Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 112/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.112/ DOSAR NR-
Ședința publică din 19 februarie 2008
Completul compus din
PREȘEDINTE: Georgeta Gejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.3668/CA din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19 februarie 2008.
CURTEA,
Curtea, asupra recursului de față constată că:
La data de 25.2007, reclamanții, G, -, -, -, -, -, G -, și -, în calitate de funcționari publici la Direcția Generală a Finanțelor Publice B au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând pe calea contenciosului administrativ:
1. obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației aferentă de la scadența fiecărei obligații până la data plății efective.
2. obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă de la data scadentă fiecărei obligații până la plata efectivă a sumelor recalculate potrivit petiției.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr-.
Instanța în baza probelor de la dosar a pronunțat sentința nr.3668/CA/16.XI.2007, prin care a dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamanții, G, -, -, -, -, -, G -, și - în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice B, și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației aferentă de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanții, funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, au solicitat obligarea pârâtei la plata primei de vacanță aferentă anilor 2001-2006.
Temeiul legal al dreptului la prima de vacanță îl constituie art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în conformitate cu care "Funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizație de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată prin art.3 alin.1 din OUG nr. 33/2001 și apoi în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat până la 31 decembrie 2006.
Analizând dispozițiile de suspendare, instanța a constatat că acestea contravin art.41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul de primă de vacanță constituind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului de muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză, contravine și dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, în conformitate cu care "Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Ca urmare, instanța a apreciat că, fiind lipsită de efecte juridice suspendarea dreptului la prima de vacanță și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impunea a fi acordat retroactiv.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să plătească acestora prima de vacanță aferentă anilor 2001-2006.
În baza art. 1082-1084 Cod civil, sumele vor fi actualizate în raport cu rata inflației, până la data plății, având în vedere deprecierea monedei naționale de la data când s-a născut dreptul până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, astfel cum a fost formulată și precizată, ca netemeinică, și respingerea cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece prin dispozițiile nr.OUG33/2001, ale Legii nr. 631/2002 - Legea bugetului de stat pentru anul 2003, ale Legii nr. 5007/2003 - Legea bugetului pentru anul 2004, ale Legii nr.511/2004 - privind bugetul pentru anul 2005 și Legea nr. 379/2005 - pentru bugetul pe anul 2006 acordarea acestor prime de vacanțe au fost suspendate succesiv și ca atare pârâta nu se află în culpă.
Mai arată că hotărârea atacată este nelegală și prin prisma prevederilor constituționale, deoarece legiuitorul avea posibilitatea să suspende măsurile de protecție socială stabilite prin lege, fără a restrânge drepturile și libertățile ce decurg din statutul de salariat al persoanelor, astfel încât acțiunea reclamanților este neîntemeiată.
O altă critică adusă de recurentă se referă la faptul că, potrivit legii bugetului de stat nr. 500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte, iar pe de altă parte, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
În consecință a solicitat admiterea recursului ca fiind fondat, modificare în tot a sentinței civile nr. 3668/CA/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr- în sensul respingerii acțiunii astfel cu a fost formulată și precizată și a cheltuielilor de judecată, și a solicitat judecarea în lipsă.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.3669/CA/16.11.2007 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, constată recursul ca nefondat pentru următoarele:
Conform probelor de la dosar, rezultă că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, admițând acțiunea formulată și precizată de reclamanți cu cheltuieli de judecată.
Cât privește prima critică de recurs, în sensul că primele de vacanță au fost greșit acordate de instanța de fond deoarece acordarea dreptului de primă a fost suspendată succesiv din 2001-2006, prin acte normative - OUG și legile bugetului - acte succesive - nu poate fi primită această critică, deoarece așa cum a argumentat și instanța de fond suspendarea executării plății primelor de vacanță nu conduce la înlăturarea unui drept prevăzut de lege în favoarea funcționarilor publici.
Astfel că se va înlătura această critică ca neîntemeiată.
În ce privește faptul că prin legile bugetului nu au fost cuprinse aceste plăți, fiind suspendată măsura de acordare a primelor de vacanță prevăzute de Legea nr. 188/1999, nu poate fi reținută critica, pe motivul că s-au respectat prevederile legale de suspendare a acestor măsuri de protecție, deoarece suspendarea nu înlătură dreptul la plata primelor de concediu prevăzute de Codul muncii și de statutul funcționarilor publici.
Așa fiind se va înlătura această critică ca neîntemeiată.
În ce privește critica adusă sentinței atacate prin prisma prevederilor constituționale, în sensul că legiuitorul avea posibilitatea să suspende măsurile de protecție socială stabilite prin lege, fără a restrânge drepturile și libertățile salariaților, instanța de recurs constată că este neîntemeiată această critică deoarece dreptul la prima de vacanță este un drept fundamental inclus în categoria dreptului la muncă și drepturilor salariale, și ca atare nu poate fi limitat, restrâns, astfel nu ar mai avea garanția prevăzută de Constituție și s-ar crea o inechitate.
Astfel că se va înlătura ca neîntemeiată și această critică formulată de recurentă cu privire la sentința atacată.
În ce privește critica adusă sentinței Tribunalului Brașov, pentru nelegalitate pe motivul că potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, pârâta nu poate efectua plățile de prime de vacanță, câtă vreme nu sunt finanțate aceste cheltuieli, și că ele nu pot fi înscrise în buget dacă nu există o bază legală, instanța de recurs nu poate reține această critică deoarece există baza legală pentru acordarea acestor drepturi de primă de vacanță iar dreptul există și nu poate fi încălcat, ci trebuie respectat.
Ca atare cheltuielile respective trebuie efectuate, înscrise în buget, astfel încât se va înlătura critica formulată sub acest aspect ca neîntemeiată.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța constată ca neîntemeiate toate criticile formulate în recurs, sens în care se vor înlătura, iar recursul va fi respins ca nefondat, în baza art.312 al. 1 Cod procedură civilă, iar în consecință se va menține ca legală și temeinică sentința atacată nr.3368/CA/16.XI.2007, a Tribunalului Brașov.
Prin întâmpinarea formulată de intimații reclamanți, în mod corect aceștia au susținut respingerea recursului și legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate de Tribunalul Brașov, ca fiind conform cu prevederile legale, constituționale.
Ca atare, instanța de recurs va reține ca justificată apărarea formulată de reclamanți în recurs, în sensul respingerii recursului ca nefondat pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta B, în calitate de reprezentantă în teritoriu a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 3668//16.XI.2007, a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -- - - - -
Grefier,
Red:./05.03.2008
Dact:/01.04.2008
- 2 ex. -
Judecători fond: C,
Președinte:Georgeta Gejinaru MihocJudecători:Georgeta Gejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
