Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 115/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 115/ Dosar nr-
Ședința publică din 19 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarate de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 4370/C din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2007, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 19 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 4370/C/14.XII.2007 a Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, C, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B, și în consecință;
A obligat pârâta să plătească reclamanților prima de vacanță egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006 sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A obligat pârâta să plătească reclamanților dobânda legală aferentă debitelor principale la data plății efective.
A respins pretenția reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Reclamanții funcționari publici în cadrul Administratiei Finanțelor Publice, au solicitat obligarea pârâtei la plata primei de vacanță aferentă anilor 2001-2006.
Temeiul legal al dreptului la prima de vacanță îl constituie art. 34, alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în conformitate cu care "Funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată prin art. 3 alin.1 din G nr. 33/2001 și apoi în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat până la 31 decembrie 2006.
Analizând dispozițiile de suspendare, instanța a constatat că acestea contravin art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul de primă de vacanță constituind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului de muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză, contravine și dispozițiile art. 38 din Codul muncii, în conformitate cu care " Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturilor recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Ca urmare, instanța a apreciat că fiind lipsită de efecte juridice suspendarea dreptului la prima de vacanță și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impunea a fi acordat retroactiv.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să le plătească acestora prima de vacanță aferentă anilor 2001- 2006.
În baza art. 1082-1084 Cod civil, sumele vor fi actualizate în raport cu rata inflației și dobânda de referință a, până la data plății, având în vedere deprecierea monedei naționale, de la data când s-a născut dreptul până la data plății efective.
Văzând dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă nu a reținut culpa procesuală a pârâtei și nu a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că neplata drepturilor bănești nu îi este imputabilă,ci s-a datorat suspendărilor succesive prin legile anuale ale bugetului.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că primele de vacanță nu au fost acordate deoarece dreptul a fost suspendat prin legile bugetului de stat până în anul 2006.
La dosar au depus întâmpinare intimații prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică, întrucât suspendarea drepturilor privind acordarea primei de vacanță s-a făcut în mod nelegal prin încălcarea dispozițiilor constituționale.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurent precum și din prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Prima de concediu a făcut obiectul unei limitări prin suspendarea succesivă a acordării acesteia, fapt care contravine nu numai dispozițiilor legale din Codul muncii ci și dispozițiilor art. 41 și 53 din Constituția României. Dreptul la prima de concediu este un drept de remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns și nu poate fi îngrădit pe motivul lipsei prevederilor bugetare, întrucât s-ar afecta inclusiv dreptul de muncă al reclamanților.
Normele prin care s-a dispus suspendarea succesivă a primei de concediu nu mai erau în vigoare la data sesizării instanței de judecată, astfel că sesizarea Curții Constituționale nu mai era posibilă, condiții în care controlul legalității și conformității cu dispozițiile constituționale revin instanței.
Se mai poate reține că în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamanților, deoarece existența dreptului la prima de concediu nu a fost înlăturată prin nicio dispoziție legală având loc doar suspendarea exercițiului acestuia și prelungirea termenului de punere în aplicare astfel că, pretențiile reclamanților pentru valorificarea dreptului sunt justificate. Pentru aceste considerente curtea va respinge recursul pârâtului, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 4370/C/14.XII.2007 a Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.: B/ 19.02.2008
Tehnored.: / 26.02.2008 /- 2 ex -
Judecător fond:.,
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
