Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 109/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 109/
Ședința publică din 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamantul, domiciliat în T,-, județul H și de către pârâtul I - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 615 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 13.01.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 20.01.2009 și apoi la 27.01.2009.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față,
Prin Sentința nr. 615/15.04.2008 a Tribunalului Harghitas -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP, pentru și s-a respins acțiunea reclamantului, formulată împotriva acestei părți; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții MIRA, IPJ H și IGPR, fiind admisă acțiunea reclamantului, față de aceste părți, care au fost obligate la plata în solidar a drepturilor bănești reprezentând primă de concediu, aferentă anilor 2004 și 2005, egală cu indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, impozitată separat și actualizată cu coeficientul de inflație, calculat de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
De asemenea, au fost obligați pârâții MIRA, IPJ H și IGPR să plătească în solidar reclamantului pentru perioada 01.01.2005 și 31.12.2005, drepturi bănești reprezentând spor de fidelitate, actualizată cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună până la plata efectivă, fiind respins petitul vizând restituirea sumelor reprezentând reducerea impozitului pe venit și plata sporului pentru condiții periculoase de muncă.
În considerentele hotărârii atacate, ca urmare a rejudecării dispuse prin Decizia nr. 156/R/21.02.2008 a Curții de Apel Târgu N. - Secția Comercială și de contencios administrativ, s-a reținut că excepția invocată de MIRA și IGPR, cu privire la lipsa propriei calități procesuale pasive, este neîntemeiată întrucât cele două părți au calitatea de ordonator principal, respectiv secundar de credite.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a, invocată de reprezentantul DGFP s-a reținut că această parte nu are vreun raport de drept material cu reclamantul, nefiind statuat între atribuțiile MEF alocarea sumelor solicitate în bugetul de stat.
În ceea ce privește fondul cauzei, cu privire la petitul vizând reducerea impozitului pe venit, ca urmare a acordării Judiciar potrivit disp. art. 10 din Legea nr. 80/1995, s-a constatat că de la 01.01.2000, prin disp. art. 86 din OG nr. 73/1999, art. 10 din Legea nr. 80/1995 a fost abrogat; astfel că acest petit se impune a fi respins, fiind avute în vedere și prevederile Deciziei nr. 55/04.06.2007 a
Referitor la petitul vizând acordarea sporului pentru condiții periculoase, s-a constatat că acest drept pecuniar a fost acordat pentru perioada solicitată, potrivit art. 21 din OG nr. 38/2003 după cum a arătat pârâtul IPJ
Referitor la prima de concediu, raportat la art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003, s-a reținut că deși această prevedere legală a fost suspendată succesiv, prin acte normative, prevederile suspensive au fost abrogate la data sesizării instanței, fiind contrare disp. art. 41 și 53 din Constituție. S-a arătat că dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, neputând și așadar restrânsă în mod arbitrar. Mai mult, aceste dispoziții vizând suspendarea au un caracter retroactiv, suspendând drepturi câștigate anterior, ceea ce contravine disp. art. 15 alin. 2 din Constituție.
Aceleași considerente de mai sus, în ceea ce privește nelegalitatea suspendării vizează dreptul la spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, acordat de disp. art. 6 din OG nr. 38/2003, în aplicarea căreia a fost emis și Ordinul nr. 132/2004 al Ministrului de Interne.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs IPJ H, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând în esență că în mod eronat s-a reținut că pârâta MEF prin DGFP nu ar avea calitate procesuală pasivă, în condițiile în care potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005, MEF are în principal atribuții vizând bugetul de stat, or în lipsa rectificării bugetare cu sumele necesare, MIRA și IPJ H, în calitate de ordonatori secundari de credite, respectiv terțiar, se află în imposibilitate de a dispune plata acestor fonduri.
Referitor la plata sporului de fidelitate s-a susținut că pentru IPJ H este imposibilă achitarea sumelor, întrucât acestea exced limitei fondurilor bugetare aprobate anual, astfel că în raport de art. 57 din OG nr. 38/2003 acestea nefiind alocate în bugetul pentru 2005 nu pot fi plătite.
S-a mai susținut că neacordarea primelor de concediu a fost datorată faptului că acest drept a fost suspendat succesiv prin acte normative, și că pârâta nu a făcut decât să respecte aceste dispoziții.
Împotriva hotărârii a declarat de asemenea recurs și reclamantul, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, susținând că în mod nelegal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, întrucât acesta este ordonatorul principal de credite, iar MIRA au alocat un buget special pentru plata drepturilor salariale, acordat pe baza unui raport comunicat către MEF, astfel că pârâtele au inferior celui al MEF.
Referitor la reducerea impozitului pe venit cu 50 %, pentru perioada 2004 - 31.12.2005, a susținut că în mod nelegal instanța a refuzat acordarea acestuia, deși jurisprudența este orientată opus, respectiv în sensul acordării aceste reduceri, întrucât acesta îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de acest drept.
