Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1101/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--17.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1101
Ședința publică din 13.10.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Biroul Teritorial din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T împotriva sentinței civile nr. 498/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Tad epus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtului intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele din întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Biroul Teritorial din cadrul Inspectoratului Județean al Politiei de Frontieră T în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor si Reformei Administrative B și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească ce o va pronunța să oblige pârâții la plata sumei reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar cuvenit lucrătorilor Poliției Judiciare, pe perioada 01.09.2002 (data începând cu care au devenit aplicabile dispozițiile OUG43/2002) - până la data introducerii acțiunii. Perioada ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plații; anularea situației creată prin discriminare și obligarea pârâtelor să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea acestora, în sensul acordării sporului de 30 % din salariul lunar de baza pentru aceeași perioadă aferent.
În motivare, reclamanții releva că, sunt polițiști în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T, desemnați ca organ de cercetare al poliției judiciare prin ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție în baza dispozițiilor art. 201 alin. 3 din Proc. Pen. și art. 2 alin.3 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare. În conformitate cu prevederile art. 28 din OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de politie judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30 % din salariul de bază lunar.
Acest spor a fost prevăzut de lege și pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele de judecată specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
În cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la. sporul a fost menținut la nivelul de 30% și după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combaterea corupției.
Actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30 % anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară conțin prevederi discriminatorii cu privire la salarizarea celorlalți polițiști din poliția judiciară, care contravin dispozițiilor OG.137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Reclamanții arată că, într-un caz asemănător prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 a dată pe baza Hotărârii nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări directe, în sensul art. 2 alin. 1 din OG137/2000, în ceea ce privește acordarea acestor sporuri salariale de 30-40 % numai anumitor categorii de magistrați.
Acordarea sporului de 30 % pentru ofițerii de poliție judiciară detașați la. a fost motivată de necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestora.
Aceeași situație discriminatorie pentru polițiștii din poliția judiciară se manifestă însa și în raport cu polițiștii încadrați la DIECTIA GENERALA ANTICORUPTIE a structura ce a fost operaționalizată conform art. 3 din nr.OUG 120/01.09.2005 care completează art. 21 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
În ceea ce îi privesc, sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 lit e pct. (i) si art. 2 alin 1 din nr.OG 137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 48/2002, în prezent modificată prin Legea nr. 324/2006, în sensul că am fost și suntem supuși unei discriminări constând într-o "deosebire" sau "preferință" pe baza unui criteriu care are ca efect restrângerea exercitării în condiții de egalitate a drepturilor în domeniul economic, mai precis dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Dar, din cuprinsul art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, modificată, sunt discriminatorii acele prevederi, criterii sau practici aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ca atare, nu se poate justifica printr-un scop legitim dezavantajarea reclamanților prin neacordarea sporului de 30 % în perioada care face obiectul prezentei acțiuni, fiindu-le încălcate drepturile legitime prevăzute de art. 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art. 14 al Convenției Europene, art. 16 si art. 126 alin. 1 din Constituția României.
În calitatea pe care o au, și ei au aceleași atribuții ca ofițerii de politie detașați în cadrul, ori cei nedetașați, care fac parte din DIRECȚIA GENERALA ANTICORUPTIE a, mai precis, efectuează acte de urmărire penală sub directa supraveghere a procurorului.
Atribuțiile polițiștilor care au calitatea de membrii ai Poliției Judiciare sunt reglementate de Proc. Pen. și Legea 364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare, în timp ce atribuțiile colegilor detașați la. sunt prevăzute de Proc. Pen. și de OUG43/2002, modificată.
În cazul polițiștilor detașați la. conform art. 10 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 "dispozițiile procurorilor din sunt obligatorii pentru ofițerii de poliție judiciară prevăzuți la alin. 1", iar conform art. 10 alin. 7 din nr.OUG 43/ 2002, modificată "ofițerii - de poliție judiciară nu pot primi de la organele ierarhic superioare nici o însărcinare".
În ceea ce privește cauzele cercetate de polițiștii care sunt membrii ai Poliției Judiciare în comparație cu cele cercetate de polițiștii detașați la. solicită să se constate că nu există diferențe de fond sub aspectul complexității, deoarece complexitatea unei cauze nu este dată de nivelul prejudiciului cauzat sau al sumei vehiculate drept mită, ci de ansamblul activităților și probelor ce trebuie administrate pentru aflarea adevărului și pentru dovedirea vinovăției sau nevinovăției persoanei cercetate.
