Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1123/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1123/R-CONT
Ședința publică din 04 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
- -, judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, -, G, PRIN, -,., -, -, -, -, -, -, -, și -, toți cu domiciliul ales în,-, județul V, împotriva sentinței nr. 383/CAF din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMĂRIA ORAȘULUI, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI și ORAȘUL - PRIN PRIMAR.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații-pârâți prin consilier juridic, lipsind recurenții- reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimaților depune la dosar întâmpinare la recursul formulat, arătând că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea califică întâmpinarea ca fiind concluzii scrise față de data depunerii și analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimaților-pârâți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședința publică.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții:, -, G, prin, --, -, -, -, -, -, -, -, - au chemat în judecată pârâții Primăria Orașului, cu sediul ales în,-, județul V, Consiliul Local al Orașului și Orașul prin Primar pentru ca, prin hotărârea pronunțată, să fie obligată Primăria orașului la plata retroactivă a drepturilor salariale, reprezentând suplimentul postului de câte 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de câte 25% din salariul de bază și obligarea efectuării acestor înscrieri în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au solicitat angajatorului acordarea sporurilor de suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare, însă cererea nu a fost soluționată.
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 lit.c și d, au dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, însă aceste drepturi au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2006, prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin art.48 din nr.OG2/2006.
Au mai arătat reclamanții, faptul că, suspendarea acordării drepturilor, contravine dispozițiilor art.38 și 39 alin.1 lit.d, din Legea nr.53/2003, care prevăd în mod imperativ că, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate, fiindu-le garantat dreptul de egalitate de șanse și tratament; potrivit art.117 din Legea nr.188/1999, dispozițiile acesteia, se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care, nu contravin legislației funcției publice.
Reclamanții, au precizat că aplicarea art.44 din nr.OUG92/2004 și art.48 din nr.OG2/2006, prin care s-a suspendat plata celor două drepturi salariale, s-a realizat cu încălcarea drepturilor constituționale, care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, aceste drepturi nefiind doar restrânse, ci îngrădite, atingând însăși esența dreptului, astfel că, o normă legală, odată reglementată, trebuie să-și producă efectele, în susținerea pretențiilor menționate în acțiune, invocând prevederile art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin Sentința nr.383 CAF/10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente a reținut următoarele:
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/99, devenit art. 31 după republicarea legii în 2007, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, spor pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, înlocuit ulterior cu suplimentul treptei de salarizare, fără însă a se prevedea care este cuantumul acestor suplimente.
Art. 29 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, republicată, stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Întrucât până în prezent, nu a fost adoptată o lege a salarizării funcționarilor publici, anual, prin ordonanțe de guvern, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Cuantumul celor două suplimente solicitate de reclamanți, nu a fost stabilit nici prin Legea 188/1999 și nici prin Ordonanțele de Guvern adoptate anual pentru reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici.
Potrivit dispozițiilor art. 998 Cod civil, "orice faptă a omului care creează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara", iar în completare, art. 999 cod civil precizează că" omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a creat prin fapta sa, dar și de acela ce a creat prin neglijența sau prin imprudența sa".
Din aceste dispoziții legale, se desprind condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției.
Condițiile cerute pentru a se putea obține recuperarea prejudiciului sunt: să fie cert și să nu fi fost acoperit încă.
Caracterul cert al prejudiciului, presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare.
Pe de altă parte, pentru ca răspunderea civilă să poată fi antrenată, nu este de ajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciu produs, ci este necesar ca, această faptă să fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o, să fi acționat deci cu vinovăție.
Prin urmare, s-a constatat că în speță, prejudiciul creat reclamanților nu are caracter cert și nici nu se poate reține vinovăția pârâtei în neplata drepturilor salariale cât timp legiuitorul, nu a cuantificat aceste drepturi.
Nefiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, instanța de judecată a respins acțiunea, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții, reclamanții au formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, transformând litigiul într-o acțiune de drept comun, bazat pe dispozițiile art.998-999 Cod civil, deși se aplică Legea nr.188/1999 și dispozițiile Codului muncii.
Potrivit art.31 din Legea nr.188/1999, funcționarii publici, au dreptul ca, pe lângă salariul de bază, să primească și cele două sporuri (suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare).
- sentința instanței de fond, este lipsită de temei legal, cuprinzând motive contradictorii și străine de natura pricinii.
În dezvoltarea acestei critici, recurenții au susținut, că instanța nu a avut în vedere, faptul că, drepturile salariale solicitate, au fost suspendate succesiv, că nedeterminarea cuantumului acestora, reprezintă o culpă a intimatelor și că de fapt, ordonatorul principal de credite, a calculat deja aceste sporuri la nivelul instituției, confirmând totodată existența sumelor în bugetul local.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nefondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Astfel, instanța de fond, nu stabilește ca temei de drept dispozițiile art.998 -999 Cod civil, ci doar o similitudine, între Legea nr.188/1999 și Ordonanțele de Guvern aplicabile, lăsând să se înțeleagă că intimatele, nu au nici o culpă pentru neplata acestor drepturi câtă vreme, nu au fost cuantificate de către organul legiuitor.
A reținut că, prejudiciul pretins de către reclamant, nu este cert și că, nu poate fi reținută vinovăția pârâtei pentru neplata drepturilor salariale.
Intimatele nu pot stabili cuantumul acestor sporuri și nici instanța de judecată, întrucât stabilirea sistemului de salarizare al funcționarilor publici, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Instanța, nu se poate substitui organului legiuitor, ci doar să oblige acordarea lor, după ce mai întâi au fost stabilite legal.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, -, G, PRIN, -,., -, -, -, -, -, -, -, și -, toți cu domiciliul ales în,-, județul V, împotriva sentinței nr. 383/CAF din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMĂRIA ORAȘULUI, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI și ORAȘUL - PRIN PRIMAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/31 ex/10.11.2009
Jud.fond
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
