Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1103/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1103/
Ședința publică din 12 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ACORD T-M, cu sediul în Tg.-M,-, jud.M, împotriva sentinței nr.176/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant SINDICATUL ACORD TMp rin și intimații DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M prin consilier juridic, CONSILIU JUDEȚEAN M prin consilier juridic, lipsă fiind intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, iar intimații Consiliul Județean M și DGASPC M au depus o întâmpinare(8-11 și 20-23 dosar) - ce se comunică.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită ca intimata DGASPC M să depună la dosar înscrisuri prin care să dovedească că, în calitate de instituție angajatoare, a solicitat organelor ierarhic superioare completarea regulamentului în sensul expertizării locului de muncă cu consecința acordării sporurilor.
Reprezentanta intimatului Consiliul Județean M susține că aceste demersuri trebuiau efectuate strict de angajator, în speță DGASPC
Reprezentantul intimatei DGASPC M arată că au fost efectuate aceste demersuri către Ministerul Muncii și către Ministerul Sănătății, dar aceste sporuri nu sunt aplicabile reclamanților.
Instanța respinge cererea de probațiune și nefiind alte cereri, acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, susținând oral motivele de recurs.
Reprezentanta intimatului Consiliul Județean M solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.
Reprezentantul intimatei DGASPC M solicită respingerea recursului, susținând oral motivele cuprinse în întâmpinare.
CURTEA,
Prin sentința nr.176/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mureșs -a respins acțiunea formulată de Sindicatul Acord Tg.M, în numele membrilor de sindicat, Elida(), și, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B și s-a espins cererea de chemare în garanție formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M în contradictoriu cu chematul în garanție Consiliul Județean
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Este incontestabil, sub aspectul stării de fapt, că reclamanții auhîngrijire copii sau adulți infectați cu boli la care face referire art.8 lit.a din HG nr.281/1993, ceea ce rezultă din înscrisurile de la filele 142, 143, și din cele de la filele 153, 154 din dosar. Din partea pârâtei DGASPC M au fost depuse înscrisuri, prin care au fost comunicate activitățile desfășurate de reclamanți, respectiv numărul de persoane care suferă de anumite boli, cu care intră în contact reclamanții, ceea ce probează încă o dată că intră în contact cu persoane de la care pot contacta diverse afecțiuni.
Însă, dispozițiile art.8 lit.a din HG nr.281/1993, permit acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase (cuprins între 50-100% din salariul de bază) doar la locurile de muncă expres și limitativ prevăzute prin regulamentul aprobat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Reclamanții nu sunt încadrați în locurile de muncă prevăzute de art.8 lit.a din HG nr.281/1993 și Regulamentul nr.6366 l 132/46226/1993, întrucât aceste locuri de muncă nu au fost încă expertizate și incluse în acest Regulament.
Referitor la actele normative invocate de reclamant prin răspunsul la întâmpinare, se constată că nu se poate aplica actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel național, nr. 710/2006, odată pentru că este abrogat, apoi, chiar dacă ar fi aplicabil pentru perioada cât a fost în vigoare, se constată că acesta nu înlătură necesitatea expertizării locurilor de muncă pentru acordarea sporului de 50%, așa cum se prevede prin HG nr. 281/1993.
Ceea ce este esențial în soluționarea cauzei, pe lângă probele administrate este cuprinsul art.8 din HG nr. 281/1993,potrivit cu care "în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică și medicină legală, psihiatrie, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, sporul este de 50 - 100% din salariul de bază. Pentru condiții deosebit de periculoase, vătămătoare, nedorite sau dificile, mărimea sporului este cea prevăzută în anexele la prezenta hotărâre.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor". Prin art.5 din Ordinul Ministrului1Sănătății nr.710/2005 este prevăzut că sporul pentru condiții deosebit de periculoase, condiții periculoase și condiții periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă ce se eliberează pe baza următoarelor criterii: înregistrarea de îmbolnăviri profesionale ca urmare a activității desfășurate la locul de muncă.
Atâta vreme cât aceste texte de lege nu au fost modificate sau abrogate, în lipsa expertizării nu se poate acorda sporul solicitat de reclamanți.
Se constată în ceea ce privește excepția prescripției că este neîntemeiată, întrucât pretențiile reclamantului sunt formulate începând cu 01.11.2004, deci cu numai trei ani înainte de introducerea acțiunii - 19.12.2007.
Nici prematuritatea acțiunii nu poate fi primită, câtă vreme reclamanții prin Sindicatul Acord au solicitat sporul pentru condiții periculoase, sens în care s-a încheiat procesul verbal de conciliere nr. 2257 din 01.06.2006
În consecință, văzând și dispozițiile art.60 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de fond a respins ca neîntemeiată atât acțiunea dedusă judecății, cât și cererea de chemare în garanție a Consiliului Județean
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SINDICATUL ACORD T-M în numele membrilor de sindicat indicați în acțiunea introductivă solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs se susține că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii întrucât din considerentele acesteia pe de o parte rezultă că prin probele administrate în cauză s-a demonstrat că reclamanții au în îngrijire copii sau adulți care suferă de afecțiunile la care face referire art.8 lit.a din 281/1993, iar pe de altă parte prima instanță respinge acțiunea de acordare a sporului de 50 % motivat de faptul că acest spor se acordă numai personalului care lucrează la locurile de muncă expres și limitativ prevăzute prin regulamentul elaborat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii iar reclamanții nu sunt încadrați în aceste locuri de muncă.
