Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1089/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--04.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1089
Ședința publică din 22 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Ministerul Economiei și Finanțelor prin T, împotriva sentinței civile nr.489/27.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâți intimați Ministerul Internelor și reformei Administrative prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, T și Instituția Prefectului Județului T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului pentru motivele din recurs.
CURTEA
Asupra recursului de ață constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.489 din 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a IPJ T, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, s-a admis în parte acțiunea formulata de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B PRIN DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICE ȘI CONTENCIOS, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B prin DGFP T, si INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T, INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI T -SERVICIUL PU- a obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Instituția Prefectului Jud. T - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor la plata primei de concediu aferenta anului 2006, pentru perioada efectiv lucrata de către reclamanta, sume ce vor fi actualizate in raport cu rata inflației la data plații efective, a obligat Ministerul Economiei si Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării acestor plați către ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor si Reformei Administrative, a respins acțiunea în rest, cu privire la acordarea sporului de fidelitate aferent anului 2005 și a respins cererea de chemare in garanție a MEF, prin DGFP formulata de către MIRA.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP, instanța a nu contestat faptul că neavând calitatea de ordonator principal de credite MFP, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant si ca atare dispoziția de plata instituita ca efect al admiterii acțiunii de parații, nu-l vizează direct, dar aceasta calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul MI.RA si a sumelor pretinse, aspect ce justifica necesitatea ca prezenta hotărâre sa-i fie opozabila si MFP. Prin urmare instanța urmează sa respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
de actele existente la dosar, instanța a reținut că reclamanta a avut calitatea de funcționar public civil cu statut special-polițist fiind angajata lin cadrul IPJ T, pana la data de 15.07.2000 astfel cum rezulta din adeverința 31428/14.05.2008.Astfel fiind, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a IPJ T.
Prin raportare la înscrisurile existente la dosar, instanța a reținut ca reclamanta are calitatea de funcționar public civil cu statut special fiind angajata in calitate de agent III la Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor T, începând cu data de 01.02.2006, astfel cum rezulta din adeverința nr. 3849/10.03.2008.
Raportat la calitatea reclamantei, îi sunt aplicabile prev. art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea si alte drepturi cuvenite polițiștilor potrivit cărora " la plecarea in concediul de odihna, polițistul primește o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu".
Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special si ca atare ii sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, ce atrag astfel competenta instanțelor de contencios administrativ in soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la prima de concediu este o componenta a drepturilor salariale si se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Este adevărat, ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din nr.507/2003 s-a suspendat pana la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din nr.511/1004 pana la 31.12.2005 si prin art.5 al.5 din nr.379/2005 a fost suspendata pana la 31.12.2006.
Cu toate acestea nu se poate considera ca dreptul stabilit prin art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, nu exista câta vreme dispozițiile legale ce-i consacra, sunt in vigoare si in prezent si nu au fost declarate neconstituționale
Dispozițiile art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003 prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost in funcție pe toata perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia si care nu pot fi considerate ca ar înlătura însăși existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cat timp prin nici o dispoziție legala nu i-a fost înlăturata existenta pana la introducerea acțiunii.
Respectarea principiului încrederii in statul de drept care implica aplicarea legilor adoptate in spiritul si litera lor, concomitent de eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute sa nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada in care au fost prevăzute pentru a nu fi astfel in ipostaza de titulari ai unor drepturi lipsite de orice valoare sau finalitate.
In acest sens s-a pronunțat si JBp rin decizia de admitere a recursului in interesul legii nr. XII/5.02.2007 publicata in din 30.10.2007 in care a reținut ca potrivit art. 38 din Codul muncii drepturile persoanelor încadrate in munca nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind aparate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de munca, prima de concediu nu putea fi anulata prin actele normative menționate.
Concluzionând ca obligațiile cuprinse in OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, astfel cum a fost aprobata cu modificări prin L 353/2003, precum si cele ale L 511/2004 si 379/2005 au fost numai suspendate, amânate prin acte normative temporare, emise datorita unor condiții financiare deosebite, Jad ecis ca in aplicarea art. 37 al.2 teza I OG 38/2003,prima de concediu se cuvine pe perioada anilor 2004-2006.
Văzând si caracterul obligatoriu al deciziei mai sus enunțate, conform art. 329 al 3.proc.civ. instanța a procedat la admiterea în parte a acțiunii reclamantei in sensul ca va obliga parații la plata către aceasta a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferenta anului 2006, pentru perioada efectiv lucrata in cadrul Instituției Prefectului Jud. T Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor T actualizata in raport cu rata inflației la data plații efective, pentru a asigura astfel repararea integrala a prejudiciului suferit de reclamanta prin neplata la termen a acestor sume.
Referitor la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005 instanța retine ca reclamanta a avut calitatea de funcționar public in cadrul IPJ T pana la data de 15.07.2000 iar in cadrul Instituției Prefectului T -Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor T activează începând cu data de 01.02.2006, astfel cum rezulta din adeverința nr. 3849/10.03.2008, astfel ca in anul 2005 pentru care solicita plata sporului de fidelitate nu face dovada calității de funcționar public care să îi justifice acordarea acestui spor. Pentru aceste considerente instanța a respins acest petit al cererii de chemare in judecata.
Tribunalul a respins cererea de chemare in garanție a MEF prin DGFP întrucât statutul de parat al MEF, stabilit de reclamanta prin cererea de chemare in judecata este incompatibil cu statutul de chemat în garanție.
Tribunalul a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărârii, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de T și a solicitat: modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantei, față de ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că în mod nelegal instanța de fond a obligat pârâtul să vireze către pârâtă sumele de bani necesare achitării drepturilor bănești, atâta vreme, cât ordonatorii principali și secundari de credite nu au făcut dovada propunerilor cu cheltuielile necesare pentru rectificarea bugetului de stat. Totodată recurentul a solicitat în respingerea cererii reclamantei pentru obligarea la plată cheltuielile de judecată.
Recursul este fondat.
Din examinarea hotărârii instanța de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală prin aplicarea greșită a legii, caz de modificare a hotărârii potrivit art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, prima instanță în mod greșit a admis acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pe care l-a obligat să aloce fondurile necesare pentru efectuarea plății către ordonatorul principal de credite MIRA, din moment ce acest pârât nu a făcut dovada propunerilor cu cheltuielile necesare pentru rectificarea bugetului de stat, conform art.16-30 din Legea nr.500/2002.
Or, conform Ordonanței de Guvern nr.22/2002, se prevede că ordonatorii principali de credite pot solicita în baza titlurilor executorii eliberarea sumelor necesare achitării drepturilor bănești ce constau în titluri executorii, iar aceste sume pot fi achitate numai după rectificarea bugetului de stat.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța urmează ca în temeiul prevederilor art. 312 pct.3 din Codul d e procedură civilă, să admită recursul pârâtului. Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea reclamantei față de recurentul-pârât, și menține în rest sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor-reprezentat de DGFP T, împotriva sentinței civile nr.489/27.05.2008, pronunțată în dosar nr-, al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea față de recurentul pârât și menține, în rest, soluția tribunalului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 22.10.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.-26.11.2008
Tehnored. /26.11.2008/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Victoria Catargiu, Mircea Ionel
