Obligația de a face. Decizia 1081/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1081/CA/2009
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Sibiu împotriva sentinței nr. 268/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în fața instanței mandatarul ales al intimatului reclamant, avocat G, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: mandatarul intimatului reclamant declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Alba, ca fiind temeinică și legală, în principal pentru motivele expuse în întâmpinare.
Învederează instanței faptul că Decizia nr. 12/2000 a Directorului Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Sibiu nu a fost executată, nu s-au făcut cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă, reclamantul fiind astfel frustrat de un drept patrimonial.
Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că pe rolul Tribunalului Sibius -a înregistrat sub nr. 954 din 19.03.2009 acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:
- obligarea pârâtului să- recunoască calitatea de consilier categoria A, clasa I, gradul 3 începând cu data de 31.07.2000, în baza Deciziei nr. 12 /2000, cu toate drepturile ce decurg din aceasta;
- obligarea pârâtului să-i rectifice carnetului de muncă,prin înscrierea calității de consilier categoria A,clasa I, gradul 3 cu toate modificările ce se impun asupra pozițiilor următoare, în ordine cronologică și cu salariu corespunzător, începând cu data de 31.07.2000,
- obligarea pârâtului să- plătească diferența de bani ce i se cuvine ca urmare a recunoașterii calității de consilier categoria A, clasa I, gradul 3.
Acțiunea a fost precizată în sensul că, reclamantul solicită și actualizarea sumei cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 12/2000 a Directorului Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Sibiu a fost numit în funcția de consilier, categoria A, clasa I, gradul 3 dobândind calitatea de funcționar public. Decizia nu a fost dusă la îndeplinire și nu a cunoscut faptul că nu i s-a înscris corespunzător această mențiune, decât mult mai târziu.
Reclamantul a mai arătat că în baza nr.HG 748/2007 au luat ființă douăsprezece Inspectorate regionale, ca entități cu personalitate juridică, dintre care și Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor Sibiu, grupând județele A, Sibiu, S-a adresat acestei autorități solicitând ducerea la îndeplinire a Deciziei nr. 12/2000, în temeiul dispozițiilor art. 7(1) din Legea nr. 554/2004, dar fără rezultat.
Prin sentința administrativă nr. 268 din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea reclamantului și drept urmare a fost obligat pârâtul să recunoască reclamantului calitatea de consilier categoria A, clasa I gradul 3 începând cu data de 31.07.2000, conform Deciziei nr. 12/2000, să rectifice corespunzător carnetul de muncă al reclamantului și să-i plătească acestuia drepturile salariale constând în diferența de bani ce i se cuvine ca urmare a recunoașterii calității de consilier categoria A, clasa I, gradul 3 pe perioada 19.03.2006 - 19.03.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 12/2000 emisă de Sibiu (fila 18) reclamantul a fost numit începând cu data de 31.07.2000 în funcția de consilier categoria A clasa I gradul 3. La acea dată reclamantul avea funcția de inspector de specialitate gradul II/1 (dosar fila 13) iar încadrarea în noua funcție s-a făcut prin echivalarea funcției avute anterior, în conformitate cu Anexa la.G nr. 82/2000 privind trecerea și asimilarea salariaților, în funcții publice. Cu toate că în conținutul deciziei se stipula aducerea ei la îndeplinire de îndată, acest lucru nu s-a realizat. Neînregistrarea acestei decizii în carnetul de muncă al reclamantului la data emiterii ei,cum ar fi fost legal, nu determină lipsa de efecte a acesteia.
Decizia nr. 12/2000 emisă de Sibiu este un act administrativ unilateral individual, care emană de la o autoritate publică, în vederea executării legii, respectiv a nr.HG 223/1995 și a Legii nr. 188/1999 și care a dat naștere la data respectivă, a unor drepturi în favoarea reclamantului.
Așa fiind, atâta timp cât actul administrativ nu a fost revocat de autoritatea emitentă și nu a fost anulat de instanța competentă, el a produs toate efectele în vederea cărora a fost emis și a intrat în circuitul civil.
Susținerea pârâtului în sensul că Decizia nr. 12/2000 a fost emisă de către fosta conducere, fără a avea o bază legală și un stat de funcții stabilit prin ordin al Președintelui este neîntemeiată, deoarece chiar din cuprinsul actului administrativ rezultă că acesta a fost emis în baza nr.HG 223/1995 și a Legii nr. 188/1999,iar dispozițiile HG nr. 776/2000 nu erau în vigoare la data emiterii actului.
Decizia nr.12/2000 a fost emisă la data de 31.08.2000 iar nr.HG 776 /2000 a fost adoptată la data de 7.09.2000 și publicată în nr. 458/18.09.2000.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul pentru Protecția Consumatorilor, solicitând casarea sentinței atacate și rejudecând în fond să se respingă acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată și nelegală.
În motivarea recursului se susține că Decizia nr. 12/2000, de numire în funcția de consilier a reclamantului, a fost emisă fără a avea o bază legală și un stat de funcții stabilit prin Ordinul Președintelui, singurul competent conform HG776/2000 de a stabili statele de funcții.
În drept se invocă dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecarea recursului în lipsă.
Prin întâmpinare reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului, apreciind hotărârea atacată drept temeinică și legală.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor de la dosar se constată că este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Prin decizia nr. 12/31.08.2000 emisă de pârâta recurentă s-a dispus ca începând cu data de 31.07.2000 reclamantul să fie numit în funcția de consilier categoria A, clasa I, gradul 3, dobândind prin aceasta calitatea de funcționar public.
Decizia în cauză constituie un act administrativ și nu a fost revocată sau retractată de emitent ori anulată de instanța judecătorească competentă, așa încât acesta a produs și produce efecte în continuare.
Actele administrative au caracter executoriu, iar ceea ce fundamentează această forță juridică a efectelor sale se bazează pe prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate, de care se bucură ele. Aceasta presupune că recurentul pârât era obligat a-i recunoaște efectele și a le da eficiență prin punerea ei în executare.
Criticile formulate de recurent sunt nerelevante cauzei, urmând a fi respinse în consecință.
Pretinsa nelegalitate a acestui act administrativ nu poate fi analizată în acest cadru procesual, unde nu s-a cerut și nu se discută legalitatea acestuia, ci numai executarea lui, privit ca act administrativ în vigoare ce se bucură, așa cum s-a arătat, de prezumția de legalitatea.
Pe de altă parte, invocarea nelegalității actului în cauză este similară cu invocarea propriei culpe de către organul administrativ, ori nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a beneficia de protecția unui drept ( nemo auditur propriam turpitudinem allegans ).
Indiferent câți conducători s-ar perinda pe la conducerea instituției pârâte, actele emise de aceștia sunt opozabile persoanei juridice însăși și trebuie executate de bună voie, într-un stat de drept.
Așa fiind, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, dispunându-se în mod just obligarea pârâtului la recunoașterea efectelor deciziei nr. 12/2000, motiv pentru care va fi menținută prin respingerea recursului.
Întrucât prin soluția preconizată se face dovada deplină a culpei procesuale a recurentului, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligat la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Sibiu împotriva sentinței nr. 268/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Obligă recurentul pârât să plătească reclamantului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. / 4 ex./ 21.10.2009
Jud. fond
Președinte:Mariana Claudia ClonțaJudecători:Mariana Claudia Clonța, Marieta Florea, Marius