În continuare se arată că prima instanță în mod netemeinic și nelegal a apreciat că reclamanții nu-și desfășoară activitatea în locurile de muncă care să permită acordarea sporului de 50 % atâta timp cât prin nota de constatare atașată adresei 1510/II din 2.11.2005 DSP M constată că față de personalul angajat există risc de contagiune și accidentare prin agresiune, ca urmare a contactului direct al acestora cu asistații și familiile acestora.
Se mai reține că prin dispoziția directorului executiv al DGASPC M 925/25.08.2006, începând cu data de 1.08.2006 personalul contractual de la S, centrele rezidențiale pentru copii cu deficiențe neuro-psihiatrice și serviciul de intervenție în regim de urgență a primit acest spor. La acordarea lui autoritatea administrativă, respectiv DGASPC Maa vut în vedere aceleași condiții de lucru pe care le au și reclamanții din acțiunea dedusă judecății.
Se mai arată că Tribunalul Mureșa respins excepția prematurității acțiunii, deși reține că în cauză nu s-a efectuat expertizarea locurilor de muncă și nici nu a fost completat regulamentul de acordare a sporurilor cu toate că au fost demarate procedurile pentru completarea acestui regulament, proceduri care încă nu au fost finalizate.
Apreciază că în condițiile în care prima instanță a constatat pe de o parte că demersurile pentru completarea regulamentului Ministerului Sănătății și cu alte locuri de muncă în care salariații își desfășoară activitatea și pentru care se impune acordarea sporului de 50 % nu au fost finalizate iar pe de altă parte că s-a demonstrat că reclamanții își desfășoară activitatea în astfel de condiții, soluția corectă ar fi fost aceea de admitere a excepției prematurității, fiind așadar posibilă formularea de către reclamanți a unei alte acțiuni după finalizarea acestor demersuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar Consiliul Județean M solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, susținând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a disp.art.8 din 281/1993, atunci când a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada că își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, stabilite prin expertizarea locurilor de muncă. Se arată în continmuare că potrivit disp.art.5 din Regulamentul aprobat prin Ordinul 721/2005 sporul pentru condiții deosebit de periculoase, condiții periculoasde sau vătămătoare se acordă potrivit builetinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, iar aceste buletine se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publică și se avizează de inspectoratele teritoriale de muncă. Reclamanții nu au fost în măsură să prezinte astfel de buletine care să cuprindă locurile de muncă și categoriile de personal care ar putea fi îndreptățite la acordarea acestui spor.
DGASPC M prin întâmpinarea depusă la dosar solicită la rândul ei respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, susținând că recurenții nu fac parte din categoriile expres reglementate de 281/1993 pentru a putea beneficia de sporul salarial solicitat prin acțiunea dedusă judecății.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile cuprinse în alin.8 lit.a din HG 281/1993 permit acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase personalului care-și desfășoară activitatea la locurile de muncă expres și limitativ prevăzute prin regulamentul aprobat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, locuri care au fost determinate cu buletinele de determinare prin expertizarea locurilor de muncă și care se eliberează pe baza următoarelor criterii: a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale ca urmare a activității desfășurate la locul de muncă; b) gradul de creștere a indicilor de morbiditate la locurile de muncă respective; c) înregistrarea unor cazuri de accidente de muncă produse la locul de muncă.
Așa cum corect a reținut și prima instanță reclamanții nu au fost în măsură să demonstreze că își desfășoară activitatea în locurile de muncă care ar justifica acordarea sporului salarial de 50 %, aspect de altfel recunoscut de către aceștia atunci când arată că excepția prematurității acțiunii a fost greșit respinsă întrucât demersurile de expertizare a locurilor de muncă în care își desfășoară activitatea nu au fost finalizate și că nu au reușit să obțină o completare a regulamentului aprobat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei în sensul ca la anexa acestui ordin să fie cuprinse și locurile de muncă în care ei își desfășoară activitatea.
Referitor la discriminarea pe care reclamanții o reclamă prin acțiunea dedusă judecății în sensul că alte categorii de personal care-și desfășoară activittatea în condiții similare beneficiază de sporul salarial de 50 %, Curtea constată că în mod constant Curtea Constituțională a statuat în jurisprudență că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate. Principiul egalității în fața legii consacrat de art.16 din Constituția României presupune instituirea unui tratament egal în situații care în funcție de scopul urmărit sunt identice. De acea el nu exclude ci presupune soluții diferite pentru situații diferite.
În același sens instanța europeană a stabilit constant că nu orice diferență de tratament semnifică în mod automat încălcarea art.14 din convenție. Pentru ca o asrmenea încălcare să se producă este necesar să se stabilească ca persoanele aflate în situații analoage sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferențial iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În speță, diferența de tratament la care fac referire reclamanții prin comparație cu alte categorii de personal care beneficiază de un astfel de tratament se justifică prin aceea că atribuțiile de serviciu pe care aceștia le desfășoară sunt altele decât cele ale personalului medico-sanitar prevăzut în anexele la regulamentul aprobat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, ei neavând atribuții de îngrijire sau măcar de supraveghere a asistaților purtători de boli transmisibile sau suferinzi de dizabilități neuro-psihiatrice de natură a determina condițiile de muncă deosebite.
Față de cele prezentate mai sus, Curtea în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de SINDICATUL ACORD T-M, cu sediul în Tg.-M,-, jud.M, împotriva sentinței nr.176/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehn.
16.12.2009
6 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
