Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 111/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 111/
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de, cu sediul în Târgu M,--3 județul M, pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B- sector 5, cu sediul în B,--6, sector 5 și. cu sediul în B, - nr. 1A, sector 1, împotriva sentinței nr. 189/20.03.2008 și a sentinței nr. 485/08.07.2008 ambele pronunțate de Tribunalul Mureș.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile intimatului -, au fost consemnate în încheierea de ședință din 13.01.2009, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 20.01.2009 și apoi la 27.01.2009.
CURTEA,
Prin sentința nr.189 din 20.03.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MIRA ca neîntemeiată; a admis în parte acțiunea reclamanții --, -, -, -, -, -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție M, Inspectoratul General al Poliției Române B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative B; a admis cererile de intervenție formulate de intervenienții, și; a obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților și intervenienților a primelor de vacanță pe anii 2002-2006, echivalentul unui salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se va actualiza cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pârâții la plata către reclamanți și intervenienți a sumelor reprezentând spor de fidelitate în cuantum de 20% din salariul de bază brut pentru perioada 01.01.2005-31.12.2005; a obligat pârâții la plata sporului de pericol în cuantum de 10% din salariul de bază pentru reclamanții -, -, și a respins petitul de obligare a pârâților la sporul pentru condiții periculoase pentru ceilalți reclamanți ca neîntemeiat; a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor; a obligat chematul în garanție să vireze sumele solicitate de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că pârâții au calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei a reținut că reclamanții au calitatea de polițiști în cadrul IPJ M, drepturile lor salariale fiind reglementate prin OG nr.38/2003.
S-a arătat că potrivit art.37 alin.2 din OG 38/2003 polițiștii erau îndreptățiți la prima de concediu, chiar dacă ulterior adoptării lui, actul normativ care reglementa acest drept a fost suspendat.
Cu privire la sporul de fidelitate stabilit de art.6 din OG 38/2003 s-a reținut că acesta se acordă în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
În ce privește sporul pentru condiții periculoase de muncă s-a reținut că numai reclamanții cu grad de ofițer pot beneficia de acest spor, astfel că a fost admis acest petit numai pentru reclamanții cu acest grad.
Ulterior pronunțării hotărârii s-a formulat o cerere de completare a acesteia de către, și.
Această cerere a fost admisă prin sentința nr.485/8 iulie 2008 Tribunalului Mureș, prin care s-a introdus un nou aliniat cu următorul conținut:"Obligă pârâții la plata sporului de pericol în cuantum de 10% din salariul de bază pentru intervenienții, și, pe anul 2004".
La data de 24 iulie 2008 reclamanții, și au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, cerere care a fost admisă prin încheierea din 25.07.2008, în sensul că noul aliniat introdus în hotărârea inițială are următorul conținut:" Obligă pârâții la plata sporului de pericol în cuantum de 10% din salariul de bază pentru intervenienții, și, pe perioada 01.01.2005-31.12.2005".
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs DGFP M, IGPR B și MIRA
În cererea de recurs formulată de DGFP M s-a menționat că se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, respingerea cererii de chemare în garanție și în subsidiar, respingerea acțiunii ca prematur formulată.
În motivarea recursului s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, iar în ce privește fondul cauzei, s-a arătat că sumele acordate de prima instanță nu sunt exigibile.
În recursul formulat de IGPR s-a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii și respingerea acțiunii, invocându-se lipsa calității procesuale pasive a recurentei, deoarece reclamanții sunt angajați ai IPJ Pe fond s-a arătat că prima instanță nu a ținut cont de Ordinul MIRA nr.122/2007 unde sunt prevăzute categoriile de polițiști care beneficiază de sporul pentru condiții de pericol deosebit și care abrogă anexa 1 D din Ordinul nr.134/2004. S-a menționat că atât Ordonanța 38/2003 cât și Ordinul 122/2007 prevăd acordarea sporului pentru conții de pericol deosebit în anumite condiții și în urma evaluării activității polițiștilor.
În recursul formulat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative s-a menționat că se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea acțiunii, având în vedere faptul că legea nu prevede acordarea primei anuale de concediu, sporul de fidelitate se acordă în funcție de vechimea de polițist neputând fi acordat în procent de 20% din salariul de bază pentru toți reclamanții, precum și faptul că sporul pentru condiții periculoase de muncă se acordă de asemenea, diferit, pentru diferite categorii de polițiști.
