Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 107/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2829
SECȚIA contencios ADMINISTRIATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--6.11.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 107
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul recurent și pârâtul recurent Orașul O prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1297/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Primăria O prin Primar, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamantul recurent avocat, iar pentru pârâta recurentă și pârâta intimată consilier juridic,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate cereri instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, solicită respingerea recursului formulat de pârâta recurentă Orașul O prin Primar ca nefondat, cu cheltuieli de judecată și depune în dovedire chitanța nr. 79 din 8.12.208, în sumă de 700,00 lei.
Reprezentanta pârâtului recurent și al pârâtei intimate, solicită admiterea recursului formulată de Orașul O prin Primar și respingerea recursului declarat de reclamantul recurent, fără cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1297/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Primăria O prin Primar.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 16.699,48 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 15.12.2004 - 15.10.2007, actualizate cu indicele de inflație de la data de 15.12.2004 până la data plății efective și cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență, următoarele:
Prin dispoziția nr. 1662/15.11.2004 emisă de Primăria orașului O s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului începând cu data de 15.12.2004. Prin sentința civilă nr. 445/11.02.2005 a Tribunalului C-S, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 673/09.06.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA, s-a dispus anularea raportului de evaluare a perioadei de stagiu a reclamantului din data de 20.10.2004, precum și a dispoziției nr. 1662/15.11.2004 de încetare a raporturilor de serviciu cu pârâta. Astfel, s-a reținut că la întocmirea raportului de evaluare nu au fost respectate prevederile art. 2 alin. 2 lit. a, art. 3, art. 30, art. 32 și art. 36 din HG 1209/2003, motiv pentru care s-a dispus anularea acestui raport și în consecință și anularea dispoziției de încetare a raportului de serviciu al reclamantului.
Urmare a acestei hotărâri, reclamantul a fost reintegrat în funcția deținută anterior fiind emisă dispoziția nr. 6866/15.10.2007, fără a i se plăti însă drepturile salariale de care ar fi beneficiat pe perioada cât a fost eliberat din funcție. În consecință reclamantul a solicitat prin prezenta cerere de chemare în judecată restituirea acestor drepturi salariale, actualizate până la data plății efective.
În soluționarea acestor cereri, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 106 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în conformitate cu care, ulterior anulării actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, la cererea funcționarului public instanța a dispus reintegrarea acestuia în funcția deținută. De asemenea, conform aceleiași dispoziții legale funcționarul public are dreptul la "plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public".
Nu pot fi reținute susținerile pârâtei conform cărora pe perioada în care reclamantul avea dreptul la ajutorul de șomaj nu i se pot acorda drepturile salariale. Astfel, în cazul în care reclamantul ar fi solicitat și primit indemnizația de șomaj pe perioada cât a fost încetat raportul de serviciu, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă putea să-i solicite restituirea acestei sume după anularea dispoziției de încetare a raportului de serviciu, neavând nici un efect plata acestor sume asupra dreptului reclamantului de a i se plăti de către instituția angajatoare drepturile salariale. Mai mult, în cazul de față, chiar din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă ( adresa nr. 73/07.03.2008 emisă de AJOFM - Agenția O), a rezultat că reclamantul nu a solicitat și nu i s-a acordat ajutorul de șomaj în această perioadă.
De asemenea, sunt neîntemeiate și susținerile pârâtei conform cărora acțiunea reclamantului trebuie respinsă ca urmare a faptului că hotărârile judecătorești de anulare a dispoziției de încetare a raportului de serviciu nu prevăd reîncadrarea în funcție a reclamantului și plata drepturilor salariale. Astfel, instanța a reținut că aceste cereri nu au făcut obiectul acțiunii formulate de reclamant de anulare a acestei dispoziții, dar constituie o urmare firească a admiterii acestei acțiuni, astfel cum prevăd și disp. art. 106 din Legea 188/1999. De asemenea nu are relevanță faptul că, ulterior reintegrării în funcție, s-a întocmit un nou raport de evaluare în urma căruia s-a dispus din nou încetarea raportului de serviciu al reclamantului, atâta vreme cât prezenta acțiune are ca obiect drepturile salariale din perioada 15.12.2004 - 15.10.2007 și se întemeiază pe hotărârea instanței, de anulare a dispoziției nr. 1662/15.11.2004.
