Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1085/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1085/
Ședința publică din 04 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâtul MIRA, cu sediul în B, P-ța - nr.2. sector 1 și chematul în garanție MEF prin DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței nr.264/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, recursul MIRA fiind timbrat cu 2 lei(15 dosar), recursul MEF-DGFP M fiind scutit de plata taxei de timbru.
Văzând actele și lucrările dosarului, precum și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.264/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a respins excepția invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin DGFP M, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul - Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", B, pentru membrii săi de sindicat în număr de 199 persoane nominalizate în tabelul nominal depus la fila 2-5 dosar care face parte din sentință, în contradictoriu cu pârâții, Inspectoratul de Poliție Jud. M și Ministerul Internelor și Reformei Administrative și în consecință: au fost obligați pârâții în solidar, la plata drepturilor salariale reprezentând spor de fidelitate pe perioada 01.01.2005- 31.12.2005, către fiecare polițist, membru de sindicat reprezentat de reclamant, proporțional cu timpul lucrat de fiecare și în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, sumele astfel cuvenite se vor actualiza cu indicii de inflație, la data plății, s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și reformei Administrative, a fost bligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce în bugetul, sumele necesare plății acestor drepturi salariale, ără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
-cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF invocată prin întâmpinare constată că această excepție este nefondată și urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, deoarece, chematul în garanție nu este parte procesuală în litigiu, însă participarea sa la proces se justifică prin competențele pe care Legea nr.500/2002 i le atribuie la întocmirea și executarea bugetului de stat și, din acest motiv, hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă;
-cu privire la fondul cauzei, instanța constată că acțiunea este întemeiată și urmează să fie admisă, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 6 din OG nr. 38/2003, polițiștii reprezentați de reclamant au dreptul la spor de fidelitate ". de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin ordin al ministerului d e interne". Din rațiuni bugetare acest drept acordat reclamanților a fost suspendat pentru anul 2005, prin art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004.
Deci, acest drept nu a fost abrogat ci, doar acordarea lui a fost suspendai urmând ca la expirarea perioadei de suspendare să se acorde retroactiv, altfel norma legală ar fi golită de conținut.
Pentru aceste considerente instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții în solidar la plata sumelor reprezentând spor de fidelitate cuvenit reclamanții reprezentați de sindicat, proporțional cu timpul lucrat de fiecare cu perioada 01.01. - 31.12.2005 și în condițiile stabilite prin ordinul ministerului d e interne.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul MIRA și chematul în garanție MEF - DGFP
Pârâtul MIRA prin cererea de recurs a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii formulate de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro, susținând în primul rând faptul că prima instanță nu a verificat natura raporturilor de muncă dintre instituție și cei în numele cărora s-a solicitat acordarea sporului de fidelitate, precizând că reclamanții, și fac parte din categoria personalului civil contractual, iar OUG nr.24/2000 nu instituie sporul de fidelitate și pentru această categorie de personal. Se mai susține că prima instanță a acordat sporul de fidelitate fără să țină seama de condițiile și criteriile prevăzute de OUG nr.38/2003, nefiind verificate condițiile în care aceștia își desfășoară activitatea, care a fost timpul afectat desfășurării activității pentru care ar fi îndreptățiți la acordarea sporului solicitat și nici dacă sunt îndeplinite celelalte criterii de acordare a sporului.
DGFP M prin cererea de recurs formulată solicită modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul MIRA, susținând că între instituția chemată în garanție și celelalte părți din proces nu există nici un raport juridic, astfel ca temeiul acțiunii principale să constituie suportul de drept sau de fapt al chemării în judecată a MEF. Se arată în continuare că în doctrină și în practica judiciară s-a statuat că cererea de chemare în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personale patrimoniale și nici în litigiile de muncă întrucât raporturile de muncă există între instituția angajatoare, alta decât MEF și angajații acesteia. Se mai susține că prima instanță a ignorat dispozițiile Legii nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, care la art.1 stipulează expres faptul că "creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă".
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele disp.art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea recurată prima instanță a acordat sporul de fidelitate către fiecare polițist membru de sindicat pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 31 2005 fără să fie administrată vreo probă din care să rezulte natura raporturilor de muncă dintre membrii de sindicat înscriși în lista depusă de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro (2 - 5), cu toate că pentru o parte dintre aceștia prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul MIRA a susținut că nu au calitatea de funcționari publici, că între ei și instituția pârâtă există raporturi de muncă bazate pe un contract de muncă. Este vorba despre angajații, și.
Chiar dacă prin întâmpinarea depusă la dosar a fost contestată numai calitatea de funcționari publici a acestor angajați, instanța pentru a pronunța hotărârea recurată era obligată să administreze probe privind pe fiecare membru de sindicat înscris în listă, probe din care să rezulte natura raporturilor existente între ei și pârâtul MIRA, în ce măsură aceștia erau legal îndreptățiți la acordarea sporului de fidelitate în cuantumul maxim solicitat, îndeplinirea condițiilor și a cerințelor legale pentru fiecare dintre cei înscriși în listă, la acordarea cuantumului sporului de fidelitate având în vedere faptul că acest cuantum urma să fie stabilit printr-un ordin al instituției angajatoare raportat la atribuțiile fiecărui funcționar, condițiile și timpul de muncă afectat îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
Din considerentele hotărârii pronunțate rezultă că instanța și-a însușit pur și simplu susținerile reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro din acțiunea dedusă judecății, fără să verifice temeinicia acestor susțineri contrar dispozițiilor art.1169 civ. potrivit cărora "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească" și art.129 alin.5 pr.civ. potrivit cărora "judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc"
Această modalitate de soluționare a cauzei echivalează cu o necercetare a fondului astfel că instanța de control în baza disp.art.312 alin.1 și 5.pr.civ. va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare urmând ca instanța în rejudecare să suplimenteze probatoriul în cauză pe aspectele arătate și în sensul menționat pentru a determina cu claritate și fără echivoc conform art.129 alin.5 pr.civ. situația de fapt și prevederile legale aplicabile.
Totodată cu ocazia rejudecării vor fi examinate și celelalte apărări formulate de chemata în garanție față de excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de disp.art.60 și urm. pr.civ. și față de OG nr.22/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de MIRA, cu sediul în B, P-ța - nr.2. sector 1 și MEF prin DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței nr.264/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Casează hotărârea și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
20.01.2009
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