Analizând recursurile formulate în cauză, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În ce privește excepțiile analizate de prima instanță, avem aceiași opinie cu privire la respingerea lor, pentru argumentele reținute în hotărârea atacată.
În acest sens, Ministerul Finanțelor Publice are un rol bine determinat în elaborarea și aprobarea bugetului de stat anual, buget în care sunt prevăzute propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite (art. 16 și art. 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice).
Cu alte cuvinte, Ministerul Finanțelor Publice poate să respingă propunerile de buget ale ordonatorilor principali de credite, în cazul de față Ministerul Administrației și Internelor.
Din acest punct de vedere, instanța constată că Ministerul Finanțelor Publice, din această perspectivă, poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu obligațiile sale legale prevăzute de art. 16 și 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 și, ca atare, poate fi obligat la prevederea (și acceptarea propunerilor făcute de ordonatorii principali de credite) în bugetul anual sau în rectificările bugetare, care se adoptă de asemenea prin lege la propunerea și fundamentarea făcută de Ministerul Finanțelor Publice, a acestor sume ce concretizează drepturile solicitate de reclamanții-intimați.
În ce privește problemele de fond, acestea vizează trei chestiuni, și anume: prima de concediu, sporul de fidelitate și sporul pentru condiții periculoase de muncă.
În ce privește prima de concediu, legiuitorul a prevăzut acordarea acesteia prin OUG nr.146/2007.
În condițiile în care suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, fiindcă aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept, în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că pârâții pot să achite sumele solicitate de către reclamanți cu titlu de primă de concediu.
Cu privire la sporul de fidelitate, instanța, din acest punct de vedere, este în acord cu instanța de fond, în sensul că actele normative prin care au fost suspendate drepturile acordate (și care nu mai sunt în vigoare, astfel că instanța poate constata neconstituționalitatea acestora, din moment ce Legea nr. 47/1992 la art. 29 alin. 1 face referire la o lege în vigoare) nu sunt în acord cu dispozițiile art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României.
Astfel, dreptul bănesc, la care se face referire, a fost prevăzut de legiuitor cu intenția clară de a fi acordat. Cu alte cuvinte, aceste dispoziții au fost prevăzute ca atare în actul normativ pentru a fi puse în aplicare. Or, prin restrângerea nejustificată a dreptului, prin actele normative succesive de suspendare a efectelor dispoziției prin care se acordă dreptul bănesc, se înfrâng dispozițiile art. 53 din Constituție, care prevăd că "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."Legiuitorul, prin suspendarea nejustificată și neargumentată în niciun fel a drepturilor salariale, s-a comportat arbitrar, vătămând drepturile intimaților la protecție socială, această din ultimă noțiune fiind explicată și prevăzută de art. 41 alin. 2 din Constituție.
Din aceste rațiuni, instanța constată că recursul este nefondat și din acest punct de vedere.
Un al treilea petit din acțiune privește sporul pentru condiții periculoase de muncă, spor care a fost acordat de prima instanță, fără însă ca aceasta să țină seama de faptul că pentru a beneficia de acest spor polițiștii trebuie să-și desfășoare efectiv activitatea în condițiile prevăzute de lege.
Ori, prima instanță și-a motivat hotărârea în sensul acordării acestui spor, doar în considerarea calității de "ofițer" a unora dintre reclamanți, neanalizând astfel dacă sunt sau nu îndeplinite în concret condițiile prevăzute de lege pentru acordarea sporului.
Instanța, în raport cu cele de mai sus, va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, limitele rejudecării fiind limitate doar la petitul privind acordarea sporului pentru condiții periculoase de muncă, având în vedere faptul că pentru celelalte petite în mod corect a fost admisă acțiunea.
Cu ocazia rejudecării prima instanță va avea în vedere și argumentele invocate de recurenți cu privire la obiectul rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M, cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B- sector 5, cu sediul în B--6, sector 5 și A, cu sediul în B P-ța - nr.1A, sector 1, împotriva sentinței nr.189 din 20 martie 2008 Tribunalului Mureș.
Casează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică la 27 ianuarie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
3 exp.
06.03.2009.
Jud.fond:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
