Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 108/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.108
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08 01 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER- - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, I, în contradictoriu cu pârâta CASA ASIGURĂRILOR DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, având ca obiect "litigiu funcționari publici".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns, I, prin avocat cu delegație la fila 136 dosar fond, lipsă fiind pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată prin întâmpinarea depusă de pârâtă.
Reclamanții, reprezentați de avocat solicită respingerea excepție, având în vedere că întreaga perioadă invocată de reclamanți nu se află sub incidența acestei sancțiuni procedurale. Termenul de prescripție al dreptului material la acțiune a început să curgă la data de 01.01.2004 și a fost suspendat până la 01.01.2007, când și-a reluat cursul; acțiunea a fost înregistrată la data de 30 03 2009.
Pe fond, învederează instanței că aplicarea art.31 din Legea nr.188/1999 a fost suspendată așa cum arată și pârâta prin întâmpinare, de către Curtea Constituțională prin Decizia nr.1348/22 10 2009. Există deja hotărâri judecătorești în cauze similare. Solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția prescrierii dreptului la acțiune și pe fond.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 30.03.2009, pe rolul Tribunalului București, reclamanții, -, și I au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, obligarea pârâtei la calcularea, acordarea și plata către ei, pe perioada în care sunte îndreptățiți, conform legii, începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii prin care va fi soluționat prezentul litigiu, a sumelor restante cu titlu de drepturi salariale cuvenite, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, la data plății efective, reprezentând:
- suplimentul postului, în cuantum de 25% din salariul de bază;
- suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești. Începând cu data de 01.01.2004 și până în prezent au beneficiat conform legii de drepturi salariale reprezentând salariu de bază, sporul de vechime, fără însă a le fi acordate și suplimentul postului (în cuantum de 25% din salariul de bază) și suplimentul corespunzător treptei de salarizare (în cuantum de 25% din salariul de bază).
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri privind asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, prin Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - Art. XIII prevede că Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, se modifică astfel potrivit punctului 21:
"21. Articolul 29 va avea următorul cuprins:
Art. 29
1. Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
salariul de bază;
sporul pentru vechime în muncă;
suplimentul postului;
suplimentul gradului
2. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
3. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționari publici".
Potrivit Art. XXV din Legea nr. 161/2003:
"Prevederile art. 22, art. 29 alin. 1, art. 494, art. 52-56, art. 744, precum și ale art. 83 alin. 4 referitoare la acordarea indemnizației de detașare, din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004".
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 251/2004, preluând modificările din Legea nr. 161/2003 în ceea ce privește art.29 alin. 1, reglementând următoarele:
1. Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
salariul de bază;
sporul pentru vechime în muncă;
suplimentul postului;
suplimentul gradului".
În prezent, prin Legea nr. 188/1999 republicată în Monitorul Oficial nr. 365/29.05.2007, s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare fiind prevăzute de art. 31, potrivit căruia:
"1. Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
salariul de bază;
sporul pentru vechime în muncă;
suplimentul postului;
suplimentul gradului."
Menționează că în perioada anilor 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea 417/2006.
Relevant este faptul că potrivit art. XIII din legea 251/2006 prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007.
În acest sens, reclamanții citează în continuare acest text de lege: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta Lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".
În concluzie, atât prin Legea nr. 188/1999, așa cum a fost modificată prin legea nr. 251/2006, cât și prin Legea nr. 188/1999, republicată și renumerotată, sunt îndreptățită la aceste sporuri, fără nici o condiționare.
Reclamanții solicită a se constata ca norma legală de suspendare a prevederilor art. 29 alin. 1 - devenit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, prin OUG nr. 92/2004 și art. 48 din OG nr. 2/2006 - este neconstituțională și nelegală din următoarele considerente:
- Prevederile art. 38 din Codul Muncii (Legea nr. 53/2003), ca și reglementare generală în materia raporturilor juridice de muncă, sunt imperative, statuând că:
Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate", salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament. Apreciem că dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare îi corespunde obligația corelativă a debitorului ce nu dorește și nu voiește să-și execute obligația în mod voluntar.
