Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1088/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--25.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1088
Ședința publică din 22 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice prin T, împotriva sentinței civile nr.541/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâtul intimat Consiliul județean T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de ață constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.541/16.06.2008, Tribunalul Timișa acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților CONSILIUL JUDEȚEAN și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - prin DGFP T, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE B, invocată de DGFP T, a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de Consiliul Județean T, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Consiliul Județean T, a obligat pârâții la plata către reclamantă a primei de concediu aferentă anului 2003, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății, de către Consiliul Județean
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâții prin întâmpinare au invocat mai multe excepții și anume excepția lipsei calității procesuale pasive pentru pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și excepția prematurității introducerii cererii, întrucât în conformitate cu art. 7 din 5554/ă procedura prealabilă sau recursul grațios.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP invocată de DGFP prin întâmpinări, instanța nu a contestat faptul că neavând calitatea de ordonator principal de credite, nu pot fi obligate la plata despăgubirilor bănești către reclamantă și ca atare dispoziția de plată instituită ca efect al admiterii acțiunii față de pârâtul Consiliul Județean T, nu le vizează direct, dar această calitate nu le exonerează de obligația alocării către bugetul pârâtei 1 a sumelor pretinse, aspect ce justifica necesitatea ca prezenta hotărâre să le fie opozabilă.
În ceea ce privește excepția prematurității introducerii cererii, tribunalul a respins-o pentru următoarele considerente:
Litigiile în care una din părți are calitatea de funcționar public și care privesc raporturi de serviciu sunt date în competența instanțelor de contencios administrativ.
În cuprinsul 188/1999 privind statutul funcționarului public nu se face referire în nici un articol că s-ar aplica prevederile 554/2004 privind contenciosul administrativ, doar competența fiind a secțiilor de contencios administrativ.
Prezentele litigii se judecă potrivit dispozițiilor 188/1999, lege care nu obligă funcționarul public în cazul în care acesta este nemulțumit de drepturile salariale acordate, să efectueze procedura prealabilă prevăzuta de contenciosul administrativ.
Mai mult, acordarea sau neacordarea unor drepturi salariale ce decurg din raportul de serviciu nu este un act administrativ în înțelesul 554/2004
Pârâtul Consiliul Județean a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție pe care instanța a respins-o, având în vedere că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare, până la data de 01.01.2007.
Prin suspendarea acestui drept în baza unor acte normative succesive, norma juridică din art.34 (2) din Legea nr.188/1999 a devenit inefectiva prin voința expresă a legislatorului, iar datorită acestui fapt inițiativa din partea reclamantei de a pretinde de la pârâtul Consiliul Județean plata primei de concediu, era paralizată pe toata durata suspendării, deci inclusiv anul 2003. Pentru aceste considerente instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că:
Potrivit art. 34 din 188/1999
" (1) Funcționarii publici au dreptul, în condițiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale și la alte concedii.
(2) Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat**)."
Conform Legii bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 și Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2004.
Conform art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, au fost suspendate, același lucru făcându-se și prin legea bugetului pe anul 2006 si anume 379/2005
În prezent, aceste drepturi de care beneficiază funcționarii publici nu au mai fost suspendate prin legea bugetului, deci au fost repuse în vigoare.
Suspendarea drepturilor reprezentând prima de concediu pentru funcționarii publici nu echivalează cu stingerea drepturilor respective ci a avut dor ca efect imposibilitatea realizării acestora în intervalul de timp în care au fost suspendate.
Suspendarea dreptului la prima de concediu ori prelungirea termenului de punere in aplicare, nu pot fi considerate ca ar înlătură însăși existența dreptului deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept sa nu devina doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudus jus ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat ca nu a existat in perioada în care a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic să devină lipsit de orice valoare.
Așa fiind, tribunalul a admis cererea și a obligat pârâții să plătească reclamantei prima de concediu pe anul 2003 actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs T, în reprezentarea chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului, s-a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă deoarece, pe de o parte, între reclamant și acest minister nu există nicio relație de serviciu sau un raport de muncă, iar pe de altă parte, ministerul în discuție nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat, iar dispozițiile cuprinse în Legea nr.500/2002 nu justifică chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor care este ordonator principal de credite principale la fel ca și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Recursul este fondat.
În speță, nu sunt satisfăcute exigențele legale cuprinse în art.60 din Codul d e procedură civilă privind chemarea în garanție, între pârâți și Ministerul Finanțelor Publice neexistând raporturi juridice de natura celor care să justifice unul dintre pârâți să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții în prezenta cauză cu o cerere în despăgubire împotriva acestui minister.
Apoi, dispozițiile cuprinse în Legea nr.500/2002 privind finanțele publice nu sunt de natură să justifice chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, aceste dispoziții necuprinzând texte legale care să conducă la angajarea răspunderii juridice din partea ministerului mai sus menționat și nu pot constitui temeiul unor raporturi juridice cu această autoritate administrativă centrală a părților din litigiu, situație în care admiterea cererii de chemare în garanție apare ca nelegală.
În consecință, Curtea, potrivit art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței civile nr.541/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice- prin T împotriva sentinței civile nr.541/16.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea față de recurentul pârât și menține, în rest, soluția tribunalului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 22.10.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.-3.12.2008
Tehnored. / 9.12.2008/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Victoria Catargiu, Mircea Ionel
