Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 111/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.111
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - - -
Pe rolul instanței, se află judecarea recursului declarat de pârâtul COMISARIATUL REGIONAL, cu sediul în S, dul - - nr. 72, județul S, împotrivasentinței nr. 1686 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, -, -, - toți cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în,-, județul - la CABINET AVOCAT " ", pârât intimat fiind Garda Națională de Mediu - Comisariatul General B, cu sediul în B, dul - nr. 78, - 2, sector 4.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit toate părțile.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recurenții, deși lipsesc, au solicitat, printre altele, a se da eficiență prevederilor art.242 al.2 din Codul d e procedură civilă și socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă, declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr- din 17.06.2009, reclamanții, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții Garda Națională de Mediu - Comisariatul General B și Comisariatul Regional S, au olicitat obligarea acestora la plata sumelor de bani, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 01.01.2004 pentru perioada efectiv lucrată de către fiecare reclamant în parte, sume actualizate, cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la plata efectivă.
In motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că, în primul rând, sunt funcționari publici în cadrul Comisariatului Județean de Mediu, unitate fără personalitate juridică, iar cele două sporuri sunt prevăzute la art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.
În al doilea rând, dispozițiile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost succesiv și expres suspendate de dispozițiile OUG 92/2004, respectiv OG nr. 2/2006, dar aceste acte normative nu au exclus aplicare acestor sporuri.
În al treilea rând art. 1 din OG nr. 6/2007, ce reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, prevede că sistemul de salarizare al acestora cuprinde salariile de bază, sporurile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, fiind expres reglementate de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.
În nr.OG6/2007 se prevede că dispozițiile acesteia se completează cu cele ale Legii nr. 188/1999, ceea ce înseamnă că acest act normativ nu a exclus plata celor două sporuri.
În al patrulea rând, în măsura în care dispozițiile OUG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006 nu mai sunt în vigoare, suspendarea impusă de cele două acte normative își încetează aplicabilitatea, drepturile reclamanților la cele două sporuri devenind actuale.
În al cincilea rând, practica judiciară în materie este în sensul acordării celor două sporuri,
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999.
Legal citată, secund pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004-01.05.2006, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivare a arătat că, în primul rând, creanța reclamanților a devenit exigibilă în fiecare lună în momentul efectuării plăților, iar aceștia au investit instanța abia în luna mai 2009, astfel încât se constată că a intervenit prescripția cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.01.2004-01.05.2006, deoarece acestea au fost solicitate după împlinirea teremenului de 3 ani de la data nașterii la acțiunii.
În al doilea rând, pentru a putea fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții legale privind executarea, atribuție ce revine legiuitorului sau Guvernului prin promovarea unei hotărâri care să fi executat prevederile respective din Legea nr. 188/1999.
Prin sentința nr. 1686 din 15 octombrie 2009, Tribunalul Suceava, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Comisariatul Regional S și a admis acțiunea reclamanților, obligând pârâtele să plătească reclamanților, proporțional cu timpul lucrat, drepturile bănești, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat, începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 15 octombrie 2009, data pronunțării prezentei hotărâri, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației calculată de la data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În primul rând, privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a apreciat că aceasta nu este dată, întrucât aplicarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 a fost suspendată succesiv, prin dispozițiile art. 44 din nr.OUG 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 și ale art. 48 din nr.OG 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, în perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2006.
În al doilea rând, potrivit art.40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. "c" și "d" din actul normativ citat.
Aplicarea acestor prevederi a fost suspendată succesiv, prin dispozițiile art. 44 din nr.OUG 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 și ale art. 48 din nr.OG 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, în perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2006, însă niciunul dintre actele normative menționate nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu însăși înlăturarea lor, dispoziția prevăzută de art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată fiind în vigoare și nefiind abrogată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Comisariatul Regional S - N, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor a reiterat excepția prescripției dreptului la acțiune și invocată prin întâmpinare la instanța de fond
Pe fondul cauzei, a arătat că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. În mod eronat instanța de fond a reținut că OG nr. 6/2007 modificată, privind salarizarea funcționarilor publici a abrogat prevederile privind suplimentul postului și ale treptei de salarizare din Legea nr.188/1999, republicată.
Arată pârâtul recurent că pentru a putea fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului gradului ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții legale privind executarea și cum nici în cuprinsul actelor normative, respectiv nr.OG 6/2007, nr.OG 9/2008 și nr.OUG 1/2009, nu sunt reglementate cele două sporuri și nu se precizează nici un coeficient pentru acordarea lor, drepturile pretinse de reclamanți nu pot fi acordate.
Examinând recursul prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate ce se încadrează în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,Curteaconstată că este fondat.
Prin decizia nr.20 din 21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a fost admis recursul declarat în interesul legii de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Soluția este în concordanță cu cea statuată prin decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale a României, potrivit căreia, prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, precum și cu cea consacrată de Decizia nr. 838/27 mai 2009 a Curții Constituționale a României, care, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, neavând competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Față de cele ce preced, constatând lipsa de temei legal al sentinței recurate,Curtea,în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 4 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă, va admite recursul, cu consecința modificării acesteia, în sensul respingerii pretențiilor reclamantului.
Având în vedere și dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul COMISARIATUL REGIONAL, cu sediul în S, dul - - nr. 72, județul S, împotrivasentinței nr. 1686 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, -, -, - toți cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în,-, județul - la CABINET AVOCAT " ", pârât intimat fiind Garda Națională de Mediu - Comisariatul General B, cu sediul în B, dul - nr. 78, - 2, sector 4.
Modifică în totalitate sentința nr. 1686 din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal și, în consecință:
Respinge, ca nefondată, acțiunea.
Ia act că recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnoredact./2 ex./05.02.2010
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