În ceea ce privește sporul pentru condiții periculoase de muncă, a susținut că acordarea acestui beneficiu era obligatorie, potrivit art. 21 din OG nr. 38/2003, că jurisprudența s-a pronunțat în acest sens și că instanța nu trebuia să-și întemeieze opinia pe susținerile pârâtei IPJ
Prin întâmpinare, MIRA a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul, arătând că nu se impune restituirea sumelor reținute cu titlu de impozit pe salariu, dată fiind OG nr. 73/1999, precum și Decizia nr. 55/04.06.2007 a, potrivit căreia art. 10 din Legea nr. 80/1995 a fost abrogat cu caracter definitiv, prin OG nr. 73/1999. referitor la sporul pentru condiții periculoase de muncă, greșit întemeiat pe disp. art. 21 din OG nr. 38/2003, s-a arătat că reclamantul nu a dovedit că desfășoară activități de natura celor indicate de art. 22 din nr. 38/2003, și pe de altă parte, MIRA nu are atribuții în sensul stabilirii sau acordării sporurilor prev. de art. 21 și art. 22 din OG nr.-38/2003.
Reclamantul a solicitat prin întâmpinare, respingerea în parte a recursului IPJ H, în ceea ce privește petitele care au fost admise de prima instanță, și admiterea acestuia în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a MIRA.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, invocată de reprezentantul acesteia, DGFP H, Curtea constată că în mod nelegal prima instanță a dispus admiterea acesteia, în condițiile în care dispozițiile HG nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea MEF, stabilesc după cum a subliniat și recurenta IPJ H, că MEF au atribuțiile principale în ceea ce privește elaborarea proiectului de buget de stat, raportul asupra proiectului de buget, execuția bugetară în parte, și mai mult, ceea ce interesează în cauză, elaborarea proiectului de lege de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările aferente. Or, în aceste condiții, având și calitatea de ordonator prima de credite, nu se poate susține cu suficient temei că această parte nu ar fi ținută să răspundă solidar alături de celelalte părți, dat fiind că ordonanțarea plăților dispuse de instanță nu ar fi posibilă fără intervenția, concursul și exercitarea propriilor atribuții de către MEF.
În ceea ce privește fondul pricinii, referitoare la petitele acțiunii introductive, așa cum au fost formulate de reclamantul, Curtea constată că în mod just s-a dispus respingerea de către prima instanță a solicitării privind reducerea impozitului pe venit, potrivit art. 10 din Legea nr. 80/1995, dată prin Decizia nr. 55/2007 a J, pronunțată în Secțiile Unite, a cărei interpretare este univocă, în ceea ce privește interpretarea disp. art. 86 din OG nr. 73/1999, relativ la abrogarea definitivă a Art. 10 din Legea nr. 80/1995.
De asemenea, după cum a reținut prima instanță, în cauză nu se impunea acordarea sporului pentru condiții periculoase de muncă, dată fiind acordarea acestuia, după cum a rezultat de altfel în urma probatoriului administrat de instanța de recurs (fila 56 și urm.)
Sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii atacate de către recurenta IPJ H, în ceea ce privește acordarea primei de concediu de către prima instanță, dată fiind pe de o parte orientarea jurisprudenței în materie, și pe de altă parte caracterul acestui drept, element al dreptului fundamental la muncă așa cum este consfințit prin Constituție. În ceea ce privește actele normative prin care s-a dispus succesiv suspendarea acordării acestui beneficiu legal, Curtea constată că în cauză suntem în prezența unor drepturi câștigate sub regimul legii vechi, ale cărei dispoziții nu pot fi înlăturate, indirect, pentru a le conferi acestora (drepturilor), natura unor simple expectative.
După cum a susținut, argumentat, prima instanță, având în vedere și motivele Curții expuse în alineatul precitat, pe cale de consecință, în mod analog, și sporul de fidelitate acordat reclamantului este un drept câștigat prin voința legiuitorului, neexistând motive pentru ca acesta să nu fie acordat.
Astfel fiind, Curtea constată că potrivit art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, recursurile promovate în cauză sunt întemeiate, urmând a fi admise și hotărârea atacată modificată în parte, în sensul celor de mai sus, respectiv, constatând netemeinicia excepției privind lipsa calității procesuale pasive a MEF, aceasta să fie respinsă, și în consecință, pârâtul MEF să fie obligat la plata în solidar cu ceilalți pârâți a drepturilor salariale acordate de prima instanță.
Pentru că nu există alte motive care să atragă reformarea în întregime a hotărârii atacate, ca urmare a examinării acesteia și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, celelalte dispoziții vor fi menținute ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de, domiciliat în T,-, județul H și de către pârâtul I - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 615 din 15 aprilie 2008, Tribunalului Harghita,
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, invocată de DGFP H, pentru MEF, și obligă MEF în solidar cu pârâții la plata tuturor drepturilor bănești acordate de prima instanță.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 27 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
16 feb.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
