Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1070/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1070
Ședința publică din28 mai 2009
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat dereclamanții,toți cu domiciliul ales la Primăria comunei D, județul S, împotrivasentinței nr.454 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cupârâta-intimată Primăria comunei D prin primar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, deși părțile lipsesc, observă că recurenții prin însăși declarația de recurs au solicitat a se da eficiență dispozițiilor art.242 din Codul d e procedură civilă, și, socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă, declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce formează obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava la data de 05.01.2009, reclamanții,au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei D prin primar, obligarea acesteia la acordarea tichetelor de masă sau la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă ce trebuiau acordate în temeiul Legii nr. 142/1998 începând cu luna ianuarie 2002 și în continuare, proporțional cu timpul de muncă lucrat, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței acordării tichetelor de masă și până la data efectuării plății.
În motivarea cererii lor reclamanții au arătat că, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.142/1998, "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar precum și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajatori". Alineatul 2 al aceluiași act normativ prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Faptul că Legea nr. 142/1998 nu prevede obligativitatea acordării tichetelor de masă nu înseamnă în mod automat că salariații nu au acest drept, iar stabilirea acestui drept doar pentru anumite categorii de salariați, determină o gravă și inexplicabilă discriminare din punct de vedere al dreptului de protecție socială între salariații din sectorul bugetar.
În drept, reclamanții au invocat art.1 și următoarele din Legea nr. 142/1998, Legea nr.193/2006, art.5 al.3 din Codul Muncii, art. 41 al.2, art. 53 din Constituția României, art. 14 din CEDO.
Pârâta, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Prinsentința civilă nr.454 din 12.03.2009, Tribunalul Suceavaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2002 - 5 ianuarie 2006, invocată din oficiu, respingând ca prescrisă acțiunea vizând acordarea tichetelor de masă pentru acest interval și a respins acțiunea, ca nefondată pentru perioada de la 6 ianuarie 2006 până la data pronunțării hotărârii și în continuare.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.1 coroborat cu art.3 și art.7 din Decretul nr.167/1998, dreptul la acțiune, având un caracter patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, de 3 ani, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune, ca urmare a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2002 - 05.01.2006, cu consecința respingerii acestui capăt de cerere ca prescris.
Instanța de fond a mai reținut că funcționarii publici au un statut special, reglementat de Legea nr. 188/1999, deoarece între ei și autoritatea publică angajatoare nu există un raport de muncă, ci un raport de serviciu. Această particularitate implică și faptul că funcționarii publici sunt remunerați în conformitate cu dispozițiile imperative ale legislației în vigoare, fără a avea posibilitatea de a negocia indemnizația și sporurile pe care le primesc.
-și consimțământul pentru numirea în funcțiile pe care le ocupă, funcționarii publici au acceptat să respecte obligațiile ce decurg din acest statut, precum și faptul că libertatea contractuală este în cazul lor suplinită de legiuitor, în majoritatea situațiilor.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului și d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
2 din același articol stipulează că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale,în condițiile legii.
Instanța de fond a mai arătat că în conformitate cu art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată, dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice. Or, prevederile Legii nr. 142/1998, invocate ca temei de drept prin cererea de chemare în judecată, nu li se aplică funcționarilor publici, care nu au calitatea de salariați, în accepțiunea art. 1 din acest act normativ.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr. XIV din 18 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 18 decembrie 2008. Admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă a statuat că dispozițiileart. 1alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda funcționarilor publici din cadrul instanțelor și parchetelor.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că printr-o greșită interpretare a legii, instanța de fond a considerat că nu au dreptul la tichetele de masă. Recurenta a arătat că în principal Legea nr. 142/1998 se referă și la bugetari, dreptul de a primi tichete de masă este valabil până la data publicării în a Deciziei nr. 14 a respectiv la 18.12.2008, cum de altfel constant în practica judiciară a instanțelor din S s-a consacrat acest punct de vedere prin hotărâri judecătorești definitive în care s-au admis acordarea tichetelor de masă și funcționarilor publici.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 1 al. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli.
Rezultă din cuprinsul dispozițiilor legale învederate că acordarea tichetelor de masă constituie doar o facultate pentru angajator și în plus de aceasta, se acordă doar sub condiția cuprinderii lor în buget.
Prin legea tichetelor de masă nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept.
Potrivit prevederilor legilor bugetului de stat pentru perioada 2004 - 2007, respectiv Legea nr. 507/2003 - art. 46 alin. 4; Legea nr. 511/2004- art. 40; Legea nr. 379/2005- art. 24; Legea nr. 487/2006 - art. 18, în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Nu există astfel o încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin convenții ori protocoale adiționale.
Nu orice diferență de tratament constituie o discriminare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat dereclamanții,toți cu domiciliul ales la Primăria comunei D, județul S,împotrivasentinței nr.454 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cupârâta-intimată Primăria comunei D prin primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./04.06.2009
jud.fond
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Sas Remus, Nechifor Veta