- Acest text trebuie coroborat cu prevederile art. 53 alin. 1 din Constituția României republicată:
"1. Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
2. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Reclamanții consideră că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu o eventuală excepție de neconstituționalitate a textelor de lege mai sus iterate deoarece, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cenzurarea legalității acestei suspendări revine instanței de fond, nu Curții Constituționale, întrucât normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței.
Din interpretarea sistematică și logică a textelor, rezultă că plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare nu se cuvine, întrucât nici executivul nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate, așa cum au fost reglementate prin Legea nr. 188/1999.
Astfel, dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă; ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituția României.
În altă ordine de idei, reclamanții doresc să arăte faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată,
"1. Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
salariul de bază;
sporul pentru vechime în muncă;
suplimentul postului;
suplimentul corespunzător treptei de salarizare,
2. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
3. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționari publici".
Așadar, funcționarii publici au un statut legal, care se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
Elementele specifice aceste structuri salariale sunt sporul de vechime, suplimentul postului și cel a treptei de salarizare, la care se pot adăuga prime și alte drepturi salariale, cu condiția ca acestea să fie prevăzute de lege.
Coroborând textele de lege mai sus menționate, consideră că cererea formulată este întemeiată, actele normative se completează și ni se aplică în calitatea noastră de funcționari publici în cadrul Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.
Situația dedusă judecății este similară cu dreptul unor categorii de salariați la prima de concediu, drept prevăzut de lege, iar apoi suspendat prin diferite acte normative.
Or, soluționând recursul în interesul legii în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că "suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însuși înlăturarea lui, cât timp, prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența."
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul său a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie lipsit de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege (în acest sens a se vedea Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite - Decizia nr. XXIII/12.12.2005, Decizia nr. XII/05.02.2007 și Decizia nr. LXXVII/05.11.2007).
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod Proc. Civ dezlegarea dată problemelor de drept soluționate prin recursul în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Este adevărat că temeiul de drept invocat în prezenta acțiune nu este identic cu cel avut în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție în deciziile invocate mai sus, însă considerăm că nu se poate face abstracție de considerentele hotărârilor menționate, câtă vreme chestiunea de drept pusă în discuție este de fapt identică și anume neacordarea unor drepturi salariale prevăzute de lege, care nu au fost nicicând abrogate, ci doar suspendate prin acte normative succesive pe perioada mai multor ani, iar apoi reintrate în vigoare de la data de 1 Ianuarie 2007, dar nerespectate până în prezent.
De asemenea, invocă faptul că pe perioada 2004-2006, fiind suspendat exercițiul dreptului, cursul prescripției a fost suspendat conform art. 12 și 15 din Decretul nr.167/1958 și ca atare pretențiile noastre având ca obiect plata drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2004 nu sunt prescrise, încadrându-se în termenul general de prescripție de 3 ani.
De asemenea doresc să sublinieze faptul că au îndeplinit și procedura prealabilă cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici; Legii nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici; Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare; Legii nr. 554/2004 privind Contenciosul Administrativ, cu modificările și completările ulterioare; Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și pe jurisprudența și practica judiciară în domeniu.
La 23.04.2009, pârâta a depus întâmpinare arătând că:
Față de perioada pentru care se solicită plata suplimentelor postului respectiv treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 (fost 29) alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, urmează să se constate că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris anterior datei de 23 noiembrie 2004.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat,dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din actul normativ sus menționat, termenul de prescripție este de 3 ani, astfel că, în situația de față, având în vedere data introducerii acțiunii de către reclamanți, dreptul acestora de a solicita achitarea unor eventuale sume reprezentând drepturi salariale, pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 23 noiembrie 2004, este prescris.
În urma modificării art. 29 din Legea nr. 18/1999, cele două suplimente au fost introduse prin art. 13 pct. 21 din Legea 161/2003, cu precizarea că aceste dispoziții intră în vigoare cu 1 ianuarie 2004.
Acordarea suplimentelor a fost suspendată succesiv, în acest sens, în intervalul 22 mai 2004 - 31 decembrie 2006 fiind elaborate și intrând în vigoare acte normative.
