Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1077/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1077/CA/2009
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, A, HG, A, împotriva sentinței nr. 255/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță avocat pentru recurenții reclamanți, în substituirea mandatarului ales - avocat, lipsind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: avocatul substituent depune la dosar împuternicirea avocațială a mandatarului ales și delegația de substituire a acestuia și declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul substituent, pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în consecință a se dispune modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ, ca fiind temeinică și legală.
Învederează instanței faptul că reclamanții recurenți au calitatea de funcționari publici, calitate în care beneficiază de un salariu lunar, care se compune din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Mai arată că deși dreptul funcționarului public la plata celor două categorii de suplimente a fost prevăzut prin dispozițiile legii cadru în materie, aplicarea acestora a fost suspendată, în mod succesiv până la data de 01.01.2007.
De asemenea avocata recurenților reclamanți apreciază că natura celor două sporuri este aceea de componente intrinseci ale salariului și nu de adaosuri.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr-, reclamanții, A, HG, A, au chemat în judecată pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- Obligarea pârâtei DGFP S la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului - în cuantum de 25% din salariul de bază, suplimentul treptei de salarizare - în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului, respectiv data de 01.01.2004 și până la data plății efective, calculate în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul instituției;
- Obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate.
În motivare se arată că reclamanții sunt funcționarii publici și în această calitate au dreptul, conform art. 31 alin. 1 lit. c și din Legea 188/1999 pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,fiecare în procent de 25% din salariul de bază.
De asemenea, se arată că suspendarea exercițiului dreptului prin legi succesive nu echivalează cu înlăturarea lui, iar existența sau inexistența resurselor financiare bugetare nu pot avea vreo influență asupra recunoașterii drepturilor salariale stabilite prin acte normative.
În ceea ce privește calitatea procesuală a pârâtului de ordinul 2 acesta este justificată prin responsabilitatea în pregătirea proiectelor legilor privind bugetul anual.
În drept, se invocă dispozițiile art.31 alin. 1 lit. c și din Legea 188/1999, Codul Muncii, Constituția României, CEDO.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare în nume propriu și pentru DGFP S prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât nu este posibilă negocierea individuală a sporurilor salariale și nici un act normativ nu prevede un procent corespunzător pentru suplimentele solicitate.
Prin sentința civilă nr. 255/C/2009 a Tribunalului Sibiu a fost respinsă acțiunea reclamanților ca nefondată, în considerente reținându-se că deși sporurile sunt prevăzute de lege acestea nu sunt cuantificate și nu sunt determinate criteriile obiective de acordare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, A, HG, A, care au solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii lor.
În motivarea recursului se susține că, în mod greșit, s-a reținut de către prima instanță că nu există temei legal pentru acordarea celor două sporuri, iar suplimentele solicitate sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, prin recunoașterea existenței sporurilor instanța nesubstituindu-se legiuitorului sau executivului.
În drept, art. 304 pct. 9,.pr.civ, CEDO.
Recursul este scutit de timbraj.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Verificând sentința atacată din prisma motivelor invocate, raportat și la dispozițiile art. 304 ind. 1.pr.civ. și la cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a identificat, interpretat și aplicat corect prevederile legale.
Astfel, conform art. 31 alin. 1 din Legea 188/1999 "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în munca;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin <LLNK 12004 92130 301 0 45>Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin <LLNK 12005 76 10 201 0 17>Legea nr. 76/2005 și prin <LLNK 12006 2130 301 0 31>Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin <LLNK 12006 417 10 201 0 18>Legea nr. 417/2006.
Dispozițiile legale invocate anterior nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la cele două suplimente, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia.
Suspendarea aplicării dispozițiilor legale care recunosc dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu echivalează cu stingerea acestui drept cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă reclamanților dreptul la aceste prime.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, s-a stabilit că: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamantul când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional al Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că, în speță, reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și, în concluzie, nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamanților astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
De asemenea, în cauza Ouzounis împotriva Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că o creanță nu poate constitui "bun" decât dacă este exigibilă, reclamanții nefiind titularii unui drept de creanță definitiv cât cauza este pendinte în fața instanțelor judecătorești.
Astfel, hotărârea primei instanțe nu i-a privat pe reclamanți de un bun ai cărui proprietari nu erau.
Întrucât alte cereri similare depuse de alți funcționari publici au fost respinse de instanțele interne, reclamanții nu au nici măcar o "speranță legitimă" de a obține recunoașterea creanței de care se prevalează.
Pentru considerentele expuse, curtea apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a legii și a probelor dosarului, nesubzistând nici unul din motivele de recurs invocate, astfel că recursul reclamanților recurenți se va respinge ca nefondat, în temeiul art.312 al 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, A, HG, A, împotriva sentinței nr. 255/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. / 8 ex./22.10.2009
Jud. fond
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, A, HG, A, împotriva sentinței nr. 255/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
Președinte:Mariana Claudia ClonțaJudecători:Mariana Claudia Clonța, Marieta Florea, Marius
