Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 11/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 11
Ședința publică de la 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții, G, a, G, (), G, pârâții INSTITUȚIA PREFECTULUI - PRIN PREFECT, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin S, împotriva sentinței nr. 3029 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru toți reclamanții recurenți și consilier juridic, pentru pârâtul recurent Prefectul Județului S, lipsă fiind reclamanții recurenți, pârâții recurenți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B PRIN S, precum și intervenienta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apărătorul reclamanților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială, iar reprezentanta Instituției Prefectului Jud. S depune delegația de reprezentare.
Întrebată fiind, consilier juridic, pentru pârâtul recurent Prefectul Județului S, arată că a formulat recurs atât cu privire la cheltuielile de judecată, cât și pe fondul cauzei.
Părțile prezente arată că nu mai au de formulat cereri.
Instanța, constatând recursurile în stare de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamanților, avocat, pune concluzii de admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe cu privire la acordarea către reclamanți a primelor de concediu pentru perioada 2001 - 2003. Cu privire la celelalte recursuri pune concluzii de respingerea acestora, ca nefondate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru pârâtul recurent Prefectul Județului S, pune concluzii de admiterea recursului în ceea ce privește cheltuielile de judecată, motivat de faptul că acestea nu au fost solicitate. În ce privește plata primelor de concediu pentru anii 2000 - 2006, lasă la aprecierea instanței, având în vedere prevederile nr.OUG 146/2007.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința nr. 3029/29.2007 a Tribunalului Suceava, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, a, G, (), G, precum și cererea de intervenție formulată de, fiind obligați pârâții: Instituția Prefectului - Jud. S, Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Ministerul Economiei și Finanțelor, în solidar, să le plătească reclamanților și intervenientei, sumele cuvenite, cu titlu de prime de concediu, egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004 - 2006, sume actualizate în raport de coeficientul de inflație de la data exigibilității plății și până la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre, s-au respins pretențiile referitoare la primele de concediu aferente anilor 2001 - 2003, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, care a fost obligat să aloce și să vireze pârâților fondurile necesare pentru plata sumelor respective.
Au mai fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de câte 25 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative B, invocată de acesta prin întâmpinare, aceasta nu este dată având în vedere că în conformitate cu art. 6 alin. 1 din Legea nr. 340/2004, activitatea instituției prefectului este finanțată de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și din alte surse legal constituite și astfel de surse de finanțare pentru plata drepturilor salariale restante vin prin bugetul secund pârâtei.
Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că reclamanții și intervenienta în nume propriu au calitatea de funcționari publici în cadrul Instituției Prefectului S, că în conformitate cu dispozițiile art. 33 al.2 din 188/1999 (devenit art. 34 al.2 după republicare), "funcționarul public, are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Exercitarea acestui drept a suferit suspendări succesive, anuale, intervenite prin dispoziții exprese din legile bugetului anului respectiv, prin art. art. 10 al. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 al. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 și art.5 alin. 1 din Legea nr. 380/2005, care au prevăzut că aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la 31.12.2003, 31.12.2004, 31.12.2005 și 31.12.2006.
În conformitate cu dispozițiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Prin urmare, în speță, tribunalul a reținut că prin legile bugetului au existat dispoziții exprese prin care a fost suspendată exercitarea dreptului privind prima de concediu doar pe o durată determinată, de câte un an de zile, fără a se dispune de legiuitor prelungirea suspendării, modificarea sau abrogarea acestei dispoziții legale în condițiile alineatului nr. 3 din art. 62 al Legii nr. 24/2000, în aceste condiții devenind aplicabile dispozițiile art. 62 alin.2 din aceeași lege referitoare la reintrarea, de drept, în vigoare a dispozițiilor afectate în momentul expirării duratei de suspendare, de câte un an, dispuse prin legile bugetului.
Cum termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru primele de concediu corespunzătoare anului 2001 început să curgă la 01.01.2002, pentru anul 2002 la 01.01.2003, pentru anul 2003 început să curgă la 01.01.2004, iar acțiunea reclamanților a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 5.09.2007, deci după împlinirea lui, prima instanță a admis excepția invocată din oficiu, respingând capătul de cerere privind sumele solicitate cu titlu de prime de concediu pentru anii 2001 - 2003, ca prescris.
În ce privește cererea reclamanților cu privire la plata primelor de concediu pentru anii 2004 - 2006, tribunalul a admis cererea, considerând că este o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond a constatat-o întemeiată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 Cod procedură civilă, coroborate cu cele prevăzute de nr.HG 208/2005, potrivit cărora bugetul de stat este gestionat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
Împotriva sentinței tribunalului, au declarat recurs reclamanții, S, Instituția Prefectului S și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului lor, reclamanții au arătat că termenul de prescripție parțială a dreptului material la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariați, prevăzute atât de Decretul nr. 167/1958, cât și de art. 283 alin. 1 lit.c din Legea nr. 53/2003, este de 3 ani, însă în cauza de față aceste drepturi prevăzute de art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 /art. 35 după republicare), fiind suspendate prin acte normative succesive devin aplicabile dispozițiile art. 15 al. 1 din Decretul nr. 167/1958, rep. potrivit căruia "după încetarea suspendării, prescripția reia cursul, socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare". Au depus la dosar practică judiciară.
MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin S, a criticat sentința tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește admiterea cererii de chemare în garanție și obligare a sa la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale acordate. În motivarea recursului a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru chemarea sa în garanție, invocând prevederile art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, precizând că obiectul dedus judecății îl reprezintă obligarea pârâților la plata unor sume de bani reprezentând prima de vacanță, raportul juridic fiind unul tipic de dreptul muncii în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
Ministerul Economiei și Finanțelor a mai invocat faptul că deși răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, nu înseamnă că răspunde și pentru nestabilirea drepturilor salariale cuvenite celor care lucrează în instituțiile publice finanțate de la bugetul de stat, de către ordonatorii principali de credite, care potrivit legii elaborează propriile lor bugete, în speță, Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Instituția Prefectului - Județul Sac riticat sentința tribunalului în ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, considerând-o nelegală, în condițiile în care instituția a aplicat în mod corect prevederile legale în vigoare la acea dată și nu s-a dovedit reaua credință.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative Bac riticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că instanța de fond, în mod greșit, a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, atâta timp cât reclamanții sunt angajați în cadrul Instituției Prefectului Județului S, instituție ce are personalitate juridică. Pe fondul cauzei, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a învederat că prevederile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/99 rep. au fost suspendate anual prin acte succesive, fiind evident că acestea nu pot produce efecte juridice în intervalul 01.01.2004 - 31.12.2006, iar instituirea în sarcina a obligației de plată a dreptului pretins pe calea prezentei acțiuni s-a făcut cu încălcarea prevederilor imperative ale legilor bugetare. În susținerea recursului au fost invocată și Decizia nr. 38/25.01.2005 a Curții Constituționale.
Examinând recursurile de față, instanța îl constată a fi întemeiat doar recursul reclamanților.
Astfel, în mod greșit a reținut tribunalul ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamanților în ce privește plata primelor de concediu pentru perioada 2001 - 2003, atâta timp cât dreptul de a beneficia de prima de concediu a fost doar suspendat iar nu suprimat, în condițiile în care nu există o prevedere legală în acest sens. Cum suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu a dăinuit până la data de 31 decembrie 2006, rezultă că după acest moment reclamanții - recurenți pot pretinde și drepturile referitoare la prima de concediu pentru anii 2001 - 2003.
În ce privește recursurile declarate de pârâți/chemat în garanție, instanța le constată neîntemeiate.
Astfel, referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, în mod corect a reținut tribunalul că acestea nu sunt date, primul având calitatea de pârât în virtutea faptului că, potrivit art. 6 alin.1 din Legea nr. 340/2004, activitatea prefectului este finanțată de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și din alte surse legal constituite, încât sursele de finanțare pentru plata drepturilor salariale restante vin prin bugetul acestui pârât, iar cel de-al doilea are calitatea de chemat în garanție, întrucât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR gestionează bugetul de stat, conform nr.HG 208/2005, încât față de acesta sunt date condițiile prev. la art. 60 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, așa cum a reținut și tribunalul, dreptul reclamanților la prima de concediu, conferit de dispozițiile art. 34 alin. 2) din Legea nr. 188/1999, a fost doar suspendat prin acte normative succesive, în final până la data de 31.12.2006, iar potrivit dispozițiile art. 62 alin. 2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispozițiile afectate de suspendare, reintră de drept în vigoare.
Pe perioada suspendării, reclamanții au fost lipsiți de un "bun", constând în echivalentul primei de concediu, încălcându-se prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, și cum dreptul la prima de concediu a fost doar suspendat iar nu suprimat, în mod corect a fost admisă acțiunea reclamanților.
De altfel, acest drept a fost recunoscut și de Guvernul României care, prin nr.OUG 146/19.12.2007 a aprobat plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
În sfârșit, referitor la motivul de recurs invocat de Instituția Prefectului Județului S cu privire la cheltuielile de judecată, în mod greșit recurenta pretinde că nu s-au solicitat, aceste cheltuieli fiind pretinse de reclamanți chiar prin acțiunea introductivă.
Față de cele mai sus reținute, instanța, în baza art. 312 al.1, 5 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamanților și va casa parțial sentința tribunalului, căreia îi va trimite cauza spre rejudecare în ce privește prima de concediu solicitată pentru perioada 2001 - 2003, întrucât instanța a soluționat în mod greșit pe excepție aceste pretenții.
În ce privește recursurile declarate de pârâți și chematul în garanție, pentru motivele de mai sus, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, le va respinge ca nefondate, nefiind reținute motive de casare din oficiu care să ducă la o eventuală casare a hotărârii tribunalului.
Totodată, vor fi menținute celelalte dispoziții ale tribunalului care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat de reclamanții, G, a, G, (), G, împotriva sentinței nr. 3029 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - (dosar nr-).
Casează parțial sentința tribunalului și trimite cauza spre rejudecare în ce privește prima de vacanță solicitată pentru perioada 2001 - 2003.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții INSTITUȚIA PREFECTULUI - PRIN PREFECT, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. /
Tehnored.
Ex. 2/18.01.2008
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Nechifor Veta, Sas Remus
