Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 110/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 110/
Ședința publică din 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de, cu sediul în Târgu M,--3 județul M, pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B- sector 5, cu sediul în B,--6, sector 5 și. cu sediul în B, nr. 1A, sector 1, împotriva sentinței nr. 442/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile reprezentantei reclamantului-intimat, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.01.2009, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 20.01.2009 și apoi la 27.01.2009.
CURTEA,
Prin sentința nr. 442 pronunțată la data de 23.10.2007 de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a CASAP. și a Inspectoratului General al Poliției Române; s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M; s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al județului M, Inspectoratul general al Poliției Române și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, obligând pârâții, în solidar, și pe chematul în garanție, să achite reclamantului prima de concediu aferentă anilor 2004,2005 și 2006, sume actualizate în funcție de rata inflației la data plății; să achite reclamantului sporul de fidelitate în cuantum de 20% din salariul brut aferent perioadei 10 martie 2005 până la data introducerii acțiunii, la fel în sume actualizate; să plătească reclamantului sporul pentru condiții periculoase de muncă, astfel cum vor fi stabilite de Inspectoratul de Poliție al județului M, începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până la pronunțarea hotărârii, în sume actualizate; s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâților la achitarea primelor de concediu și a sporului de fidelitate în cuantum de 20% și a sporului pentru condiții periculoase, pentru viitor.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că reclamantul are calitatea de polițist și beneficiază de anumite drepturi salariale prevăzute de norme legale speciale în materie. Astfel, în privința primelor de vacanță instituite prin Legea nr. 360/2002, se arată că în perioada 2004-2006 acest drept salarial a fost suspendat în mod repetat de legiuitor prin legile bugetului însă din anul 2007 suspendarea a încetat. Cât privește sporul de fidelitate de 20% din salariul brut aferent perioadei 1.01.2005 și până la încetarea raporturilor de muncă prin pensionare, s-a arătat că reclamantului i se cuvine în virtutea art. 28 alin. 1 lit. a din legea nr. 360/2002 combinat cu art. 6 din OG. nr. 38/2003. Judecătorul fondului reține că, deși și acest drept a fost suspendat, în prezent dreptul a devenit actual și se impune acordarea lui și pe perioada suspendării, cu începere din 10.03.2005, data intrării în vigoarea Legii nr. 360/2003 republicată. Chiar dacă în bugetele anuale nu a fost prevăzute fonduri pentru plata acestui spor, drepturile urmează a fi acordate în baza hotărârii judecătorești. Referitor la sporul pentru condiții periculoase, se arată că reclamantul beneficiază de un spor de până la 30% din salariul brut în calitatea sa de ofițer iar apărarea pârâtului MIRA cum că prin Ordinul nr. 32/2004 s-a stabilit că beneficiază de acest spor doar persoanele care desfășoară activitățile prevăzute de art. 21 din OG. nr. 38/2003, au fost respinse pe considerentul că ordinul, nefiind publicat în Monitorul Oficial, este inexistent. Cererea de chemare în garanție a MEF a fost admisă în considerentul dispozițiilor art. 4 și 72 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR, acesta fiind ordonator secundar de credite, și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei întrucât drepturile salariale nu decurg din drepturi vizând asigurările de sănătate sau sociale.
Împotriva sentinței au formulat recurs DGFP M, MIRA și IGPR.
Prin cererea de recurs formulată DGFP M, în reprezentarea intereselor MEF, solicită modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamanților, invocând excepția lipsei calități procesuale pasive a MEF, pe motiv că între reclamant și instituția pârâtă nu există nici un raport juridic, iar drepturile solicitate prin acțiunea dedusă judecății sunt drepturi salariale. Se arată în continuare că rolul MEF este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite a acestui buget și a proiectelor bugetelor locale respectând procedura reglementată de Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
MEF nu are atribuții în gestionarea bugetelor ministerelor și instituțiilor publice, iar în raport de disp.art.1 și 2 din OG nr.22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. În acest sens ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legi pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
MIRA, în motivarea căi de atac promovate, arată că, instanța nu a soluționat excepția lipsei sale procesuale pasive cu privire la acordarea sporului prevăzut de art. 21 din OG. nr. 38/2003, atribuțiile privind acordarea acestuia revenind IPJ M, așa cum prevede nr. 132/2004. Cât privește sporul de fidelitate, acesta a fost suspendat numai pe parcursul anului 2005 așa încât, greșit instanța l-a acordat până la data introducerii acțiunii. Referitor la sporul de periculozitate, se arată că instanța l-a acordat fără a verifica legalitatea și temeinicia acordării acestuia în condițiile în care, în cuprinsul nr. 132/2004 sunt prevăzute diferite tranșe ale acestui spor în raport cu diferite categorii de polițiști. Nepublicarea în Monitorul Oficial al ordinului de mai sus nu prezintă relevanță.
IGPR critică sentința sub aspectul acordării sporului de pericol pentru aceleași considerente evocate de MIRA.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041. pr. civ. instanța apreciază că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Recursul DGFP M se dovedește a fi întemeiat deoarece, deși prin cererea de chemare în garanție pârâtul MIRA a solicitat obligarea MEF la să vireze către MIRA sumele solicitate de reclamant, instanța a obligat chematul în garanție la plata în solidar cu pârâții a sumelor solicitate de reclamant. Așadar, instanța a acordat altceva decât ceea ce s-a solicitat.
Recursurile MIRA și IGPR sunt și ele întemeiate. Astfel, în privința primelor de vacanță, instanța nu motivează clar pentru ce reclamantului i se cuvin, arătând doar că sunt prevăzute de un act normativ. În condițiile în care acest drept a fost suspendat pentru perioada respectivă, instanța trebuia să motiveze acordarea lui.
În privința sporului de fidelitate, într-adevăr așa cum susține recurenta MIRA, acesta a fost suspendat doar în perioada 1.01.2005-31.12.2005, instanța acordându-l și pentru o perioadă ulterioară, deși reclamantul a beneficiat de el. Pe de altă parte, sentința este nelegală din acest punct de vedere și sub un alt aspect. Sporul de fidelitate se acordă în raport de vechimea în funcție, la dosar neexistând nici o dovadă din care să rezulte faptului că reclamantului i se cuvine în procentul solicita și acordat.
Cât privește sporul de periculozitate, legiuitorul a înțeles să beneficieze de el doar anumite categorii de polițiști care desfășoară anumite activități și în anumite tranșe diferențiate pe tipul de activitate respectivă. Acordarea de către instanța de fond a procentului maxim de 30% fără ca la dosar să existe vreo dovadă că reclamantului i se cuvine, este vădit nelegal și netemeinic iar nepublicarea nr. a32/2004 nu poate constitui o justificare în acest sens.
Pe de altă parte, trecând peste ambiguitatea cererii de chemare în judecată care face referire la "reclamanți", deși în speță este doar un reclamant, la încetarea raporturilor de muncă prin pensionare, instanța de fond era obligată să clarifice toate aceste aspecte și să pună în vedere reclamantului să-și dovedească pretențiile. Nici măcar calitatea acestuia de polițist nu rezultă din vreun înscris anexat cererii de chemare în judecată.
Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că instanța de fond a soluționat procesul fără a cerceta fondul cauzei, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Cu prilejul rejudecării instanța va pune în vedere reclamantului îndeplinirea cerințelor art. 1169. civil și va avea în vedere și motivele invocate de cei trei recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1 și Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B,--6, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 442 din 23 octombrie 2008 Tribunalului Mureș.
Casează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-9.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
