Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1104/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - funcț. publici -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1104
Ședința publică din data de 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cu sediul în municipiul B,-, județul B și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr. 257 din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic - pentru prim recurenta B, lipsă fiind secund recurentul și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta prim recurentei a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 11.12.2008 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale Bas olicitat obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salarul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25 % din salarul tarifar de încadrare, începând cu 01.01.2004 și în continuare până la data de 11.04.2007, precum și diferențele de la primele de concediu ce decurg din aceste drepturi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG nr.92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004 - 2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
A mai arătat reclamantul că anterior introducerii acțiunii a solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea a fost refuzată.
În drept a invocat Constituția României, Legea nr.53/2004, Legea nr.188/1999 și Legea nr. 554/2004 și a depus înscrisuri la dosar în susținerea acțiunii.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale Bai nvocat excepția necompetenței materiale a instanței, apreciind că în soluționarea cauzei este competentă Curtea de Apel Suceava având în vedere disp. art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.3 alin.1 Cod proc. civilă.
Prin sentința nr. 257 din 19 februarie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale
Totodată a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâții să acorde reclamantului suplimentul postului în procent de 25 % din salarul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salarul de bază, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 01.04.2004 și data de 11.04.2007, precum și diferențele de la primele de concediu ce decurg din aceste drepturi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale a instanței este neîntemeiată întrucât reclamantul se află în raporturi de serviciu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, situație în care competența de soluționare a cauzei, conform art. 10 din Legea nr.554/2004 revine Tribunalului Botoșani.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul a avut calitatea de funcționar public în perioada 01.01.2004 - 11.04.2007, raporturile de muncă fiind stabilite cu
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care -în forma actuală- prevede că salariul funcționarului public este compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Or, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv 1.01.2004.
Cum reclamantul a solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 01.04.2005 - 11.04.2007, instanța a obligat pârâții să plătească aceste sporuri prevăzute de lege începând cu această dată și până la data pronunțării hotărârii, în raport de perioada efectiv lucrată, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004 - 2006, instanța de fond a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 al. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Referitor la prima de concediu instanța a reținut că potrivit art.35 din Legea nr.188/1999 funcționarii publici au drept la prima de concediu, raportată la salariul brut și întrucât sporurile solicitate influențează salariul brut, reclamantul este îndreptățit să i se acorde diferența de primă de concediu pe care nu a încasat-o ca urmare a neincluderii acestor sporuri în salariul brut.
Actualizarea sumelor solicitate pentru sumele neîncasate are natura juridică a despăgubirilor pe un criteriu unic și exact de actualizare calculat în funcție de rata inflației.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului său, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B arată că salarizarea funcționarilor publici se efectuează în conformitate cu prevederile actelor normative privind sistemul anual de salarizare pentru funcționarii publici, nefiind culpa recurentei neonorarea acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât avea obligația de a respecta actele normative OUG nr.92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007 și nr.OG9/2008. Sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul anual de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.
În bugetele aprobate pe perioada 2004 - 2007 nu au fost prevăzute credite bugetare cu această destinație.
În motivare, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a reiterat excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, invocând prevederile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, cu motivarea că instanța de judecată nu poate să dispună acordarea acestor suplimente și respectiv obligarea angajatorului să le plătească funcționarului public, ci doar să-l oblige la plata acestor drepturi salariale, cu condiția să fi fost stabilite, de ordonatorul de credite, printr-un act administrativ, individual pentru fiecare funcționar în parte.
Funcționarii publici au un statut legal, și nu contractual, iar drepturile lor salariale, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare, rezultând astfel că sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.
Sistemul de salarizare a funcționarilor publici, reglementat de dispozițiile OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007 - până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici nu a prevăzut acordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și nici cuantumul unor asemenea suplimente.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs,urteaconstată că recursurile sunt nefondate.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului în soluționarea
acțiunii reclamantului invocată în recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Curtea va respinge ca nefondată excepția pentru următoarele considerente:
Instanța competentă material să soluționeze acțiunea formulată de un funcționar public având ca obiect acordarea unor drepturi salariale și prin care sunt chemate în judecată atât o autoritate publică de nivel central, se stabilește după cum o parte în raportul juridic de drept dedus judecății este fie o autoritate publică locală, fie autoritatea publică centrală căreia îi revine obligația de a plăti drepturile salariale solicitate de funcționarul public.
Cum raportul de serviciu al reclamantului a fost fără îndoială stabilit în mod direct cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și față de aspectul că această autoritate este organ administrativ descentralizat constituit la nivel local, cu capacitate juridică administrativă proprie, având deci competența legală de a dispune cu privire la drepturile salariale cuvenite reclamantei aflată în raport de serviciu direct cu instituția, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, raportate la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. " " din Codul d e procedură civilă care stabilesc competența tribunalului ca primă instanță în materia contenciosului administrativ.
Cu privire la criticile recurenților care vizează fondul cauzei, Curtea le gă -
sește ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 31 al. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 01.05.2005.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Curteava respinge ca nefondate recursurile pârâților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cu sediul în municipiul B,-, județul B și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr. 257 din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/16.06.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Dana, Artene