Singura diferență existentă între atribuțiile celor două categorii de polițiști constă în faptul că polițiștii care au calitatea de membri ai Poliției Judiciare au inclusiv răspunderea decizională în efectuarea urmăririi penale, mai precis ei dispun începerea urmăririi penale, reținerea preventivă a unei persoane și întocmesc acte de terminare a urmăririi penale, iar polițiștii detașați la. ori cei nedetașați din cadrul, aparținând, nu au răspundere decizională, în cazul lor actele mai sus menționate sunt emise exclusiv de procuror.
Pârâții, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean al Politiei de Frontieră T, au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și a inadmisibilității acesteia și au solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, se arată că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege." Termenul general de prescripție este de trei ani, conform art. 3 din același act normativ.
Fiind vorba de un spor salarial, care se acordă lunar, există câte un termen de prescripție distinct pentru sumele aferente fiecărui salariu încasat de reclamant.
Apoi, raportat la data introducerii acțiunii, pentru sumele neacordate în perioada 01.09.2002 și momentul anterior cu trei ani datei introducerii acțiunii, a intervenit prescripția.
În privința admisibilității acțiunii, raportat la obiectul acesteia, arată că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Conform art. 147 din Constituția României, republicată, dispozițiile din legile si ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Prin urmare, începând cu data de 16 iulie 2008, dispozițiile invocate mai sus sunt suspendate de drept, iar începând cu data de 31 august 2008, și-au încetat efectele juridice.
În cauza de față, reclamantul invocă faptul că discriminarea este rezultatul prevederilor nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție întrucât acest act normativ instituie sporul solicitat de reclamant doar în beneficiul polițiștilor detașați la. iar actul normativ în baza căruia este salarizat reclamantul - nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor - nu prevede acest spor.
Pe fondul cauzei se arată că, în raport de calitatea pe care o au, salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nicidecum prin aplicarea prevederilor nr.OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor legale invocate în susținerea pretențiilor reclamanților (art. 28 din OUG43/2002) ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30% "pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție".
Astfel, pentru a putea beneficia de acordarea dreptului invocat, trebuie ca reclamantul să îndeplinească condiția esențială prevăzută de legiuitor în acest sens și anume, să fi fost detașat în cadrul Departamentului Național Anticorupție.
Or, desfășurându-și activitatea în cadrul T, chiar și ca ofițer judiciarist, fără ca în perioada pentru care a solicitat acordarea sporului de 30% din salariu să fi fost detașat în cadrul (), salarizarea reclamantului nu se poate face decât potrivit nr.OG 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
Pretențiile reclamanților își găsesc temei legal în dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, care permit oricărei persoane care se consideră discriminată să se adreseze instanței de judecată pentru acordarea de despăgubiri și anularea situației create prin discriminare.
Însă situația reclamanților nu vizează un act material, o faptă de discriminare, ci faptul că, în opinia acestora, o anumită prevedere legală (art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002) creează o stare de discriminare.
Un act normativ nu poate crea o situație de discriminare, așa cum este definită aceasta noțiune în cuprinsul art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Faptul că cealaltă categorie nu beneficiază de același drept din cauză că așa a stabilit legiuitorul nu poate fi considerat discriminatoriu întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării de la art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, republicată.
Cu alte cuvinte, nu se poate accepta ideea că legea ar putea constitui un criteriu de discriminare, întrucât existența unei fapte de discriminare se constată tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute prin lege.
Constatarea ca discriminatorie a unei situații de drept ar duce la situația absurdă în care o persoană care a respectat în totalitate prevederile legale să poată fi obligată la plata unor despăgubiri către o altă persoană, pe motiv că, respectând actele normative în vigoare, a comis o faptă de discriminare față de aceasta din urmă.
Prin sentința civilă nr. 498/04.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Biroul Teritorial din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au fost angajați ai T, iar pentru anumite perioade au deținut avizul de politie judiciară.
