restul soluțiilor date de instanța de fond, pe lângă considerentele deja expuse cu prilejul soluționării recursului reclamantei Curtea adaugă faptul că raportat la datele speței instanța de fond nu putea să mai dispună reintegrarea efectivă a reclamantei în funcția publică deținută anterior de aceasta.
Este real că potrivit dispozițiilor art. 106 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 a solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută, numai că deși este imperativ acest text de lege el va trebui interpretat și aplicat de așa manieră astfel încât să nu înfrângă voința părților.
Așa cum s-a arătat în precedent, voința concordantă a părților litigante a fost aceea ca începând cu data de 17 martie 2008 să fie încetat raportul de serviciu al reclamantei cu autoritatea publică pârâtă.
Din această perspectivă o reintegrare efectivă a acesteia pe postul avut anterior este irealizabilă atât faptic cât și juridic.
De aceea, pentru a da efectele corespunzătoare nulității actului de dispoziție nr. 65/2008, singura măsură legală și posibil de luat pentru a se restabili situația anterioară, având în vedere circumstanțele speței, era aceea a obligării pârâtului să-i plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi aferente funcției de director economic din compartimentul buget-finanțe -, contabilitate pe perioada în care aceasta a fost lipsită de exercitarea efectivă a acestei funcții publice, mai precis între data încetării raportului juridic de serviciu prin decizia anulată 18 februarie 2008 și data încetării efective a raportului juridic de serviciu prin consensul părților respectiv 17 martie 2008.
Așa fiind, Curtea urmează a admite recursul recurentului pârât conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și în rejudecare, în limitele analizate în precedent, în temeiul art. 106 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 corelat cu art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, va respinge cererea de reintegrare a reclamantei și, totodată, va obliga pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi aferente funcției de director economic din compartimentul buget - finanțe - contabilitate, pe perioada 18 februarie 2008 - 17 martie 2008.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Întrucât reclamanta intimată a fost găsită în culpă procesuală, fiind căzută în pretenții în urma admiterii recursului pârâtului, Curtea va face aplicația dispozițiilor art. 274.pr.civ. temei în baza căruia aceasta va fi obligată să plătească pârâtului recurent suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial ( 31).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul orașului H împotriva sentinței civile nr.2315/5 dec.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte și, rejudecând, respinge cererea de reintegrare a reclamantei și obligă pârâtul să-i plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi aferente funcției de director economic din compartimentul buget - finanțe - contabilitate, pe perioada 18 februarie 2008 - 17 martie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge recursul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
Obligă reclamanta-recurentă să-i achite pârâtului intimat suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
3 ex./03.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Lucia Brehar
