Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 112/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr. - - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.112
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - - -
Pe rolul instanței, se află judecarea recursului declarat de reclamanții, -, și, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei Straja, județul S, împotrivasentinței nr. 2066 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr-),în contradictoriu cu pârâta Comuna Straja, județul S, prin Primar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit toate părțile.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recurenții, deși lipsesc, au solicitat, printre altele, a se da eficiență prevederilor art.242 al.2 din Codul d e procedură civilă și socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă, declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr.5654/86 din 28.08.2009, reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâta Comuna Straja, județul S, prin Primar, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de bani, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv din data de 01.08.2006 și până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății, precum și acordarea acestor drepturi de la data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat următoarele:
Suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Au mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit." c" si "d" din lege.
Această prevedere legală, respectiv art.29 alin.1 devenit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, a fost suspendată până la data de 31.12.2006, prin art.44 din OUG nr.92/2004.
Potrivit art. XIII din Legea nr.251/2006 prevederile art.29 alin.1 lit. "c" și "d" din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007.
Prin urmare, au solicitat a se constata că, deși aceste drepturi trebuia să le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01.01.2007, în mod abuziv încălcând prevederile legale, angajatorul a refuzat acordarea cestora deși sunt îndreptățiți la aceste sporuri.
Referitor la cererea privind acordarea acestor drepturi retroactiv, solicită a se constata faptul că potrivit art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicată, reclamantul are dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 1.01.2005-01.01.2007.
Aceasta prevedere legală, respectiv art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, a fost suspendata pana la data de 31.12.2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
In acest sens, solicită a se constata că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine prevederilor art. 41 si art. 53 din Constituția României care prevede că " Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară intr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată in mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Examinând textul art. 44 din nr.OUG 92/2004 prin care a fost suspendata plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata ca legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Din interpretarea sistematică și logică a textelor de mai sus rezultă că plata suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare li se cuvine, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate.
Față de considerentele de mai sus, potrivit acestor texte constituționale și de lege organică (respectiv Codul Muncii ), rezultă în mod indubitabil că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Ori, contrar acestor dispoziții, atât executivul ( prin OUG 92/2004), cât si legiuitorul (prin Legea 76/2005 pentru aprobarea OUG 92/2004) au anulat acest drept în mod ilegal.
Au considerat faptul că nu se impune sesizarea Curții Constituționale, cu o eventuală excepție de neconstituționalitate a textelor de lege menționate, deoarece, potrivit art. 29 alin 1 din Legea nr. 47 /1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cenzurarea legalității acestei suspendări revine instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt În vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.31 alin.1 lit."c" și "d" și art.109 din Legea nr.188/1999 republicată, art.38 și 39 din Legea nr.53/2003, Constituția României, Legea nr.53/2003.
Pârâta Comuna Straja-prin primar, prin întâmpinare, a arătat că lasă la aprecierea instanței modulul de soluționare a cererii.
Prin sentința nr. 2066 din 26 noiembrie 2009, Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin decizia nr. 20 din 21.09.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secțiile Unite,admițându-se recursul în interesul legii declarat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a disp.art.31 al.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici republicată, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar conform art. 329 al.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicieși arătând că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.41 și 53 din Constituția României, critici care se încadrează în prevederile art. 304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au reiterat aspectele pe care au înțeles să-și fundamenteze pretențiile și au arătat că decizia pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de casație și Justiție - Secțiile Unite are aplicabilitate numai pentru viitor, respectiv de la data pronunțării ei - 21.09.2009, acțiunea adresată Tribunalului Suceava, fiind înregistrată la data de 28.08.2009.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate,Curteaconstată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.20 din 21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a fost admis recursul declarat în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Soluția este în concordanță cu cea statuată prin decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale a României, potrivit căreia, prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, precum și cu cea consacrată de Decizia nr. 838/27 mai 2009 a Curții Constituționale a României, care, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, neavând competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Este adevărat că data introducerii acțiunii reclamanților - 28.08.2009, este anterioară datei pronunțării deciziei în interesul legii nr. 20/21.09.2009 a Înaltei Curți de casație și Justiție, însă acest aspect este irelevant în condițiile în care, aceasta a intervenit în timpul soluționării în fond a litigiului în fața primei instanțe, finalizată prin pronunțarea sentinței nr. 2066 din 26 noiembrie 2009 respectiv, ulterior dezlegării date chestiunii de drept în discuție, obligatorie pentru instanțe potrivit prevederilor imperative, de strictă interpretare și aplicare ale art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1, 3041Cod procedură civilă,Curtea, văzând că nici din oficiu nu sunt date motive de casare, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de declarat de reclamanții, -, și, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei Straja, județul S, împotrivasentinței nr. 2066 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr-),în contradictoriu cu pârâta Comuna Straja, județul S, prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnoredact.
2 ex./05.02.2010
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