În acțiune invocă discriminarea ca urmare a neacordării sporului de 30% din salariul cuvenit lucrătorilor Poliției Judiciare, acest spor fiind acordat doar pentru lucrătorii din cadrul DNA.
În ceea ce privește perioada pentru care solicită acordarea sporului, tribunalul a constată că anterior datei de 22.12.2005 drepturile acestora sunt prescrise întrucât în conformitate cu art. 1 alin 1 din /1958 raportat la art. 47 din OG 38/2003 drepturile salariale ale polițiștilor neachitate și nereclamate se prescriu în termen de 3 ani.
În ceea ce privește perioada de după 22.12.2005, tribunalul a reținut următoarele:
Art.2 pct.1 din declarația Universală a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar la art.14 din aceasta normă internațională, se interzice orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în speță sectorul bugetar.
În plan intern, art.5 din Codul Muncii, interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, iar la art.1 al.1 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de naționalitate, etnie, limbă religie, categorie socială ori apartenența la o categorie defavorizatoare, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Totodată, alin.2 al art.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de al.1 față de alte persoane în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere sunt adecvate și necesare.
Totuși, Curtea Constituțională prin Decizia nr.819/2008 a stabilit că prevederile art. 1, art. 2 alin 3 și art.27 alin. 1 din OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere aceste dispoziții, tribunalul concluzionează că nu este îndreptățit să constate că reclamanții sunt discriminați în raport cu celelalte categorii de funcționari și nici să creeze norma juridica pentru înlăturarea acestei situații, daca legiuitorul a prevăzut altfel.
Așa fiind, in temeiul art.18 din nr.554/2004, acțiunea a fost respinsă.
Tribunalul a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Biroul Teritorial din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea se arată că, persoanele reprezentate sunt polițiști în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T, desemnați ca organ de cercetare al politiei judiciare prin ordin al Ministrului Internelor si Reformei Administrative, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție în baza dispozițiilor art. 201 alin. 3 din Proc. Pen. si art. 2 alin.3 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea Politiei Judiciare.
În conformitate cu prevederile art. 28 din OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările si completările ulterioare, ofițerii de politie judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30 % din salariul de baza lunar.
Acest spor a fost prevăzut de lege și pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele de judecată specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
În cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la. sporul a fost menținut la nivelul de 30% și după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combaterea corupției.
Actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30 % anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară conțin prevederi discriminatorii cu privire la salarizarea celorlalți polițiști din poliția judiciară, care contravin dispozițiilor OG137/2000 privind prevenirea si combaterea tuturor formelor de discriminare.
Intr-un caz asemănător prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 a data pe baza Hotărârii nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări directe, în sensul art. 2 alin. 1 din OG137/2000, în ceea ce privește acordarea acestor sporuri salariale de 30-40 % numai anumitor categorii de magistrați.
Acordarea sporului de 30 % pentru ofițerii de poliție judiciară detașați la. a fost motivată de necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestora.
Recurentul susține că aceeași situație discriminatorie pentru polițiștii din poliția judiciară se manifestă și în raport cu polițiștii încadrați la DIRECȚIA GENERALA ANTICORUPTIE a, structură ce a fost operaționalizată conform art. 3 din nr.OUG 120/01.09.2005 care completează art. 21 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor ("polițiștii care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului beneficiază de un spor lunar de 30 % din salariul de bază").
Arată că, deși scopul urmărit prin impunerea unui spor salarial pentru ofițerii de poliție judiciară care participă la cercetarea unor infracțiuni de corupție este legitim, solicită să se constate faptul că incoruptibilitatea trebuia asigurată pentru toți polițiștii de politie judiciară.
Pentru acest motiv, acordarea sporului de 30% doar anumitor categorii de ofițeri ai poliției judiciare nu poate conduce la asigurarea incoruptibilității în rândul poliției judiciare și a respectării principiilor statului de drept.