Față de prevederile legale menționate și având în vedere sentința civilă nr. 445/11.02.2005 a Tribunalului C-S, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 673/09.06.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale aferente perioadei 15.12.2004 - 15.10.2007, actualizate cu indicele de inflație de la data de 15.12.2004 până la data plății efective.
În ceea ce privește cuantumul acestor drepturi, instanța nu a luat în considerare suma de 3.200 lei reprezentând sporurile prevăzute în contractul colectiv de muncă nr. 4225/31.03.2006 și care au fost avute în vedere de expertul contabil la calcularea drepturilor salariale ale reclamantului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 12 al 1 din Legea nr. 160/1996, contractele colective de munca se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Dar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Acest text de lege trebuie analizat în corelare cu art. 1 din Legea nr. 130/1996, care prevede că acest contract colectiv de munca este convenția încheiată între patron sau organizația patronala, pe de o parte, și salariați, -, de cealaltă parte- și că în sensul prezentei legi, prin termenul de patron se înțelege persoana fizica și persoana juridică care angajează salariați prin-încheierea contractelor individuale de munca.
Calitatea de salariat o are, așa cum rezultă din dispozițiile Codului muncii (art. 10), persoana fizică ce încheie contractul individual de munca cu angajatorul - persoană fizică sau juridică. Or, funcționarii publici sunt persoanele numite, în condițiile legii, într-o funcție publică (art. 2 al 2 din Legea nr. 188/1999). Deși în cazul funcționarului public există un acord de voințe întrucât numirea unei persoane în calitatea de funcționar public se realizează numai cu consimțământul său, nu ne aflăm în prezența unui contract individual de muncă, în accepțiunea Codului muncii, ci a unui contract de drept public sau de drept administrativ, astfel cum a fost definit în doctrină, în cazul căruia libertatea contractuală a părților este suplinită de legiuitor.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 30 al 3 din Legea nr. 188/1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus enunțate, se desprinde concluzia că poate încheia contracte colective de muncă numai personalul angajat cu contract individual de muncă. Funcționarul public, neputând încheia contract individual de muncă prin care să își negocieze, printre altele, condițiile de salarizare, cu atât mai mult nu poate încheia nici contract colectiv de muncă, cu ocazia căruia ar putea eluda dispozițiile legale de salarizare. Drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt suportate de la bugetul de stat sau bugetele locale și se impune ca acestea să fie stabilite prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective.
Instanța a luat însă în calcul suma de 1.058 lei reprezentând primele de concediu cuvenite reclamantului pe perioada 15.12.2004 - 15.10.2007, având în vedere că acestea sunt prevăzute de art.34 al.2 din Legea 188/1999.
În consecință suma cuvenită reclamantului reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 15.12.2004 - 15.10.2007 este de 16.699,48 lei.
Totodată s-a avut în vedere că pârâta a căzut în pretenții, față de disp. art. 274 alin. 1 Cod proc. civ, și s-a admis cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată obligând pârâta la plata sumei de 2500 lei reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul și pârâtul Orașul
Reclamantul a solicitat modificarea în parte a sentinței și admiterea în totalitate a acțiunii și obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale pe perioada 15 decembrie 2004 - 15 octombrie 2007 respectiv 25.113,82 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se susține că sentința instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, ceea ce reprezintă motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 din Codul d e procedură civilă, Recurentul arată că în mod greșit prima instanță a considerat că nu i se cuvine sporul de vechime în sumă de 3200 lei, ceea ce încalcă dispozițiile art. 14 din nr.OUG 92/2004. De asemenea recurentul consideră că i se cuvine ci indicele de inflație actualizat la sumele solicitate și respectiv dobânda legală de 2.646,91 lei.
