Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1117/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1117/
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului promovat de, domiciliat în municipiul Târgu M,-, domiciliată în municipiul Târgu M,-/A,.10, domiciliată în Târnăveni,-, -.8 și, domiciliată în municipiul Tg. M,-,.11, jud. M, împotriva sentinței nr. 409 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 03 noiembrie 2009, desfășurarea dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 06 noiembrie 2009 și apoi pentru ziua de astăzi 12 noiembrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința nr.409 din 9 iunie 2009, Tribunalul Mureșa respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de asistență Socială și Protecția Copilului M; a respins ca neîntemeiate cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, și; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta DGSPC M împotriva chematului în garanție Consiliul Județean
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de funcționar publici în cadrul DGASPC M, fiindu-le aplicabile Legea nr.188/1999.
Între angajați și instituție s-a încheiat Contractul colectiv de muncă nr.591/2007 din care prima instanță a reținut că acesta se aplică numai salariaților angajați cu contract individual de muncă nu și funcționarilor publici.
În această situația a apreciat că dispozițiile din acest contract nu se aplică și reclamanților care au calitatea de funcționari publici în cadru instituției.
S-a menționat că art.12 din Legea nr.130/1996 prevede că se pot încheia contracte colective și pentru salariații din instituțiile bugetare, însă prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Ori,instanța de fond a arătat că drepturile referitoare la concediul de odihnă, ce face obiectul punctului 6 din acțiune, sunt reglementate de HG nr.250/1992.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul și intervenienții în interes propriu, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivele de recurs s-a arătat că, recurenții au solicitat acordarea drepturilor prevăzute în contractul colectiv de muncă nr.591/2007.
S-a arătat că instanța nu a ținut cont de prevederile art.88 alin.2 lit.b din acest contract care prevedea că dispozițiile contractuale se aplică și funcționarilor publici.
Recurenții au apreciat că sunt discriminați deoarece nu li se acordă drepturile din contract sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale.
În acest sens s-au invocat texte de lege prevăzute în convenții internaționale.
DGASPC Mad epus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că raporturile juridice dintre recurenți și instituția angajatoare sunt reglementate de Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
S-a arătat că drepturile funcționarilor public descrise în capitolul V, secțiunea I din această lege, nu include drepturi de natura celor solicitate.
S-a arătat că potrivit art.22 alin.1 din HG nr.833/2007, funcționarii publici pot încheia cu autoritățile sau instituțiile publice în care își desfășoară activitatea doar acorduri colective și nu contracte colective de muncă.
S-au invocat și dispozițiile art.12 din Legea nr.130/1996 care prevăd că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, ori pentru funcționarii publici există reglementări speciale.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Reclamanții au invocat existența unor drepturi cuprinse în Contractul colectiv de muncă nr.591/26.11.2007 aplicabil la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009, înregistrat la 01.12.2007 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
S-a invocat faptul că deși reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului M, potrivit art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.130/1996 "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă".
S-au invocat și dispozițiile art.2, art.16 alin.1 și art.161 din contract care reglementează aplicarea acestuia în toate unitățile de asistență socială pe o perioadă de 2 ani, cu garantarea aplicării dispozițiilor de către conducerile unităților vizate.
Aceste argumente sunt irelevante, deoarece Contractul colectiv de muncă (filele 97-142 dosar fond) prevede că acest contract este aplicabil pentru salariați, nicidecum pentru funcționarii publici care funcționează în cadrul acelorași instituții.
Recurenții invocă faptul că art.88 alin.2 lit.b di contract prevede aplicarea acestui contract și față de funcționarii publici.
Această susținere este eronată, deoarece articolul invocat vizează doar un premiu lunar și nu o aplicare generală a contractului față de funcționarii publici.
De altfel, acest contract nici nu-i poate viza pe funcționarii publici ale căror drepturi sunt reglementate de o lege specială, respectiv Legea nr.188/1999.
Această lege reglementează drepturile funcționarului public în capitolul V, secțiunea I, însă nu prevede niciunul dintre drepturile solicitate prin acțiune.
De altfel, funcționarii publici nu au dreptul de a semna contracte colective de muncă ci doar acorduri colective. Art.22 alin.1 din HG ne.833/2007 prevede că cordul colectiv este convenția încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituția publică, reprezentată prin conducătorul acesteia, și funcționarii publici din cadrul autorității sau instituției publice respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora ori prin reprezentanții aleși, în care sunt stabilite anual măsuri referitoare la principalele probleme legate de activitatea lor.
Art.25 din HG 833/2007 prevede că"colective nu pot conține prevederi contrare, drepturi și obligații sub nivelul minim stabilit prin acte normative. Clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau, după caz, nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu".
Din cele de mai sus reiese în mod evident că doar prin acorduri colective se pot negocia anumite măsuri între autoritate și funcționarii publici, însă reclamanții nu au invocat existența vreunu acord colectiv.
Este esențial să se fac diferența între contractul colectiv de muncă și acordul colectiv.
Art.1 din Legea nr.130/1996 prevede în mod expres între cine se încheie contractele colective de muncă, menționând următoarele:"Contractul colectiv de munca este convenția încheiată între patron sau organizația patronala, pe de o parte, și salariați".
Art.12 din Legea nr.130/1996 prevede într-adevăr că:"contracte colective de munca se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Instituțile bugetare pot avea însă și alți salariați pe lângă funcționarii publici, iar art.12 îi vizează tocmai pe acești salariați.
Nu există nicio dispoziție legală care să prevadă aplicarea Contractelor colective de muncă față de funcționarii publici.
În ceea ce privește disicriminarea invocată de recurenți menționăm că nu există nicio disicriminare câtă vreme însuși legiutorul a făcut distincție între funcționarii publici și alți salariați a aceleiași instituții.
Legiuitorul a înțeles să stablească diferit atât drepturile cât și obligațiile funcționarilor publici, aspecte cunoscute de către aceștia la momentul alegerii acestui statut.
Pe de altă parte menționăm că salariații cărora li se aplică Contractele colective de muncă nu pot revendica drepturi ce aparțin doar funcționarilor publici, tocami datorită diferențelor existente între cele două categorii.
De altfel în diverse domenii legiuitorul stabilește drepturi și obligații distincte pentru anumite categorii socio-profesionale (cadre militare, funcționari publici, medici etc.), fără ca prin aceasta să se interpreteze că s-ar creea anumite discriminări.
În consecință constatăm că nu s-a făcut nicio dovadă a existenței drepturilor revendicate de către reclamanți, astfel că în baza art.312 alin.1 pr.civ. instanța va respinge recursul.
În cază nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de, domiciliat în Tg-M,-, județul M, domiciliată în Tg-M,-/A,.10, județul M, domiciliată în Târnăveni-, -.8, județul M și domiciliată în Tg-M,-,.11, județul M, împotriva sentinței nr.409 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
8 exp.
07.01.2010
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
