Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 113/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR.113/ DOSAR NR-
Ședința publică din 19 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Clara
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C împotriva sentinței civile nr. 1216 din 25 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19 februarie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată că:
La data de 13.09.2007, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând instanței de judecata ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 663 lei, drepturi bănești ce reprezintă primele de vacanță pentru anii 2003, 2004, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației și dobânda legală până la data efectuării plății efective.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului - a Tribunalului Covasna în care instanța pe baza probelor administrate a pronunțat sentința civilă nr. 1216/25.10.2007, prin care s-a dispus următoarele:
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii
S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C și, în consecință:
S-a obligat pârâta să recunoască dreptul reclamantei asupra primelor de concediu cuvenite pentru anii 2003 și 2004 și să dispună plata sumei brute de 663 lei, care se va actualiza cu dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune instanța a reținut că prevederile art.34 alin.(2) din Legea nr.188/1999 (referitoare la primele cuvenite funcționarilor publici cu prilejul plecării în concediu de odihnă) au fost suspendate prin legile bugetului de stat până la data de 31 decembrie 2006.
Prin urmare, instanța a constatat că dispozițiile OUG 33/2001 precum și ale celorlalte legi ale bugetului de stat au întrerupt cursul prescripției (dreptul la acțiune născându-se la 1 ianuarie 2007), motiv pentru care a respins excepția invocată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: În perioada de referință reclamanta a fost funcționar public. Conform art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Dreptul s-a născut din lege ca drept subiectiv și conferă titularului, în speță reclamantei, prerogative în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau dreptul la prima de vacanță fost suspendată prin dispozițiile art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004, art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005, ultima lege dispunând suspendarea până la 31.12.2006.
Suspendarea acordării primei de concediu prin actele normative susmenționate contravine însa prevederilor art.41 alin.2 din Constituția României, care garantează dreptul salariaților la măsuri de protecție socială printre care "concediul de odihnă plătit - și alte situații specifice stabilite prin lege", precum și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care, de altfel, prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Totodată, normele de suspendare contravin și prevederilor art.16 din Constituția României care consacră principiul nediscriminării cetățenilor în fața legii, astfel că reclamanții nu pot fi discriminați în raport de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la prime de concediu, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
S-a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.34 alin.(2) din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
În plus, instanța a reținut și dispozițiile art.38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În consecință, instanța a reținut că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării primelor de concediu sunt contrare Constituției, astfel că reclamanta își poate valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
Reclamanta a depus la dosar o notă cu privire la primele de vacanță cuvenite pe perioada 2003-2004, notă emisă de pârâtă, realitatea calculelor nefiind contestată de aceasta.
Având in vedere aceste considerente, instanța a admis cererea de chemare in judecată și a obligat pârâții la plata către reclamantă drepturilor bănești constând în primele de vacanță cuvenite pentru perioada 2003-2004, în cuantum total de 663 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, conform art.3 alin. (3) din OG nr. 9/2000, calculată de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective.
Împotriva sentinței civile nr. 1216/25./2007 a Tribunalului Covasna, pârâta Casa Județeană de Pensii C a declarat recurs în termen legal criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii reclamantei ca nefondate. În dezvoltarea motivelor de recurs, Casa Județeană de Pensii a arătat următoarele:
Aceste premii nu au fost acordate întrucât, anual prin Legile bugetului de stat și anume art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001, (pentru anul 2001), art. 12 din Legea nr. 743/2001 (pentru anul 2002), art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002 (pentru anul 2003) și art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 (pentru anul 2004) au fost suspendate, zădărnicind astfel aplicarea acestor drepturi.
Drept urmare, Casa Județeană de Pensii C nu se face vinovată pentru neacordarea acestor drepturi, întrucât s-a respectat legislația în vigoare. Mai mult, nici prin bugetele anuale nu au fost prevăzute și repartizate sume în acest scop, iar C este numai ordonator terțiar de credite.
Reclamanta prin acțiunea formulată își întemeiază criticile, invocând art. 41 alin. 2 din Constituție care face referire la măsurile de protecție socială la care au dreptul salariații în sensul care acestea nu ar fi respectate de către guvernanți din moment ce anumit drepturi cuvenite, sunt respectate, în pură contradicție cu legea fundamentală a țării, față de aceste aspecte precizează faptul că, criticile aduse sunt fără temei întrucât legiuitorul potrivit principiului disponibilității își fundamentează anual bugetul de stat în funcție de venituri și cheltuieli. Față de criticile aduse de art. 53 alin. 1 din Constituție, consideră că motivele invocate de către reclamantă, nu sunt incidente acestuia, deoarece această prevedere legală privește numai drepturile și libertățile fundamentale cuprinse în cap.II Titlul II din Legea Fundamentală, iar drepturile pretinse de reclamantă nu își au sorgintea în acestea.
Coroborând ceea ce a arătat mai sus și vis-a-vis de afirmația petentei că suspendarea aplicării unei legi prin care se recunoaște un drept ce ar conveni prevederilor constituționale precizează următoarele: dreptul la prima de vacanță nu este un drept de natură constituțională, ci este un drept complementar, instituit printr-o lege organică specială, fundamentul său se regăsește în disponibilitate legiuitorului de a acorda sau nu ceva.
Față de cele expuse mai sus, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe cale de consecință, casarea cu reținere a sentinței civile nr. 1216/25.10.2007, pronunțată de Tribunalul Covasna.
În drept își întemeiază prezenta pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și 3041Cod procedură civilă.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, raportat la motivele de recurs, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Nu se poate reține că recursul ar fi întemeiat pe fond, sens în care se va respinge criticile de la punctele 1 - 5 din recurs, ci se va aprecia că sentința civilă a Tribunalului Covasna este corectă și legală.
În ce privește temeiul de drept invocat de recurentă, art. 304 pct. 8, 9 și 3041Cod procedură civilă, instanța constată că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, deoarece instanța nu și-a depășit competența și atribuțiile, privind soluționarea cauzei, ci a interpretat corect probele de la dosar.
Așa fiind se vor înlătura toate criticile aduse de recurentă atât pe excepție cât și pe fond sentinței atacate, constatând că aceste critici sunt neîntemeiate.
În concluzie, se constată că recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C, este nefondat, sens în care se va respinge conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, iar sentința atacată se va menține ca legală și temeinică.
În ce privește poziția recurentei în sensul că nu se face vinovată de neacordarea drepturilor pentru că a respectat legile în vigoare, instanța urmează aor espinge, având în vedere prevederile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, art. 998 și art. 999 și art. 1082, 1084 Cod civil, care prevăd acoperirea prejudiciului integral, adică prejudiciu efectiv, rata inflației aplicată la suma datorată și beneficiul nerealizat de reclamant prin neplata sumei respective la termenul cuvenit ( anual, înainte de plecarea în concediul de odihnă), sens în care se va menține sentința atacată ca legală și temeinică.
Așa fiind, față de aceste aspecte se va respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii C ca fiind neîntemeiat și nelegal.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii C, împotriva sentinței civile nr. 1216/25 octombrie 2007 Tribunalului Covasna, pronunțată în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier
Red. /5.03.2008
Dact./21.03.2008/2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