Pârâtul recurent a solicitat modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se susține, că în mod eronat instanța de fond a reținut că reclamantul, prin dispoziția nr. 6866/15.10.2007 a fost "reintegrat în funcția deținută anterior. Deși a învederat acest fapt, în mod expres prin întâmpinare instanța de fond a nesocotit susținerile sale, cu privire la reîncadrarea reclamantului.
În anul 2003 reclamantul a fost încadrat ca funcționar public debutant, clasa C, referent în Compartimentul Protecție Civilă iar prin Dispoziția nr. 6866/2007 a fost încadrat în funcția publică de execuție, referent, clasa III, grad debutant în Compartimentul Taxe și Impozite. Susținând că a fost reintegrat în funcția deținută anterior instanța de fond a făcut o gravă confuzie între Compartimentul Protecție Civilă și Compartimentul Taxe ȘI Impozite. Învederează că cele două compartimente sunt total distincte, având subordonări și atribuții diferite.
Acordarea "Necorespunzător" prin intermediul noului raport de evaluare întocmit în anul 2007 este urmarea faptului că reclamantul a recunoscut în scris neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu în perioada evaluată. Toate aceste aspecte sunt imputabile reclamantului.
Instanța de fond a reținut că pârâtul recurent nu a plătit reclamantului drepturile salariale de care ar fi beneficiat pe perioada cât a fost eliberat din funcție, fără a reține și faptul că nu a existat un titlu executoriu în acest sens.
Primarul orașului Oap us în executare dispozitivul sentinței civile nr. 445/2005 cu privire la anularea raportului de evaluare și întocmirea unui nou raport de evaluare, neputând acorda reclamantului cee3a ce nu a solicitat.
Apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, neținând seama de aspectul că reclamantul a fost eliberat din funcție din culpa sa, pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, aspecte atestate de instituții cu care ace4sta a colaborat în perioada în care a fost funcționar public. Instanțele judecătorești prin sentința civilă nr. 445/11.02.2005 și decizia civilă nr. 673/09.06.2005 nu au dispus reintegrarea în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale restante.
Pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 445/2005 a fost necesară reintegrarea reclamantului, neexistând o altă modalitate de întocmire a noului Raport de evaluare și acordare a noului calificativ.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs, și di oficiu conform art. 306 aliniatul 2 Cod procedură civilă rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să-i plătească suma de 16.699,48 lei, cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 15 decembrie 2004 - 15 octombrie 2007, actualizate cu indicele de inflație.
Prima instanță a avut în vedere la pronunțarea hotărârii dispozițiile legale prevăzute de art. 106 din Legea nr. 188/1999, privind statutul Funcționarilor Publici coroborate cu sentința civilă nr. 445 din 11 februarie 2005, Tribunalului C-S rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 673 din 9 iunie 2005, Curții de APEL TIMIȘOARA, potrivit cărora reclamantului are dreptul să primească drepturile salariale pe perioada 15 decembrie 2004 - 15 octombrie 2007, actualizate cu indicele de inflație.
La stabilirea cuantumului acestor drepturi salariale prim,a instanță a avut în vedere Raportul de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză și împrejurarea că reclamantul nu poate beneficia de suma de 3.200 lei care reprezintă sporurile prevăzute în contractul colectiv de muncă, care nu se pot negocia, fiind stabilite doar prin dispozițiile legale în vigoare, pentru funcționarii publici.
Rezultă din cele de mai sus, că prima instanță a stabilit corect drepturile salariale care se cuvin reclamantului și cuantumul acestora, conform expertizei contabile juridice efectuate în cauză, astfel încât se apreciază că motivele de recurs invocate de părți sunt neîntemeiate și urmează să fie înlăturate.
Pentru aceste considerente, instanța constată că recursurile declarate în cauză, sunt nefondate și va fi respinsă conform art. 312 punctul 1 din Codul d e procedură civilă, iar sentința va fi menținută ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și pârâtul Orașul O, împotriva sentinței civile nr. 1297 din 17 septembrie 2008,pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
-
Red./4.03.2009
Tehnodact /2 ex./4.03.2009
Prima instanță: Tribunalul C-S - Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Maria Cornelia