Întrucât prima suspendare a acordării acestor drepturi a intervenit prin Legea nr. 164/2004 de aprobare a nr.OUG 123/2003, intrată în vigoare la 22 mai 2004, care, la art. 7 face precizarea că după art. 50 se introduce art. 501cu următorul cuprins:,pentru anul 2004, aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea 188/1999, republicată, și ale art. 46 din Hotărârea Guvernului nr. 1.209/2003 se suspendă."
La data de 23 noiembrie 2004 este publicată în Of. nr. 1091 și intră în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, care în cuprinsul art. 44 stipulează faptul că,la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29, art. 32 alin. 2 și ale art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare".
Deoarece Legea nr. 164/2004 de aprobare a nr.OUG 123/2003, intrată în vigoare la data de 22 mai 2004 este de dată anterioară G nr. 92/2004, intră în vigoare la data de 23 noiembrie 2004. pentru perioada 1 Ianuarie 2004 - 23 noiembrie 2004, dreptul la acțiune este prescris.
II. În ceea ce privește solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație arată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 8 din UG. nr. 9/2000, cu modificările și completările aduse de Legea nr. 356/2002,.părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârziere în plata unor obligații bănești".
Or, în cauza dedusă judecății, pârâta nu numai că nu a stabilit, nici prin deciziile prin care reclamanții sunt numiți funcționari publici și nici prin alte acte, plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație, în caz de întârziere, dar nici nu poate fi pusă în întârziere, deoarece, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat instituției noastre, se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Rezultă deci, că nu există temei legal care să determine în sarcina instituției noastre obligația achitării sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și a suplimentului treptei de salarizare actualizate cu rata inflației.
Prin sentința civilă nr. 1772/11.05.2009, Tribunalul Bucureștia declinat competența soluționării cauzei la Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată,Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
În același articol, la alineatul 3 se prevede,Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Curtea apreciază că dreptul având ca obiect suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a născut deoarece:
- Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici nu a fost adoptată;
- Legea nr.188/1999 nu se prevede cuantumul în care se acordă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acesta urmând a fi stabilit prin legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Legea nr. 188/1999 stabilește doar o dispoziție de principiu în privința celor două suplimente, dar dreptul se va naște de-abia după ce se va stabili cuantumul celor două suplimente prin legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
De vreme ce nu putem vorbi de un drept câștigat, nu se poate aplica teoria drepturilor câștigate.
În lipsa unei legi speciale de salarizare, întreg articolul 31 al Legii nr. 188/1999 nu s-a putut aplica. Pentru a se putea acorda salariul funcționarilor publici, în fiecare an a fost emis un act normativ care stabilea nivelul salariilor. Astfel au fost emise Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționari1or publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, OG nr.6/2007 și OG nr.9/2008. În lipsa unei legi a salarizării, salariile funcționarilor publici au fost acordate după aceste acte normative, care nu prevăd și suplimentele solicitate de reclamanți, astfel încât drepturile acestora nu sunt născute.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În ce privește cuantumul drepturilor, legiuitorul nu a prevăzut criteriile de determinare nici în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, nici în legile anuale de stabilire a sistemului de salarizare a funcționarilor publici și nici măcar în cuprinsul unor acte normative cu caracter inferior, cum ar fi hotărârile de guvern.
Prin stabilirea cuantumului suplimentului postului și a suplimentului gradului, instanța ar încălca principiul separației puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. 4 din Constituția României. Pentru a fi posibilă calcularea acestor sume, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 29 alin. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective.
Pe de altă parte, potrivit deciziei nr. 20/21.09.2009, pronunțată de Secțiile unite ale Înaltei C de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nun se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În temeiul art. 329 alin. 3. proc civ. această soluție este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
Curtea va respinge excepția prescripției ca nefondată deoarece termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv de la 01.01.2007, când a încetat suspendarea acordării suplimentelor solicitate de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE:
Respinge excepția prescripției ca nefondată.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții, I, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, B-dul. - nr. 2, -.3,.6,. 60, Sector 3, în contradictoriu cu pârâta CASA ASIGURĂRILOR DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI cu sediul în B,-, Sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /11 ex./19.01.2010
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