Mai arată că, în ceea ce privește persoanele reprezentate, sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. e pct. (i) si art. 2 alin 1 din nr.OG 137/2000, aprobata si modificata prin Legea nr. 48/2002, in prezent modificata prin Legea nr. 324/2006, in sensul ca au fost si sunt supuse unei discriminări constând intr-o "deosebire" sau "preferința" pe baza unui criteriu care are ca efect restrângerea exercitării in condiții de egalitate a drepturilor in domeniul economic, mai precis dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
Consideră că, după cum rezultă și din cuprinsul art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, modificată, sunt discriminatorii acele prevederi, criterii sau practici aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
În condițiile prezentate mai sus, nu se poate justifica printr-un scop legitim dezavantajarea persoanelor reprezentate, prin neacordarea sporului de 30 % in perioada care face obiectul prezentei acțiuni, fiindu-le încălcate drepturile legitime prevăzute de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 al Convenției Europene, art. 16 si art. 126 alin. 1 din Constituția României.
Potrivit art. 21 din OG137/2000, cu modificările si completările ulterioare, "persoana care se consideră discriminată, poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situație anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun".
Recurentul arată că, în calitatea pe care o au, polițiștii reprezentați au aceleași atribuții ca ofițerii de poliție detașați în cadrul, ori cei nedetașați, care fac parte din DIRECȚIA GENERALA ANTICORUPTIE a, mai precis efectuează acte de urmărire penală sub directa supraveghere a procurorului.
Atribuțiile polițiștilor care au calitatea de membrii ai Politiei Judiciare sunt reglementate de Proc. Pen. și Legea 364/2004 privind organizarea si funcționarea Poliției Judiciare, în timp ce atribuțiile colegilor detașați la NA. sunt prevăzute de Proc. Pen. și de OUG43/2002, modificată.
În cazul polițiștilor detașați la. conform art. 10 alin. 3 din nr.OUG 43/2002, "ofițerii de politie judiciară efectuează actele de cercetare penală sub directa conducere, supraveghere și controlul nemijlocit al procurorilor din Parchetul Național Anticorupție". Această prevedere a fost preluată și de actele normative care au modificat nr.OUG 43/2002 și care reglementează în prezent activitatea
Recurentul arată că aceeași situație există și în cazul polițiștilor care au calitatea de membrii ai Poliției Judiciare, conform art. 218 alin. 1 din Proc. Pen. care prevede că: "procurorul conduce și controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliției judiciare - și supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale".
În temeiul art. 8 alin.l din Legea 364/2004: "organele de cercetare ale politiei judiciare își desfășoară activitatea sub conducerea, supravegherea și controlul procurorului-".
Se mai arată că, în cazul polițiștilor detașați la. conform art.10 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 "dispozițiile procurorilor din sunt obligatorii pentru ofițerii de politie judiciara prevăzuți la alin. 1", iar conform art. 10 alin. 7 din nr.OUG 43/ 2002, modificata "ofițerii - de poliție judiciară nu pot primi de la organele ierarhic superioare nici o însărcinare".
În ceea ce privește cauzele cercetate de polițiștii care sunt membrii ai Poliției Judiciare în comparație cu cele cercetate de polițiștii detașați la. solicită să se constate că nu există diferențe de fond sub aspectul complexității, deoarece complexitatea unei cauze nu este dată de nivelul prejudiciului cauzat sau al sumei vehiculate drept mită, ci de ansamblul activităților și probelor ce trebuie administrate pentru aflarea adevărului și pentru dovedirea vinovăției sau nevinovăției persoanei cercetate.
Recurentul susține că singura diferență existentă între atribuțiile celor două categorii de polițiști constă în faptul că polițiștii care au calitatea de membri ai Poliției Judiciare au inclusiv răspunderea decizională în efectuarea urmăririi penale, mai precis ei dispun începerea urmăririi penale, reținerea preventivă a unei persoane și întocmesc acte de terminare a urmăririi penale, iar polițiștii detașați la. ori cei nedetașați din cadrul, aparținând, nu au răspundere decizională, în cazul lor actele mai sus menționate sunt emise exclusiv de procuror.
Având în vedere cele mai sus prezentate, reclamantul recurent apreciază faptul că polițiștii care fac parte din cadrul Poliției Judiciare sunt dezavantajați prin aplicarea unor norme discriminatorii privind salarizarea.
Potrivit art. 109 din Legea 188/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor judecătorești de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."
În drept, recurentul invocă prevederile art. 21 din nr.OG 137/2000, modificată și aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată și completată prin Legea nr. 27/2004 și Legea nr. 324/2006, art. 28 alin 4,5 din nr.OUG 43/2002 modificată și aprobată prin Legea nr. 503/2002, modificată prin Legea nr. 161/2003, modificată prin nr.OUG 24/2004, aprobată prin Legea nr. 601/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată.
Recurentul mai invocă, ca practică judiciară următoarele: Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a CNCD, Hotărârea nr. 219/01.08.2007 a CNCD, nr. 2774/06.11.2007 (dosar nr-) Tribunalul Harghita - definitiva si irevocabila prin Decizia nr. 169/R/26.02.2008 - Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comerciala de contencios administrativ si fiscal.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului, arătând că hotărârea dată de Tribunalul Timiș este temeinică și legală.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între data de 01.09.2002, până la data de 22.12.2005 apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a respins acțiunea ca fiind prescrisă pentru perioada respectivă raportat la prevederile Decretului Nr.l67/1958 privitor la prescripția extinctivă și art.47 din Nr.OG3 8/2003 privind salarizarea polițiștilor.
Pe fond, apreciază că în mod legal Tribunalul Timișa dispus respingerea acțiunii reclamanților.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la. are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având în vedere, printre altele, și tipologiile diferite ale cazurilor de corupție.
Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul ca urmare a modificării raporturilor de serviciu (detașare) față de ceilalți polițiști din cadrul.
Cât privește prevederile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, invocată de recurenți, solicită să se constate că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1325 din 04.12.2008, publicată în Monitorul Oficial nr.872 din 23 decembrie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție constatându-se că dispozițiile acesteia sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca nefondat și va menține ca temeinică si legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fără să fie incident vreunul din motivele prev. de art. 304. pr. Civilă, care impun casarea sau modificarea hotărârii recurate.
Recurentul invocă faptul că în perioada cât persoanele reprezentate au activat ca lucrători de poliție judiciară nu au beneficiat de sporul de 30 % din salariul de bază lunar, spor prevăzut de art. 28 din nr.OUG 43/2002 și că deși toți ofițerii de poliție judiciară îndeplinesc aceleași atribuții ca și ofițerii detașați la.A, actele normative, prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30 % acestor categorii de ofițeri de poliție judiciară, contravin dispozițiilor art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000, conform cărora sunt discriminatorii acele prevederi care avantajează anumite persoane față de alte persoane, apărare ce nu poate fi primită de către instanța de recurs întrucât prin Decizia nr. 820/2008 Curtea Constituțională a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Argumentele reclamantului privind identitatea de calitate și identitatea activităților desfășurate nu sunt în măsură să fundamenteze acordarea către persoanele reprezentate a sporului de 30 % din salariul lunar de bază.
De asemenea, criteriul de discriminare invocat, întemeiat pe prevederile art.10 alin.2 lit. e) pct.1 din nr.OG137/2000, nu este relevant, deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență sunt asemănătoare, sunt diferite, raportat la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea, complexitatea dosarelor penale în care întocmesc acte de procedură penală, etc. și ca urmare, plata drepturilor salariale, se fac din bugetele alocate instituțiilor și respectiv, în baza unor temeiuri legale diferite.
În speță, este vorba de situația a două categorii de polițiști dintre care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ, și anume, pentru cei detașați la.A.
Practica judiciară invocată de către reclamant deși nu este izvor de drept pentru instanțele judecătorești, legea fiind singurul izvor de drept, are la baza înlăturarea discriminării, constatată de D, organ care de altfel a revenit asupra punctului său de vedere, începând cu luna septembrie 2007, considerând că legiuitorul poate să introducă sporul salarial numai pentru ofițerii de poliție judiciară din structurile detașați la.A și că nebeneficierea de acest spor a ofițerilor de poliție judiciară nedetașați nu este o discriminare.
Persoanele reprezentate de reclamantul recurent trebuiau să îndeplinească condiția esențială stabilită de legiuitor în nr.OUG43/2002 și anume, să fie detașați în cadrul, condiția detașării făcând diferența sub aspectul temeiului legal, în baza căruia se face remunerarea, astfel că, polițiștilor care nu îndeplinesc această condiție, li se aplică prevederile nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Biroul Teritorial din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T împotriva sentinței civile nr. 498/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimații Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./09.11.2009
Tehnored./12.11.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Maria
